Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 1086/C5/893/894, din data de 04.07.2019, emisă de CNSC, a fost admisă contestaţia formulată de asocierea A. - SC B. SRL - C. SA, prin SC B. SRL, a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x, înregistrat la autoritatea contractată sub nr. xB/3917/10.05.2019 şi actele subsecvente acestuia şi a fost obligată autoritatea contractantă, ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, să reevalueze oferta contestatoarei conform celor de reţinute în motivare. În raport de această soluţie, a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de D..
De asemenea, au fost respinse excepţiile invocate de autoritatea contractantă privind inadmisibilitatea contestaţiei formulată de D. şi lipsa de obiect a acesteia; a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de D., şi, pe cale de consecinţă, a fost anulată parţial solicitarea de clarificări nr. x/10.05.2019, referitoare la refuzul CNAIR de a înlocui subcontractantul E., conform celor reţinute în motivare.
În consecinţă, a fost respins, ca lipsit de interes, capătul de cerere formulat de D. privind "obligarea autorităţii contractante la solicitarea societăţii sale, respectiv, la acceptarea înlocuirii subcontractantului E. cu un alt subcontractant în temeiul art. 170 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, în situaţia în care CNAIR apreciază că acest subcontractant se află într-unul din cazurile de excludere reglementate de Legea nr. 98/2016".
Împotriva acestei Decizii, a formulat plângere petenta D. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L, solicitând modificarea în parte a Deciziei în sensul respingerii contestaţiei formulate de către B. SRL ca nefondată, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie promovate de către D. în interesul CNAIR astfel cum a fost formulată.
2. Decizia contestată
Prin Decizia nr. 409 din 12 august 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2019 a respins excepţia invocată de intimată şi a admis plângerea formulată de către petenta D. în contradictoriu cu intimaţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, şi B. SRL, a modificat în parte Decizia nr. 1086/C5/893/894 din 4 iulie 2019 emisă de CNSC, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de Asocierea A. - B. SRL - C. SA; a admis cererea de intervenţie accesorie formulată D., a menţinut Decizia în ceea ce priveşte soluţiile asupra excepţiilor invocate şi contestaţiei formulate de D., care nu au făcut obiectul controlului judiciar.
3. Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 409 din 12 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, B. SRL în nume propriu şi în numele Asocierii A. - B. SRL - C. SA a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat, în conformitate art. 514 alin. (4) C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 409/2019 care este dată cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, Decizie nr. 270/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7.06.2019, în Dosarul nr. x/2019.
În motivarea cererii sale, revizuenta susţine că Decizia nr. 409 din 12 august 2019 a Curţii de Apel Bucureşti încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat prin Decizia nr. 270/2019 a Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 270/2019, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele considerente: "Consiliul a reţinut în mod corect că decizia CNAIR trebuia să se bazeze pe o analiză reală a circumstanţelor concrete care au dus la rezilierea contractului care a făcut obiectul documentului constatator nr. x/07.08.2017, prin aprecierea culpei B. SRL în executarea acestui contract, în condiţiile în care din documentul constatator nu rezultă, cu evidenţă, culpa gravă şi evidentă a contestatoarei în executarea contractului şi că în cauză a fost încălcat dreptul efectiv al ofertantului de a beneficia de o explicaţie fundamentată sub aceste aspecte.
Nu sunt întemeiate susţinerile petentei, urmând a fi respinse, în ceea ce priveşte faptul că autoritatea contractantă avea dreptul şi nu obligaţia să solicite clarificări referitoare la situaţia petentei".
Aşadar, în motivarea primei sale decizii (nr. 270/2019), Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că "din documentul constatator nu rezultă, cu evidenţă, culpa gravă şi evidentă a contestatoarei în executarea contractului".
Faţă de această statuare din primul proces, rezultă că în al doilea proces, dată fiind autoritatea de lucru judecat a deciziei definitive nr. 270/2019, instanţa nu mai putea să reţină nici măcar că trebuia "să ne demonstrăm în concret credibilitatea", în conformitate cu art. 171 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, sau că "trebuia să convingem autoritatea" de credibilitatea sa. Legea prevede că operatorul economic are posibilitatea de a convinge autoritatea de credibilitatea sa, de faptul că a luat măsuri de remediere (caz în care, în conformitate cu art. 171 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, autoritatea nu îl exclude din procedura de atribuire), în situaţia în care anterior el şi-a încălcat în mod grav sau repetat obligaţiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziţii publice, al unui contract de achiziţii sectoriale sau al unui contract de concesiune [art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016].
