Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:
Prin Sentinţa nr. 554 din 20 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2012, a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi SC, C. SRL.
Prin Decizia nr. 1.897 din 04 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2012, a fost admis apelul declarat de pârâţii B. şi SC, C. SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 554/20.01.2016, pronunţată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2012; a fost anulată Sentinţa civilă nr. 554/20.01.2016, şi toate actele de procedură efectuate în Dosarul nr. x/2012, al Judecătoriei Craiova, şi a fost reţinută cauza la Tribunalul Dolj, secţia I civilă, pentru judecarea pe fond a cauzei.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Dolj, secţia I civilă, sub nr. x/2017.
Prin Sentinţa civilă nr. 156/2018, din 13 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă, în parte, cererea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC, C. SRL; a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în municipiul Craiova, str. x x, jud. Dolj; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 3.010 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC, C. SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 156/13.03.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., şi intimatul-pârât B., având ca obiect revendicare imobiliară.
Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă SC, C. SRL, a declarat recurs, prin care a susţinut, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
La termenul de judecată din 22 mai 2019, Înalta Curte, a reţinut cauza în pronunţare şi a amânat pronunţarea la data de 29 mai 2019, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile şi acţiunile evaluabile în bani se timbrează la valoare, iar potrivit art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50 % din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
Întrucât acţiunea în revendicare este o acţiune evaluabilă în bani, pentru termenul de judecată din 27 martie 2019, recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.050,50 RON, calculată la valoarea contestată, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.
Recurenta nu s-a supus acestei exigenţe legale şi, la termenul de judecată din 27 martie 2019, a formulat cerere de ajutor public judiciar, recalificată de instanţa de judecată ca fiind o cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, având în vedere împrejurarea că solicitantul este persoană juridică.
Prin încheierea din 10 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă, în parte, cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru formulată de recurenta-pârâtă SC, C. SRL, în sensul că a fost redus cuantumul taxei judiciare de timbru de la 6.050,50 RON la 3.000 RON.
Împotriva acestei încheieri, recurenta-pârâtă a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea irevocabilă din 14 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.1.
Prin urmare, recurenta-pârâtă avea obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.000 RON, sub sancţiunea anulării cererii.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ., statuează că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
Din actele dosarului rezultă că recurenta nu a timbrat recursul, deşi prin comunicarea încheierii din 10.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, i s-a adus la cunoştinţă cuantumul redus al taxei judiciare de timbru datorate pentru judecarea recursului.
Faţă de cele prezentate, având în vedere că recurenta-pârâtă nu s-a conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă prin încheiere devenită irevocabilă, Înalta Curte, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă SC, C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.010 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SC, C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.010 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.
GGC - OB