Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.01., reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, să-i recunoască dreptul de a presta în regim de liberă practică autorizată activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, să constate nelegalitatea prevederilor art. 4 lit. b), art. 6 lit. a), b), c), art. 8, art. 9 pct. 5 şi 6, art. 10 pct. 1, art. 19 şi 20 din anexa 1 a Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, art. 13, 20, 23, 24, 25, 32 alin. (1) şi (2) din Anexa 2 a aceluiaşi ordin şi a art. 42 alin. (1) lit. d) ultima teză, art. 45 lit. d), h) şi j) din Anexa 3 a Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, şi să dispună suspendarea executării acestor dispoziţii legale până la rămânerea definitivă a sentinţei pronunţate.
La dosarul de fond a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, B., solicitând admiterea cererii de suspendare formulate de reclamant.
Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie în favoarea reclamantului, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 21.03.2018, admiţând-o în principiu pentru motivele prezentate în cuprinsul acesteia.
Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea nr. 40/CA/2018 - P.I. din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, s-a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenienta accesorie B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, în ceea ce priveşte cererea de suspendare.
Cererea de recurs
Împotriva Încheierii nr. 40/CA/2018 - P.I. din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A. în condiţiile art. 483 din noul C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs au fost aduse următoarele argumente, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat: actul a cărui suspendare se solicită a fost emis cu depăşirea competenţei materiale a emitentului; existenţa cazului bine justificat reiese din faptul că mai multe articole din OMT nr. 733/2013 sunt total nelegale, fiind în contradicţie cu O.G. nr. 27/2011, O.G. nr. 129/2000, O.U.G. nr. 195/2002, art. 16, 44, 45 şi art. 73 pct. 3 lit. n) din Constituţia României, art. 12 (1) şi art. 555 din C. civ., art. 7, 14, 15, 16, 17, 20 şi 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE; executarea actului este de natură a-i cauza recurentului grave pagube materiale şi sociale, raportat la cuantumul sumei în discuţie şi specificul activităţii sale.
Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Analiza motivelor de casare invocate
Analizând hotărârea recurată din perspectiva criticilor subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru următoarele considerente.
Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.
În speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.
Se mai apreciază că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, raportat la argumentele părţilor, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.
Ordinul nr. 733/2013 a fost emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instrucţiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere.
Prima instanţă a considerat în mod întemeiat că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
Suspendarea executării actului administrativ este condiţionată, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de existenţa unui caz bine justificat şi de prevenirea unei pagube iminente, ceea ce recurentul-reclamant nu a dovedit în cauză.
Fără a mai relua argumentele instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că în prezentul litigiu nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, întrucât nu au fost invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea ordinului contestat şi nici nu s-au identificat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestui act, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Simplele susţineri făcute de recurent în legătură cu nelegalitatea actului atacat nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură acesta, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor. În caz contrar, s-ar ajunge la transformarea instituţiei suspendării dintr-una de excepţie în regulă ceea ce nu a fost intenţia legiuitorului.
În plus, instanţa reţine că motivele de nelegalitate invocate de reclamant presupun o cercetare în profunzime a fondului fapt care, contrar susţinerilor reclamantului, nu este de natură să ridice o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se cere.
Condiţia prevenirii unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege ca prejudiciul material viitor şi previzibil, nu este îndeplinită în cauză, dat fiind că recurentul-reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susţinerilor privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat, care a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute în noua reglementare.
Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 67 şi 497 C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva Încheierii nr. 40/CA/2018 - P.I. din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
GGC - NN