În speţă însă, instanţa a reţinut, în motivarea primei decizii definitive, că din documentul constatator nu rezultă culpa gravă şi evidentă a revizuentei în executarea contractului, astfel că în atare context revizuenta nu mai putea fi obligată să-şi dovedească credibilitatea, pentru a nu fi exclus din procedură, întrucât numai operatorul economic care şi-a încălcat în mod grav sau repetat obligaţiile principale, nu şi cel faţă de care o instanţă a reţinut deja, prin decizie definitivă, că o asemenea încălcare gravă nu există.
O altă chestiune litigioasă tranşată cu autoritate de lucru judecat prin prima decizie definitivă este cea referitoare la prezumţia de legalitate de care se bucură certificatul constatator.
Sub acest aspect, revizuenta arată că în cuprinsul Deciziei nr. 270/2018 Curtea de Apel reţine că B. SRL nu a contestat faptul că certificatul constatator se bucură de prezumţia de legalitate, iar în cuprinsul contestaţiei s-a arătat că în acest certificat trebuiau indicate faptele pentru fiecare asociat în parte. În cazul în care nu s-au indicat, în mod legal, situaţia trebuia verificată de către autoritatea contractantă în sensul art. 171 alin. (1) şi (2).
Susţine petenta că asociaţii răspund solidar fata de autoritatea contractantă. Din opinia ANAP reiese că "fiecare din părţi participă la beneficiile şi pierderile activităţii sau operaţiunii propuse".
Cota B. SRL de beneficii şi pierderi a fost stabilită la 2.8% şi diminuată la 0.01%.
Aşadar, prima decizie a tranşat definitiv şi chestiunea mult invocatei de către intimata D. a "prezumţiei de legalitate a documentului constatator", reţinând că nu acesta a fost obiectul contestaţiei revizuentei la CNSC, ci faptul real că în el nu sunt indicate faptele pentru fiecare asociat în parte, neindicându-se, deci, în el, nicio faptă gravă ce ar fi fost săvârşită de revizuentă. Faţă de această statuare a primei decizii definitive, cea de-a doua decizie, atacată cu prezenta revizuire, încalcă din nou autoritatea lucrului judecat atunci când încearcă justificarea excluderii revizuentei inclusiv prin invocarea "prezumţiei de legalitate şi temeinicie, până la anulare, a oricărui act administrativ".
De asemenea, prima decizie definitivă a tranşat cu autoritate de lucru judecat şi chestiunea mult invocatei de către intimata D. a "răspunderii solidare a asociaţilor faţă de autoritatea contractantă", Curtea de Apel Bucureşti fiind de acord cu opinia Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice (ANAP), conform căreia "fiecare din părţi participa la beneficiile şi pierderile activităţii sau operaţiunii propuse" conform cotei sale (cota subscrisei fiind diminuată la 0,01%).
Astfel, din nou cea de-a doua decizie încalcă autoritatea de lucru judecat a primei decizii, atunci când statuează, în încercarea de a justifica excluderea revizuentei de către autoritatea contractantă, că "răspunderea, în materia achiziţiilor publice, este solidară, solidaritatea neputând fi înlăturată prin voinţa părţilor, ori prin diluarea participaţiei la Contract".
Alte chestiuni ce au fost tranşate cu autoritate de lucru judecat prin prima decizie definitivă, astfel că ele nu mai puteau fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, sunt următoarele: "Curtea reţine că, din cuprinsul Comunicării de excludere a ofertei petentei nu reiese cum a făcut Comisia de evaluare, analiza situaţiilor de excludere în care se afla B. SRL, mai ales că, acesta a indicat în completarea DUAE că nu se afla în situaţii de excludere. Autoritatea contractantă nu a realizat nicio verificare efectivă a situaţiei, mai ales că este vorba de o potenţială abatere constatată într-un contract în care a avut calitatea de Beneficiar, aşadar toate documentele privind situaţia B. SRL existau în posesia sa.
Nu s-au solicitat Asocierii niciun fel de clarificări cu privire la o acţiune potenţială de verificare de către comisia de evaluare a motivului de excludere aşa cum este statuat prin cerinţele legii. Se constată astfel, un formalism al Comisiei în evaluarea "documentului constatator" şi nu una faptică de demonstrare a motivelor de excludere aşa cum sunt ele definite de Legea nr. 98/2016.
