Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 2106 din 22 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de SC A. SRL, prin administrator special B. şi administrator judiciar C. şi D., împotriva Deciziei nr. 681 din 27 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de revizuentă, întrucât hotărârile menţionate de aceasta ca fiind potrivnice nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect.
S-a reţinut, astfel, că, în timp ce contestaţia din Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire a fost cerută, vizează drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 25 februarie 2016 şi 5 septembrie 2016, contestaţia din Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017, vizează drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 5 octombrie 2015 şi 24 februarie 2016.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs revizuenta, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, se susţine că în mod greşit s-a reţinut, prin decizia atacată, că nu ar fi îndeplinită condiţia identităţii de obiect a hotărârilor menţionate ca fiind potrivnice, pe motiv că acestea vizează drepturi salariale aferente unor perioade diferite, care nu se suprapun în timp. În susţinerea motivelor de recurs, recurenta reiterează argumentele prezentate în cererea de revizuire cu privire la identitatea de obiect, cauză şi părţi a litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile invocate, arătând că perioada vizată de contestaţia formulată în Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017, o include pe cea vizată de decizia care face obiectul revizuirii.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu motivele şi criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;"
Dispoziţiile legale citate, invocate de recurenta-revizuentă drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Într-o asemenea situaţie, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat în raport cu hotărârea judecătorească invocată de recurenta-revizuentă ca fiind potrivnică celei care face obiectul revizuirii.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de revizuire, se constată că, în litigiul soluţionat de către Curtea de Apel Cluj, secţia II-a civilă prin Decizia nr. 681 din 27 noiembrie 2017 (Dosar nr. x/2016), obiectul judecăţii îl constituie drepturi salariale aferente perioadei cuprinse între 25 februarie 2016 şi 5 septembrie 2016 (pag. 1, paragraf 5 din Decizia nr. 681 din 27 noiembrie 2017 - Dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj), în timp ce, în litigiul soluţionat de aceeaşi instanţă prin decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 (Dosarul nr. x/2016), obiectul judecăţii îl reprezintă drepturi salariale aferente perioadei cuprinse între 5 octombrie 2015 şi 24 februarie 2016 (pag. 1, paragraf 10, pag. 2 paragraf 4 din Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 - Dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj).
Este greşit argumentul recurentei, potrivit căruia perioada vizată de Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 ar fi cuprinsă între 6 octombrie 2015 şi 17 octombrie 2016; în realitate, aşa cum rezultă în mod evident din cuprinsul hotărârii respective, sunt vizate două perioade: una cuprinsă între 5 octombrie 2015 şi 24 februarie 2016, reţinută şi de către instanţa de revizuire, şi alta, cuprinsă între 6 septembrie 2016 şi 17 octombrie 2016 (pag. 4, paragraf 1 şi 5, pag. 5, paragraf 8 - Dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj), iar recurenta-revizuentă creează propria sa perioadă, luând ca repere data de început a primei perioade şi data de încheiere a celei de-a doua perioade.
Or, aşa cum este lesne de observat, niciuna dintre cele două perioade susmenţionate, vizate de Decizia nr. 680 din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, nu se suprapune peste perioada vizată de Decizia nr. 681 din 27 noiembrie 2017 a aceleiaşi instanţe, a cărei revizuire a fost cerută.
Rezultă, aşadar, că - deşi contestaţiile formulate în cele două dosare vizează măsurile administratorului judiciar cuprinse în Raportul de activitate publicat în BPI nr. 7969 din 24 aprilie 2017 - perioadele pentru care se solicită acordarea/neacordarea drepturilor salariale şi, pe cale de consecinţă, înscrierea/neînscrierea la masa credală a sumelor corespunzătoare acestor drepturi sunt diferite, neexistând identitate între cele două cauze în ceea ce priveşte obiectul acestora.
Nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile în discuţie, în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice şi că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Faţă de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate motivul şi criticile formulate de recurentă, decizia atacată fiind temeinică şi legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A. SRL, prin administrator special B. şi administrator judiciar C.. şi D., împotriva Deciziei nr. 2106 din 22 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2019.
Procesat de GGC - LM