Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care, constatând refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea sa privind emiterea, începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obţinerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) a unui nou ordin de salarizare prin care să fie recalculată indemnizaţia de încadrare, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional, a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi a titlului de doctor în drept obţinut după anul 2010, să oblige pârâtul Ministerul Justiţiei - la emiterea a unui nou ordin de stabilire a indemnizaţiei lunare cuvenită pentru munca prestată în funcţia de judecător cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicare retroactivă începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obţinerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) prin care să îi acorde şi diferenţele salariale rezultate din acordarea unor drepturi băneşti cu titlu de spor de doctorat magistraţilor care au obţinut titlul de doctor anterior anului 2010, a include în indemnizaţia lunară drepturi salariale similare cu cele acordate magistraţilor având aceeaşi funcţie, cărora le-au fost acordat în trecut sporul de 15% iar ulterior sumele aferente acestui spor au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, în indemnizaţia lunară, şi până la data de 31.07.2016 (începând cu data de 01.08.2016 Ministerul Justiţie declară că se conformează O.U.G. nr. 20/2016).
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 248 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, şi în consecinţă a dispus obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de stabilire a indemnizaţiei lunare cuvenită pentru munca prestată în funcţia de judecător cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicarea retroactivă, începând cu data de 01.10.2015, prin care să îi fie acordate reclamantului şi diferenţele salariale rezultate din acordarea unor drepturi băneşti cu titlu de spor de doctorat magistraţilor care au obţinut titlul de doctor anterior anului 2010, precum şi a include în indemnizaţia lunară drepturi salariale similare cu cele acordate magistraţilor având aceeaşi funcţie, cărora le-a fost acordat în trecut sporul de 15%, iar ulterior sumele aferente acestui spor au fost incluse, după data de 31.12.2009 în indemnizaţia lunară, şi până la data de 31.07.2016.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A susţinut recurentul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 deoarece textul indicat nu se aplică judecătorilor, pentru că este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile menţionate, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici şi personalul contractual fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.
În cazul în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al Parlamentului.
În realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu şi se adresează. Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale.
Aşadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici.
Decizia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acţiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Reclamantul A., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care, constatând refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea sa privind emiterea, începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obţinerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) a unui nou ordin de salarizare prin care să fie recalculată indemnizaţia de încadrare, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional, a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi a titlului de doctor în drept obţinut după anul 2010, să oblige pârâtul Ministerul Justiţiei - la emiterea a unui nou ordin de stabilire a indemnizaţiei lunare cuvenită pentru munca prestată în funcţia de judecător cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicare retroactivă începând cu data de 01.10.2015 (luna imediat următoare datei obţinerii titlului de doctor în drept, respectiv 25.09.2015) prin care să îi acorde şi diferenţele salariale rezultate din acordarea unor drepturi băneşti cu titlu de spor de doctorat magistraţilor care au obţinut titlul de doctor anterior anului 2010, a include în indemnizaţia lunară drepturi salariale similare cu cele acordate magistraţilor având aceeaşi funcţie, cărora le-au fost acordat în trecut sporul de 15% iar ulterior sumele aferente acestui spor au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, în indemnizaţia lunară, şi până la data de 31.07.2016.
Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:
"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:
"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimatului-reclamante, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015
Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 4.01.2019, recurentul-pârât a răspuns pretenţiilor recurentului şi a procedat la emiterea Ordinului nr. 90/C/2016, prin care intimatului- reclamant i s-au acordat drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecăţii), Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 248 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
GGC - NN