Autoritatea contractantă a eludat dreptul conferit de Legea nr. 98/2016 operatorului economic, de a putea furniza dovezi privind credibilitatea petentei.
Situaţia B. SRL în legătură cu contractul pentru care a fost emis documentul constatator nu avea de unde să cunoască la momentul când expertului său F. i-a fost impusa înlocuirea, sau la momentul când şi-a redus participarea la 0,01% că G., liderul asocierii (Antreprenorul) nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale.
Curtea reţine că, potrivit art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 "Autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii"
Chiar dacă documentul constatator în baza căruia a fost exclusă petenta, nu conţine aceste informaţii, se reţine că, în mod legal, Comisia de evaluare a CNAIR trebuia să facă o analiză temeinică a situaţiei B. SRL şi să comunice documentul constatator către B. SRL.
Petenta a mai susţinut că. CNSC a insistat pe analiza de către CNAIR a documentelor noi. depuse de Asocierea A. pentru prima oara în etapa soluţionării contestaţiei. Însă reiese din dosarul CNSC că documentele depuse ca anexe ale contestaţiei erau deja în posesia CNAIR, fiind documente aferente Contractului încheiat cu beneficiarul CNAIR, contract ce face obiectul Documentului constatator nr. x/07.08.2017 emis de CNAIR.
În rezumat, chestiunile tranşate cu autoritate de lucru judecat prin decizia definitivă nr. 270/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel că ele nu mai puteau fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, sunt următoarele:
- statuarea că "din documentul constatator nu rezultă, cu evidenţă, culpa gravă şi evidentă a contestatoarei în executarea contractului"
- faptul că, la momentul excluderii expertului şi diminuării participaţiei B. SRL în contractul semnat cu CNAIR de Asocierea G. - B. SRL, aceasta din urma nu putea cunoaşte faptul ca liderul Asocierii nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale;
- faptul că documentul constatator trebuia emis pentru fiecare asociat în parte; întrucât nu a fost, în cauză trebuia realizata o analiză temeinică a situaţiei B., care sa indice circumstanţele concrete care au dus la rezilierea contractului, cu aprecierea culpei imputate societăţii B. SRL, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a statuat, prin aceeaşi primă decizie definitivă, că din documentul constatator nu rezultă, cu evidentă, culpa gravă şi evidentă a revizuentei;
- faptul că obiectul procesului nu l-a constituit contestarea prezumţiei de legalitate a documentului constatator, ci B. a arătat că pretinsele fapte trebuiau indicate pentru fiecare asociat în parte;
- faptul că susţinerile societăţii D. în sensul că asociaţii răspund solidar în fata autorităţii contractante contrazic opinia ANAP, conform căreia "fiecare din părţi participa la beneficiile şi pierderile activităţii sau operaţiunii propuse" conform cotei de participare, iar cota de participare a B. a fost de 2,8%, redusa ulterior la 0,01%;
- faptul că documentele depuse de Asociere se aflau în posesia CNAIR, fiind documente aferente unui contract în care a aceasta a avut calitatea de Beneficiar, iar documentul constatator a fost emis tot de CNAIR.
Faţă de aceste considerente, revizuenta consideră că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata D. a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă şi, în subsidiar, ca lipsită de interes.
Motivând excepţia inadmisibilităţii, intimata arată că în cauză nu există hotărârile potrivnice la care se referă prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri invocate de revizuentă finalizează două procese diferite, fiecare dintre acestea purtând asupra unor momente diferite ale procedurii de atribuire şi asupra unor decizii diferite ale CNSC.
În concret, în cadrul litigiului în care a fost pronunţată prima decizie, instanţa a analizat temeinicia excluderii revizuentei din procedura de atribuire din perspectiva faptului că autoritatea contractantă nu a dat curs obligaţiei de a solicita clarificări cu privire la motivele de excludere şi de a permite operatorului economic să prezinte dovezile de natură a-i dovedi credibilitatea.
În litigiul în care a fost pronunţată decizia definitivă instanţa a analizat temeinicia celei de a doua decizii de excludere, ulterior transmiterii solicitării de clarificări şi după ce instanţa a analizat toate explicaţiile şi probele furnizate de către revizuentă în răspuns la solicitarea de clarificări.
