Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1322/2019

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2019 asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.044 din 29 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta A. SA, împotriva Deciziei nr. 1.080 din 22 mai 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2019, A. SA, a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1.044/2019, în sensul precizării soluţiei pronunţate cu privire la cererea prin care a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea intimaţilor la restituirea sumelor încasate în baza Sentinţei civile nr. 4.240/2016, devenită executorie ca urmare a respingerii cererii de apel.

A arătat că deşi prin cererea de recurs a solicitat atât casarea deciziei pronunţate în apel, cât şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin Decizia nr. 1.044/2019, Înalta Curte, nu a menţionat soluţia pronunţată asupra cererii.

Această omisiune a instanţei a reieşit din consultarea menţiunilor din condica de şedinţă şi de pe site-ul www.x.ro, deoarece decizia nu este încă redactată.

A mai arătat că despăgubirile au fost achitate în contul indicat prin ordinele de plată menţionate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1.044 din 29 mai 2019, urmează a fi respinsă, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 444 din C. proc. civ., indicat ca temei de drept al cererii, stipulează în sensul că se poate cere completarea hotărârii dacă instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în termen de 15 zile de la pronunţare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac.

Se observă astfel că prevalându-se de textul de lege sus menţionat, A. SA, a învederat omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii sale de repunere a părţilor în situaţia anterioară formulată prin cererea de recurs.

Totodată, în şedinţa publică de astăzi 26 iunie 2019, apărătorul petentei a învederat eroarea materială din cuprinsul motivelor de recurs referitoare la textul de lege pe care şi-a întemeiat cererea de repunere în situaţia anterioară, indicând art. 500 şi art. 723 din C. proc. civ.

Cererea recurentei de a se repune părţile în situaţia anterioară, respectiv de a se dispune obligarea intimaţilor la restituirea sumelor pe care le-a achitat nu poate fi primită.

După cum s-a precizat şi în considerentele Deciziei nr. 1.044 din 29 mai 2019, art. 500 din C. proc. civ., reglementează efectele casării, stipulând în sensul că actele de executare făcute în temeiul unei hotărâri casate sunt desfiinţate de drept dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Totodată, art. 723 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Prevederile textelor de lege sus menţionate trebuie însă coroborate cu cele cuprinse la art. 724 din C. proc. civ., care, în ceea ce priveşte modalitatea de restabilire, lasă la latitudinea instanţei judecătoreşti care a desfiinţat titlul executoriu de a dispune şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.

Astfel, potrivit alin. (2) al art. 724 din C. proc. civ., dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.

Or, această măsură s-a impus în cazul de faţă având în vedere considerentele expuse în argumentarea soluţiei de casare a deciziei pronunţate în apel prin prisma motivului prevăzut de pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., în condiţiile în care s-a constatat întemeiat motivul de casare reglementat de textul menţionat, ţinând cont de faptul că decizia atacată nu a permis realizarea controlului judiciar.

Ca atare, nu este vorba de o omisiune a instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unei cereri în termenii art. 444 din C. proc. civ., ci o lăsare la dispoziţia instanţei de trimitere care va rejudeca cauza, motiv pentru care urmează a se respinge cererea de completare dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. SA, de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1.044 din 29 mai 2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB