Asupra conflictului negativ de competenţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 22 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea lui C., în calitate de administrator al firmei S.C. B. S.R.L. la plata drepturilor salariale pentru luna martie 2017 reprezentate de salariul aferent lunii martie 2017 în sumă de 1250 RON, tichete de masă în sumă de 220 RON, 625 RON indemnizaţia de concediu de odihnă, 200 RON indemnizaţia de concediu medical şi pentru perioada 1 aprilie 2017-10 aprilie 2017, suma de 300 RON drepturi salariale şi suma de 60 RON contravaloarea tichetelor de masă, urmând ca aceste sume să fie majorate, indexate şi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie al BNR valabil la data efectuării plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1029 din data de 11 iunie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis, în parte, cererea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator C., a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale pe luna martie 2017, în sumă de 1250 RON şi pentru luna aprilie 2017, în sumă de 300 RON, a contravalorii tichetelor de masă în sumă de 220 RON aferente lunii martie 2017 şi în sumă de 60 RON pentru luna aprilie 2017, a sumei de 625 RON, reprezentând indemnizaţie de concediu de odihnă aferentă perioadei lucrate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, majorate şi indexate.
A respins capătul de cerere privind acordarea indemnizaţiei de concediu medical.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta S.C.B. S.R.L., prin administrator C., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 7 august 2019, la aceeaşi dată fiind repartizat aleatoriu completului LM 21 A II.
Prin încheierea din data de 2 octombrie 2019, completul LM 21 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa funcţională de soluţionare a apelului declarat de pârâta S.C.B. S.R.L., prin administrator C. împotriva sentinţei civile nr. 1029 din data de 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A., în favoarea în completelor specializate, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, acţiunea are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui competenţă de soluţionare în primă instanţă este reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, urmând a fi soluţionat de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.
În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.
De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, prin această hotărâre fiind atribuită competenţa funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.
În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, executorie, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.
Instanţa a considerat lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar-, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.
A apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.
Făcând trimitere la dispoziţiile art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, a considerat că doar Colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor, iar nu preşedintele instanţei.
S-a apreciat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât secţia I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.
Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, a constatat că acestea sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.
În opinia instanţei, concluzia ultimă este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din data de 22 august 2019, completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.
În concluzie, Curtea a apreciat că excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu, este întemeiată, astfel că a admis-o şi a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019 şi nr. 9/2019.
III. Cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind trimisă spre soluţionare completului 7 A civ din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin încheierea pronunţată la data de 12 decembrie 2019, în acelaşi dosar, completul 7 A civ din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată şi, la rândul său, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.
A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că apelul declarat de pârâtă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 7 august 2019, fiind repartizat aleatoriu completului LM 21 A II, complet specializat în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti.
S-a reţinut că sentinţa nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, este executorie, în speţă punându-se problema efectelor acestei sentinţe.
În ceea ce priveşte efectele sentinţei anterior menţionate în prezenta cauză, Curtea a reţinut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.
Ca atare, a apreciat că efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 22 mai 2019 şi, respectiv, nr. 12 din data de 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din data de 24 iunie 2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.
Având în vedere faptul că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 7 august 2019, moment care se situează înainte de data pronunţării sentinţei nr. 554 din data de 21 august 2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, Curtea consideră că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul de faţă, 7 A civ.
A stabilit că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia, momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 din C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel, la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorii trebuie să îşi verifice competenţa, întrucât acest text reglementează, în mod imperativ, cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice şi să stabilească competenţa, în condiţiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă iniţiativă de stabilire a completului sau secţiei specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanţei.
În ceea ce priveşte celelalte considerente aduse în sprijinul declinării competenţei materiale procesuale de soluţionare a cauzei de către completul x, Curtea a apreciat că ele reprezintă, în realitate, nemulţumiri referitoare la modul de repartizare a cauzelor, potrivit unor norme care reglementează măsuri de administrare judiciară, care nu pot justifica declinarea competenţei în favoarea unui alt complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă.
IV. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de obligare a lui C., în calitate de administrator al pârâtei S.C. B. S.R.L., la plata drepturilor salariale pentru luna martie 2017 reprezentate de salariul aferent lunii martie 2017 în sumă de 1250 RON, tichete de masă în sumă de 220 RON, 625 RON indemnizaţia de concediu de odihnă, 200 RON indemnizaţia de concediu medical şi pentru perioada 1 aprilie 2017-10 aprilie 2017, suma de 300 RON drepturi salariale şi suma de 60 RON contravaloarea tichetelor de masă, urmând ca aceste sume să fie majorate, indexate şi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie al BNR valabil la data efectuării plăţii.
Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.
Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.
Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.
Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.
Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2020.