În consecinţă, intimata susţine că nu există identitate de obiect şi cauză între cele două pricini, astfel că hotărârile pronunţate în cele două cauze nu pot fi potrivnice.
Un al doilea motiv pentru care cererea de revizuire este inadmisibilă este dat de faptul că B. a invocat, în faţa instanţei ce a pronunţat Decizia nr. 409 din 12 august 2019, puterea de lucru judecat a primei hotărâri, astfel că, din această perspectivă, cererea de faţă tinde să analizeze temeinicia celei de a doua decizii, lucru nepermis în cadrul procesual al revizuirii.
În ceea ce priveşte interesul formulării prezentei cereri, intimata a arătat că, deşi calea de atac, în actuala reglementare procesuală, poate fi formulată şi numai împotriva considerentelor, eventuala retractare a considerentelor criticate de revizuentă nu-i produce niciun folos, de vreme ce nu a atacat şi dispozitivul Deciziei nr. 409 din 12 august 2019.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. civ., în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.
Prin urmare, chiar dacă instanţa ar constata admisibilă cererea de revizuire, soluţia legală nu poate fi alta decât înlocuirea considerentelor ce încalcă autoritatea de lucru judecat a altor considerente, fără nicio relevanţă practică în privinţa actului vătămător reprezentat de decizia de excludere a revizuentei din procedura de atribuire în discuţie.
Faţă de aceste considerente, intimata solicită respingerea cererii de revizuire.
A depus întâmpinare şi intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca lipsită de interes, motivele dezvoltate în susţinerea acestor excepţii fiind identice motivelor invocate în apărare de intimata D.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând prezenta cerere de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Cu titlu prealabil, este de observat faptul că prin prezenta cerere revizuenta B. SRL invocă încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, context în care este lipsită de relevanţă împrejurarea că între cele două litigii, soluţionate prin deciziile nr. 270 din 7 iunie 2019 şi nr. 409 din 12 august 2019, nu există identitate de obiect.
Prin modificarea suferită de C. proc. civ. ca urmare a adoptării Legii nr. 310/2018 este recunoscută explicit admisibilitatea cererilor de revizuire şi în situaţiile în care este încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Anterior Legii nr. 310/2018, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevedea numai soluţia anulării hotărârii potrivnice, aspect ce reflectă voinţa legiuitorului de la acea epocă, în sensul reglementării motivului revizuirii pentru contrarietatea de hotărâri numai pentru ipoteza în care au fost nesocotite dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii prezentei cereri de revizuire în considerarea obiectului şi cauzei diferite a pricinilor în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice nu poate fi susţinută.
În schimb, excepţia este întemeiată în considerarea faptului că în faţa instanţei celei din urmă învestite a fost invocat efectul pozitiv al puterii lucrului judecat iar acest aspect a fost dezlegat de instanţă.
Astfel, Înalta Curte constată că, în accepţiunea revizuentei, pretinsa chestiune litigioasă tranşată diferit în cauzele în analiză vizează maniera în care cele două instanţe au tratat relevanţa documentului constatator nr. x/07.08.2017 emis de CNAIR.
Acest document constatator a fost emis pentru neîndeplinirea corespunzătoare a contractului de către Asocierea G. - B. SRL, prin liderul Asocierii G., acesta având calitatea de contractant în cadrul contractului de lucrări "Proiectarea şi execuţia Autostrăzii Braşov - Târgu Mureş - Cluj - Oradea, Sector 3A", contract încheiat cu CNAIR SA.
În baza acestui document oferta asocierii A. - B. SRL - C. SA. a fost exclusă în temeiul prevederilor art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016.
Împotriva deciziei de excludere din procedură a formulat contestaţie Asocierea A. ş.a., contestaţie admisă de CNSC prin Decizia nr. 509/C5/380/336 din 2 aprilie 2019, cu consecinţa obligării autorităţii contractante la reevaluarea ofertei asocierii.
Soluţionând plângerea împotriva Deciziei CNSC nr. 509/C5/380/386 din data de 02.04.2019, formulată de petenta D., Curtea de Apel Bucureşti apreciază că în mod corect a reţinut CNSC că decizia CNAIR de excludere a ofertei Asocierii A. ş.a. trebuia să se bazeze pe o analiză reală a circumstanţelor concrete care au dus la rezilierea contractului care a făcut obiectul documentului constatator nr. x/07.08.2017, prin aprecierea culpei B. SRL în executarea acestui contract, în condiţiile în care din documentul constatator nu rezultă, cu evidenţă, culpa gravă şi evidentă a contestatoarei în executarea contractului" şi că în cauză a fost încălcat "dreptul efectiv al ofertantului de a beneficia de o explicaţie fundamentata sub aceste aspecte".
