Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018, petenta A. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea, a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/12.09.2018, în principal, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment.
1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 2623/10.04.2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională, formulată de petenta A. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea, în favoarea Judecătoriei Focşani.
A reţinut instanţa că, că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/12.09.2018, s-a reţinut că petenta A. SRL a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea unei fapte contravenţionale la regimul circulaţiei pe drumurile publice, pe DN 2E85, localitatea Dumbrăveni, judeţul Vrancea.
Astfel, instanţa constată că locul unde s-a săvârşit fapta se află în circumscripţia Judecătoriei Focşani, după cum a indicat şi intimatul, prin întâmpinarea existentă la dosar.
Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia", iar potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, "controlul aplicării şi exercitării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă (s.n.) a instanţei prevăzute la alin. (1)".
Or, din dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, rezultă că în materia contravenţională legiuitorul a instituit un caz de competenţă teritorială exclusivă, pe cale de consecinţă urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, ea putând fi invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Judecătoria Focşani, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 4953 din 20 iunie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
A reţinut instanţa, că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Totodată, din interpretarea dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., în coroborare cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa constată că în litigiile referitoare la plângerile contravenţionale, competenţa teritorială este exclusivă.
În drept, având în vedere fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei, respectiv faptul că nu deţinea rovinietă valabilă pentru auto pentru perioada în curs, instanţa constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 101 conform cărora "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul".
Faţă de aceste considerente, având în vedere sediul social al petentei, aşa cum rezultă din extrasul ORC depus la dosar, este în Bucureşti, instanţa va admite excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă invocată din oficiu şi va dispune declinarea competenţei de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petentul Societatea A. SRL, în contradictoriu cu I.P.J. Vrancea, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Petenta, A. SRL cu sediul social în Bucureşti, Calea x, Încăperea 2, conform extras ORC depus la dosarul înregistrat iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la fila x, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea, a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/12.09.2018, în principal, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment, aceasta fiind sancţionată contravenţional pentru faptul că nu deţinea rovinietă valabilă pentru auto pentru perioada în curs.
Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia", iar potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, "controlul aplicării şi exercitării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1)".
Înalta Curte constată că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-a dispus la art. III ca după art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că "Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.", să se introducă un nou articol, art. 101, cu următorul cuprins: "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Astfel, ţinând cont de obiectul cauzei, plângere împotriva procesului-verbal prin care a fost reţinută fapta contravenţională constând în faptul că petenta nu deţinea rovinietă valabilă pentru auto pentru perioada în curs, de sediul social al petentei, care aşa cum rezultă din extrasul ORC depus la dosar, este în Bucureşti, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, aşa cum au fost reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă teritorial să soluţioneze litigiul de faţă este instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul contravenienta, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă care de altfel a fost şi învestită iniţial de către petentă cu plângerea contravenţională.
Pe cale de consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 101 din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost el introdus prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta Societatea A. SRL şi intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.
GGC - GV