Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2018 reclamanţii Asociaţia A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Maramureş, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea nr. x/12.01.2018.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării actului reprezentat de notificarea nr. x/12.01.2018 emisă de pârâtul de rândul 1 - Ministerul Apelor şi Pădurilor, cerere formulată de către reclamanţii Asociaţia A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. împotriva pârâţilor Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Maramureş.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii Asociaţia A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
În opinia recurentei, prin hotărârea pronunţată, instanţa fondului a încălcat regulile din materia suspendării actelor administrative - art. 14 din Legea nr. 554/2004, cele referitoare la modalitatea de soluţionare a litigiului, respectiv de a analiza doar la nivelul aparenţei viciile de nelegalitate ale actului a cărui suspendare se solicită, distinct de analiza şi soluţionarea fondului cauzei. Or, prin statuarea asupra naturii juridice a actului atacat, instanţa a soluţionat fondul cauzei, competenţă ce aparţine doar instanţei învestite cu soluţionarea cererii de anulare.
În continuare, criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează şi cele reţinute cu privire la neîndeplinirea condiţiilor specifice cererilor de suspendare - caz bine justificat şi paguba iminentă.
În opinia recurentei, actul în cauză nu este motivat, chiar dacă s-ar avea în vedere interpretarea data de instanţa fondului. Chiar şi în ipoteza unui act emis în executarea altui act, actul administrativ trebuie să fie motivat, în conformitate cu art. 31 din Constituţia României, tocmai pentru a conferi o garanţie rezonabilă particularului împotriva arbitrarului.
Cu privire la paguba iminentă, se susţine că în mod greşit instanţa fondului raportează prejudiciile cauzate la actul iniţial, al Gărzii Forestiere. Or, actele de combatere a dăunătorilor sunt imperios necesar de realizat, având în vedere că arborele pe picior sănătos va fi infestat de ipidae - insectele de scoarţă nimicitoare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea nr. x/12.01.2018.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu pot fi reţinute, în argumentarea cazului bine justificat, susţinerile reclamanţilor legate de aspecte ce vizează doar o altă interpretare a contextului factual şi, în mod corespunzător, a normelor juridice incidente.
Judecătorul fondului în mod corect a apreciat că, pe de o parte, argumentele invocate de reclamantă nu pot fi dezlegate pe calea unei cereri de suspendare, depăşind ceea ce reprezintă o aparenţă a dreptului şi ducând, în caz de soluţionare, la prejudecarea fondului cauzei.
Pe de altă parte, corect s-a constatat că din analiza tuturor argumentelor reclamantei-recurente nu se conturează o situaţie care ar putea crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Aşadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.
Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Or, în speţă, recurenta-reclamantă a invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a respectivului act.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia nu se poate antama fondul dreptului dedus judecăţii.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 20.04.2018, sub nr. x/2018 reclamanţii Asociaţia A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Maramureş şi au solicitat anularea Notificării nr. x/12.01.2018 prin intermediul căreia s-a impus reclamantului predarea terenurilor forestiere ale reclamantei, înscrise în Titlul de proprietate nr. x/02.11.2006 către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvic Maramureş; obligarea pârâtului de rândul 1 la emiterea unui act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acţiunilor necesare în vederea conservării şi administrării conforme a fondului forestier.
Înalta Curte reţine, totodată, că prin Sentinţa nr. 280 din 9.11.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Maramureş.
În plus, acţiunea reclamantei, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă de prima instanţă, reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate.
Conchizând, Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar hotărârea recurată satisface exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a condus la soluţia pronunţată.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 în acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Asociaţia A. şi Ocolul Silvic Silva Borşa S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 98 din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
GGC - NN