Curtea reţine că, orice operator economic aflat în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 164 şi 167, care atrag excluderea din procedura de atribuire poate furniza dovezi, care să arate că măsurile luate de acesta sunt suficiente pentru a-şi demonstra în concret credibilitatea prin raportare la motivele de excludere.
În plus, curtea de apel consideră întemeiată susţinerea Asocierii A. ş.a., în sensul că în cuprinsul documentului constatator trebuiau indicate faptele pentru fiecare asociat în parte iar în cazul în care nu s-au indicat, în mod legal, situaţia trebuia verificată de către autoritatea contractantă în sensul art. 171 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 98/2016.
În consecinţă, prin Decizia nr. 270 din 7 iunie 2019 Curtea de Apel Bucureşti a respins plângerea petentei D.
Ulterior, autoritatea contractantă CNAIR a procedat din nou la excluderea Asocierii A. din procedură, decizie contestată de Asociere la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Prin Decizia nr. 1086/C5/893/894 din 4 iulie 2019 CNSC a admis contestaţia formulată de Asocierea A., a anulat actul prin care CNAIR a decis excluderea asocierii din procedură şi a obligat autoritatea contractantă să reevalueze oferta Asocierii A..
În esenţă, CNSC a reţinut că documentul constatator nr. x/07.08.2017 nu rezultă în mod clar şi concret care sunt obligaţiile neîndeplinite de către operatorul economic B. SRL iar autoritatea contractantă nu a analizat toate circumstanţele concrete care au stat la baza rezilierii contractului în executarea căruia a fost emis documentul constatator anterior menţionat.
În consecinţă, CNSC apreciază că niciunul din documentele depuse de către autoritatea contractantă la dosarul cauzei nu fac dovada faptului că aceasta a identificat încălcarea, în mod grav sau repetat, de către operatorul B. a obligaţiilor ce-i reveneau în cadrul executării contractului pentru care a fost emis documentul constatator nr. x/07.08.2017, context în care oferta Asocierii A. a fost exclusă în mod eronat.
Împotriva deciziei CNSC nr. 1086/C5/893/894 din 4 iulie 2019 a formulat plângere operatorul D., plângere ce a format obiectul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX contencios administrativ şi fiscal.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata B. SRL a invocat în cadrul acestui dosar puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 270 din 7 iunie 2019.
Constată Înalta Curte că prin concluziile scrise depuse în şedinţa publică din 12 august 2019 intimata B. SRL şi-a precizat apărarea grefată pe efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 270 din 7 iunie 2019, apreciind că prin această decizie curtea de apel a tranşat definitiv următoarele chestiuni litigioase:
- legalitatea solicitării de clarificări către Asociere;
- faptul că, la momentul excluderii expertului şi diminuării participaţiei B. SRL în contractul semnat cu CNAIR de Asocierea G. - B. SRL, aceasta din urma nu putea cunoaşte faptul ca liderul Asocierii nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale;
- faptul că documentul constatator trebuia emis pentru fiecare asociat în parte; întrucât nu a fost, în cauză trebuia realizata o analiză temeinică a situaţiei B., care sa indice circumstanţele concrete care au dus la rezilierea contractului, cu aprecierea culpei imputate societăţii B. SRL, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a statuat, prin aceeaşi primă decizie definitivă, că din documentul constatator nu rezultă, cu evidentă, culpa gravă şi evidentă a revizuentei;
- faptul că obiectul procesului nu l-a constituit contestarea prezumţiei de legalitate a documentului constatator, ci B. a arătat că pretinsele fapte trebuiau indicate pentru fiecare asociat în parte;
- faptul că susţinerile societăţii D. în sensul că asociaţii răspund solidar în fata autorităţii contractante contrazic opinia ANAP, conform căreia "fiecare din părţi participa la beneficiile şi pierderile activităţii sau operaţiunii propuse" conform cotei de participare, iar cota de participare a B. a fost de 2,8%, redusa ulterior la 0,01%;
- faptul că documentele depuse de Asociere se aflau în posesia CNAIR, fiind documente aferente unui contract în care a aceasta a avut calitatea de Beneficiar, iar documentul constatator a fost emis tot de CNAIR.
