Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 22 februarie 2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că reclamantul a lucrat efectiv în grupele I şi a II-a de muncă în perioadele menţionate în raportul de expertiză şi să o oblige pe pârâtă la emiterea unei adeverinţe în acest sens.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi Ordinul nr. 50/1990.
Prin încheierea din 10 aprilie 2019, Tribunalul Prahova a constatat că pârâta B. nu are personalitate juridică; a introdus-o în cauză pe societatea C. S.A., în calitate de pârâtă şi a scos-o din cauză pe prima pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 1112 din 15 mai 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.; a constatat că reclamantul beneficiază integral de grupele I şi a II-a de muncă pentru activităţile desfăşurate în cadrul unităţii angajatoare în perioadele menţionate în raportul de expertiză şi a obligat-o pe pârâtă să-i elibereze reclamantului o adeverinţă în acest sens.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel C. S.A.
Cauza a fost repartizată completului LM 18 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 9 iulie 2019.
Prin încheierea din 8 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului LM 18 A II şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate din cadrul secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigiile de muncă, ca urmare a suspendării executării hotărârii nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, completul iniţial învestit a evocat dispoziţiile art. 231 şi art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, după care a constatat că obiectul acţiunii vizează un conflict individual de muncă, de competenţa completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale, constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.
Completul iniţial învestit a constatat că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civile, în sensul de a se repartiza litigiile de muncă tuturor secţiilor non-penale.
A mai reţinut că, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civile de înfiinţare a unor complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.
Completul iniţial învestit a constatat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.
A mai reţinut că judecătorii secţiei a II-a Civile şi a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, mutaţi în cadrul secţiei I Civile, au contestat cele două hotărâri de colegiu, solicitând suspendarea executării lor.
În continuare, acelaşi complet a constatat că, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.
Completul iniţial învestit a reţinut că este lipsit de relevanţă faptul că apelul i-a fost repartizat anterior suspendării executării hotărârilor de colegiu, întrucât momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ.
Acelaşi complet a apreciat că principalul efect al suspendării constă în faptul că dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, astfel încât nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.
Totodată, a reţinut că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, rezultă că doar colegiul de conducere are competenţa de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componentă deja stabilită de colegiu.
Completul iniţial învestit a apreciat că această interpretare fundamentează concluzia că suspendarea executării celor două hotărâri de colegiu are ca efect lipsirea de fundament juridic a completelor nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât secţia I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.
A mai reţinut că, deşi pe rolul şi planificarea secţiei I Civile figurează completele specializate nou înfiinţate, acestea nu au competenţă materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncţionale.
De altfel, completul iniţial învestit a subliniat că, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, Preşedintele secţiei I Civile a dispus blocarea completelor nou înfiinţate şi atribuirea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu.
În final, a reţinut că, de vreme ce completelor nou înfiinţate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluţiona astfel de cauze, nemaiavând competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu.
Cauza a fost repartizată completului 1A CIV din cadrul aceleiaşi curţi de apel.
Prin încheierea din 4 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului 1A CIV şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două complete şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, completul ulterior învestit a prezentat o serie de consideraţii teoretice cu privire la competenţa materială funcţională, după care a reţinut că primul complet s-a dezînvestit cu nesocotirea dispoziţiilor art. 200 alin. (2) şi art. 482 C. proc. civ.
După evocarea măsurile dispuse prin hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, completul ulterior învestit a constatat că aceste hotărâri au fost suspendate, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş.
În continuare, acelaşi complet a reţinut că măsura suspendării întrerupe temporar şi numai pentru viitor efectele juridice produse de un act administrativ.
În acest context, completul ulterior învestit a reţinut că hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti au produs efecte până la data suspendării, câtă vreme nu au fost anulate.
Acelaşi complet a reţinut că, din moment ce stabilirea competenţei materiale procesuale se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv 9 iulie 2019, iar această dată este anterioară pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, rezultă că primul complet învestit este competent material procesual să soluţioneze cauza.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 ianuarie 2020, sub acelaşi număr de dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul completelor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două complete ale aceleiaşi instanţe - LM 18 A II şi 1A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între completele sesizate sunt reciproce şi cel puţin unul dintre cele două complete este competent să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Reclamantul a solicitat instanţei să constate că a lucrat efectiv în grupele I şi a II-a de muncă în perioadele menţionate în raportul de expertiză şi să o oblige pe pârâtă la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.
Aşadar, acţiunea are ca obiect un conflict individual de muncă.
Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (...)".
Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă constată că apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, fiind repartizat în mod aleatoriu completului LM 18 A II la 9 iulie 2019.
Repartizarea apelului la acest complet s-a făcut în baza hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, prin care au fost înfiinţate complete specializate în soluţionarea litigiilor de muncă.
Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva sa, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.
Faţă de caracterul executoriu al acestei sentinţe, conform art. 14 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării executării în vederea stabilirii completului competent material procesual să soluţioneze apelul.
Astfel, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.
Ca atare, efectele produse de hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor şi data la care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv 21 august 2019.
Câtă vreme aceste hotărâri nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, ele se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.
În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că învestirea completului specializat în materia litigiilor de muncă s-a realizat la momentul la care i s-a repartizat în mod aleatoriu apelul declarat în cauză.
Or, repartizarea apelului către acest complet s-a făcut anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, prin care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv la 9 iulie 2019.
Prin urmare, la momentul învestirii sale, completul specializat în materia litigiilor de muncă era competent material procesual să soluţioneze apelul declarat în cauză.
Cum măsura suspendării executării produce efecte numai pentru viitor, rezultă că această măsură nu a afectat competenţa materială procesuală a completului iniţial, acesta fiind învestit cu soluţionarea apelului anterior datei dispunerii suspendării.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 18 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 18 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.