Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 07.06.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, anularea Hotărârii Consiliului Local Timişoara nr. 726 din 20.12.2018 ca fiind netemeinică şi nelegală. Totodată, a solicitat plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta acţiune.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1102/08.10.2019, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1072 din C. proc. civ., domiciliul reclamantului fiind în străinătate, astfel că este competent teritorial Tribunalul Bucureşti.
2.2. Prin Sentinţa nr. 8145 pronunţată în data de 27.11.2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecatei cauzei şi înaintării dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 111 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Instanţele aflate în conflict au fost investite cu o acţiune în contencios administrativ privind anularea unei hotărâri adoptate de Consiliul Local Timişoara
Problema care a suscitat interpretări diferite o reprezintă împrejurarea că reclamantul are domiciliul în străinătate, situaţie nereglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
Potrivit depoziţiilor art. 1.072 din C. proc. civ., invocate de Tribunalul Timiş "(1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.
(2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."
Or, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că dispoziţiile C. proc. civ. prevăd o normă specială prin care se poate stabili competenta în ipoteza în care reclamantul are domiciliul în străinătate, respectiv cele ale art. 111 care prevăd că Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.
Pe de altă parte, se constată că dispoziţiile art. 1072 din C. proc. civ. sunt incompatibile cu materia contenciosului administrativ, în condiţiile în care se reglementează competenta materială în prima instanţă a judecătoriei şi a tribunalului, în timp ce art. 10 din Legea nr. 554/2004 reglementează competenta după emitent/valoare în favoarea tribunalelor administrativ-fiscale, respectiv a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel.
În acelaşi sens este şi nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, adoptarea modificării textului art. 10 alin. (3) fiind generată de necesitatea păstrării distribuţiei cauzelor în materia contenciosului administrativ la nivel naţional.
În raport de aceste dispoziţii speciale, instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competentă, apreciază că din punct de vedere teritorial, competenta aparţine instanţei de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Timiş.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.
GGC - GV