Prin urmare, intimata B. SRL a susţinut că toate argumentele petentei D. din cuprinsul plângerii ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 au fost deja puse în discuţie şi respinse prin Decizia nr. 270/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, intrând, aşadar în puterea lucrului judecat.
Prin Decizia nr. 409 din 12 august 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX contencios administrativ, a admis în parte plângerea petentei D. şi, în consecinţă, a modificat în parte decizia CNSC nr. 1086/C5/893/894, în sensul respingerii contestaţiei formulate de Asocierea A..
Constată Înalta Curte că în cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr. 409 din 12 august 2019 curtea de apel a analizat argumentele intimatei B. SRL, grefate pe efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport de Decizia nr. 270/2019, înlăturând motivat aceste apărări.
În concret, curtea de apel arată următoarele sub acest aspect:
Afirmaţiile referitoare la puterea de lucru judecat a celor reţinute prin Decizia nr. 270/2019, deşi reale, nu pot susţine apărarea intimatei; într-adevăr, orice hotărâre judecătorească beneficiază de puterea de lucru judecat a celor statuate, însă aceasta se raportează la starea de fapt avută în vedere la pronunţarea hotărârii.
În acest sens, se observă că prin Decizia anterioară s-a stabilit că "decizia CNAIR trebuia să se bazeze pe o analiză reală a circumstanţelor concrete care au dus la rezilierea contractului care a făcut obiectul documentului constatator nr. x/07.08.2017, prin aprecierea culpei B. SRL în executarea acestui contract, în condiţiile în care din documentul constatator nu rezultă, cu evidenţă, culpa gravă şi evidentă a contestatoarei în executarea contractului" şi că în cauză a fost încălcat "dreptul efectiv al ofertantului de a beneficia de o explicaţie fundamentata sub aceste aspecte".
Aprecierile Curţii s-au referit la atitudinea autorităţii cu ocazia primei evaluări; or, în prezenta cauză este analizată atitudinea aceleiaşi autorităţi, cu ocazia celei de-a doua evaluări, efectuate tocmai urmare a deciziei anterioare.
Nu se poate susţine cu temei că cele statuate anterior sunt valabile şi în prezenta cauză, atâta vreme cât autoritatea a procedat la o nouă evaluare stabilind, argumentat, că măsura excluderii se impune, neasumându-şi răspunderea de a păstra în procedură un ofertant care nu a convins de credibilitatea sa.
În rest, apărările intimatei se referă numai la conţinutul documentului constatator, criticile vizând legalitatea şi temeinicia celor reţinute; aşa cum s-a arătat, aceste critici nu pot fi analizate în prezenta cauză, care nu are ca obiect stabilirea legalităţii acestui document constatator, putând fi valorificate în litigiile având acest obiect, deja aflate pe rolul instanţei şi a Curţii de Arbitraj.
În atare context, Înalta Curte constată inadmisibilă prezenta cerere de revizuire, întrucât efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 270/2019 a format obiect de analiză pentru instanţa ce a pronunţat Decizia nr. 409 din 12 august 2019.
Faptul că dispozitivul Deciziei civile nr. 409 din 12 august 2019 nu cuprinde o soluţie explicită asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat este perfect explicabil, în condiţiile în care instanţa nici nu a fost învestită să se pronunţe asupra unei atare excepţii, autoritatea de lucru judecat fiind invocată în acea pricină pentru valorificarea efectului pozitiv al acesteia şi nu a efectului extinctiv, când excepţia împiedică o nouă judecată.
De aceea, omisiunea menţionării, în dispozitiv, a soluţiei pe marginea puterii lucrului judecat nu are nicio relevanţă pe marginea aprecierii admisibilităţii prezentei cereri de revizuire, formulată în condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., esenţială fiind, sub acest aspect, împrejurarea că instanţa ce a pronunţat Decizia nr. 409 din 12 august 2019 a rezolvat apărarea întemeiată pe efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
În atare context, prin cererea de revizuire de faţă nu se urmăreşte retractarea unei decizii pronunţate cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat sau cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat apărarea întemeiată pe dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operaţiune evident nepermisă.
Faţă de aceste considerente cererea de revizuire va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de B. SRL în nume propriu şi în numele Asocierii A. - B. SRL - C. SA împotriva Deciziei nr. 409 din 12 august 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.
GGC - GV