Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Turnu Măgurele, la 9 februarie 2015, sub Dosarul nr. x/2015, reclamantul A. - decedat pe parcursul soluţionării cauzei - a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând, în principal, anularea Contractului de întreţinere autentificat sub nr. x din 2 decembrie 2013 la B.N.P. D., încheiat de reclamant şi soţia acestuia E. cu pârâţii, iar, în subsidiar, rezoluţiunea contractului de întreţinere, deoarece pârâţii nu au respectat clauzele contractuale, aşa cum s-au obligat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1204 - 1205 şi urm. din C. civ., art. 2254 şi urm. din C. civ.
Prin Încheierea nr. 275 din 21 aprilie 2015, Judecătoria Turnu Măgurele a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, ca urmare a admiterii cererii formulate de petentul A. privind strămutarea pricinii, prin încheierea din 14 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.
Judecătoria Sector 6 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 4435 din 9 iunie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 10 iulie 2015, sub nr. x/2015, iar prin Sentinţa civilă nr. 266 din 3 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, care a fost înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa civilă nr. 67 din 5 mai 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 140 din 2 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractului pentru lipsa consimţământului lui E. şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere formulate de reclamanţii F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., având ca obiect constatarea nulităţii contractului nr. x/2013, respectiv rezoluţiunea Contractului nr. x/2013.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 729/A din 26 septembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamantul F. împotriva Sentinţei civile nr. 140 din 2 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, fiind anulată hotărârea apelată şi, reţinând cauza spre rejudecare, a respins capătul de cerere având ca obiect nulitatea contractului în privinţa creditoarei E., pentru lipsa calităţii procesuale active şi a respins capetele de cerere având ca obiect nulitatea contractului şi rezoluţiunea contractului, privind pe creditorul A., ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul F., cât şi pârâţii B. şi C., înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 20 martie 2018.
Prin Încheierea nr. 539 din 19 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul F. şi de pârâţii C. şi B. în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatându-se că, în cauză, sunt invocate o serie de împrejurări privitoare la lipsa de consimţământ a semnatarei E. şi a viciilor de consimţământ la încheierea contractului în care s-au aflat cei doi soţi, E. şi A., reprezentate de dol, eroare şi violenţă psihică, astfel încât secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este instanţa competentă să soluţioneze litigiile în care se pun în discuţie împrejurări care afectează caracterul conştient şi liber al voinţei de a face un act juridic, încheiat între persoane fizice, situându-se în limitele unei acţiuni civile faţă de obiectul şi natura cauzei.
Secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea nr. 1113 din 4 iunie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul F. şi de pârâţii B. şi C. în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul, spre competentă soluţionare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, s-a reţinut că litigiul de faţă care are ca obiect o acţiune în anulare nu se situează în sfera jurisdicţională a completurilor specializate din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înfiinţate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere a acesteia.
De asemenea, se reţine că recursurile declarate de reclamantul F. şi de pârâţii B. şi C. împotriva Deciziei nr. 729A din 26 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost înregistrate anterior adoptării Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Or, faţă de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs (acţiune în anulare), de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei supreme (20 martie 2018) şi de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit o altă repartizare între cele două secţii ale instanţei a cauzelor în funcţie de lista de obiecte, cu I.D.-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, anume 1 octombrie 2018, se constată că litigiul având ca obiect acţiunea în anulare (ID 3240) se circumscrie competenţei alocate secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Anexa la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, acestei instanţe revenindu-i competenţa de soluţionare a recursurilor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la 10 iulie 2019, sub nr. x/2019.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competenţă ivit între două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - analizând normele incidente în privinţa competenţei în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine secţiei a II-a civile, pentru următoarele considerente.
Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul cauzei deduse judecăţii.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul a fost înregistrat la 20 martie 2018; raportat la data înregistrării cauzei pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, partajarea competenţei funcţionale între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă ale instanţei supreme este instituită, în principal, prin dispoziţiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, prin cele ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Anexa la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, emisă în aplicarea acestor norme, modificată prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La pct. 2 al Anexei nr. 1 a Hotărârii anterior menţionate, s-a stabilit că în cadrul secţiei a II-a civile funcţionează 7 complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect: [...] - acţiune în constatarea nulităţii şi în anulabilitate (ID 3240, ID 3415, ID 4120, ID 4340 şi ID 4520), precum şi [...] rezoluţiune contract (ID 4730 şi ID 4000).
În cauză, aşa cum s-a arătat anterior, reclamantul a solicitat, în principal, anularea unui contract de întreţinere, iar, în subsidiar, rezoluţiunea acestuia.
Aşadar, litigiul are ca obiect o acţiune în constatarea nulităţii/anulabilitate/rezoluţiune contract, care nu se situează în sfera jurisdicţională a completurilor specializate din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înfiinţate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere.
Întrucât cauzele având acest obiect sunt date în jurisdicţia secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a şi fost iniţial învestită cu soluţionarea dosarului prin repartizare aleatorie, Completul de 5 judecători va stabili competenţa în favoarea secţiei menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2019.
Procesat de GGC - LM