Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 892/2019

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, a solicitat anularea Raportului de inspecţie nr. 595/03.08.2015, anularea Titlului executoriu nr. x/08.09.2015, anularea Somaţiei de plata nr. x/08.09.2015 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. 596/3.08.2015; exonerarea societăţii de la plata sumei de 18.556.336 RON; obligarea autorităţilor parate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze; suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015, prin care s-a dispus restituirea la bugetul general consolidat a sumei totale de 18.555.246,05 RON până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a dispoziţiei ce face obiectul acţiunii de contencios administrativ.

La termenul de judecată din data de 01.03.2016, reclamanta a precizat obiectul acţiunii, în sensul că nu mai solicită Anularea RIF nr. x/3.08.2015 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. 596/3.08.2015 emise de pârâtă, ci doar obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei administrative formulate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 44 din 08 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Satu Mare, şi, în consecinţă, a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 596/3.08.2015 emisă de pârâtă.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 596/3.08.2015 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 44 din 08 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele prezentate la dosarul de recurs.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Prin notele scrise, depuse la data de 15.02.2019, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii recursului îndreptat împotriva soluţiei de suspendare a executării Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea recursului ca tardiv formulat.

Totodată, a invocat şi excepţia lipsei de interes a recursului declarat împotriva soluţiei de obligare a pârâtei la soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015, cu motivarea că plângerea prealabilă a fost soluţionată.

A depus la dosar Decizia nr. x/P/06.06.2016 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de A. S.R.L.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile tardivităţii şi lipsei de interes, invocate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deşi prin sentinţa recurată au fost soluţionate două cereri principale, una dintre ele vizând suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a menţionat în dispozitivul sentinţei un singur termen pentru exercitarea căii de atac, respectiv termenul de 15 zile de la comunicare.

Potrivit dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora hotărârea prin care se pronunţă suspendare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 13 aprilie 2016, condiţii în care ultima zi în care putea fi declarat recursul era 19 aprilie 2016, iar recursul a fost declarat la data de 26 aprilie 2018, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile.

Este adevărat că sentinţa a fost dată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării, însă menţiunea din hotărâre nu este de natură a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens este şi Soluţia de unificare a jurisprudenţei adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 21 iunie 2018, potrivit căreia, "nu sunt incidente dispoziţiile art. 460 din C. proc. civ. în ipoteza în care prin aceeaşi sentinţă se dispune atât cu privire la cererea având ca obiect suspendarea actului administrativ cât şi cu privire la cererea având ca obiect anularea actului administrativ. Termenele pentru declararea căilor de atac sunt cele prevăzute de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004."

Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în cauză nerespectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atrăgând aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora va fi respins ca tardiv formulat recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 44/CA/2016 din 08 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recursului declarat împotriva soluţiei de obligare a pârâtei la soluţionarea plângerii prealabile, Înalta Curte constată că, prin sentinţa recurată, pârâta a fost obligată la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015 emisă de pârâtă.

Ulterior, la data de 06.06.2016, prin Decizia nr. 28/P/06.06.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că soluţionarea plângerii prealabile, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 44/CA/2016 din 08 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva Sentinţei nr. 44/CA/2016 din 08 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 596/03.08.2015.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii prealabile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.

GGC - NN