Şedinţa publică din data de 26 martie 2019
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A., au solicitat:
- obligarea pârâtei să calculeze şi să plătească drepturile salariale restante reprezentate de recompensă anuală aferentă anilor 2013-2015, actualizate cu indicele de inflaţie, cu următoarele particularităţi:
- doar pentru anul 2015 pentru reclamantul NNN.,
- doar pentru anii 2014-2015, pentru reclamanţii YY., HH., BBB., FFF., LLL., DDD., CCC., JJJ., MMM., RRR. şi XX.,
- pentru perioada 2013-2015 pentru ceilalţi reclamanţi;
- obligarea pârâtei la plata daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plată cu întârziere a sumelor pretinse, calculată de la momentul naşterii drepturilor până la momentul plăţii efective şi,
- obligarea pârâtei la calcularea şi virarea taxelor şi impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale solicitate în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 9565 din 18 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat-o pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant sumele nete aferente diferenţelor brute cuvenite din recompensele anuale brute aferente anilor 2013-2015 astfel: 1. reclamantei N.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.545 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.034 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.078 RON, 2. reclamantului QQ.: - pentru anul 2013: suma brută de 6.707 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.000 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.356 RON, 3. reclamantului II.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.389 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 600 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.568 RON, 4. reclamantei E.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.971 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.163 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.235 RON, 5. reclamantei YY.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.428 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.739 RON, 6. reclamantei OOO.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.337 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.125 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.580 RON, 7. reclamantului RR.: - pentru anul 2013: suma brută de 8.719 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.289 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.352 RON, 8. reclamantului HH.: - pentru anul 2014: suma brută de 2.650 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.723 RON, 9. reclamantei EE.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.378 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.940 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.450 RON, 10. reclamantei SS.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.881 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.575 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.411 RON, 11. reclamantului Y.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.875 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.125 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.099 RON, 12. reclamantului PP.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.988 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 788 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.058 RON, 13. reclamantului ZZ.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.234 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 4.022 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.790 RON, 14. reclamantei BBB.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.276 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.158 RON, 15. reclamantei Q.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.563 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.050 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.745 RON, 16. reclamantului M.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.875 RON,- pentru anul 2014: suma brută de 1.108 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.810 RON, 17. reclamantului NNN.: - pentru anul 2015: suma brută de 3.154 RON, 18. reclamantei I.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.473 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.360 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.921 RON, 19. reclamantului VV.:- pentru anul 2013: suma brută de 3.724 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.464 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.760 RON, 20. reclamantei GGG.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.162 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.276 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.868 RON; 21. reclamantului MM.: - pentru anul 2013: suma brută de 909 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 486 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.568 RON, 22. reclamantei III.:- pentru anul 2013: suma brută de 4.599 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.801 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.320 RON, 23. reclamantului V.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.444 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 4.126 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.652 RON, 24. reclamantei WW.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.820 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 748 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.125 RON, 25. reclamantei G.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.402 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.438 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.909 RON, 26. reclamantei TT.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.881 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.588 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.042 RON, 27. reclamantului JJ.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.820 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 750 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.960 RON, 28. reclamantei T.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.823 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 792 RON, pentru anul 2015: suma brută de 2.070 RON, 29. reclamantei O.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.155 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 900 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.352 RON, 30. reclamantei LLL.: - pentru anul 2014: suma brută de 2.572 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.293 RON, 31. reclamantului C.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.857 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5881 RON, 32. reclamantului AAA.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.641 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.163 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 858 RON, 33. reclamantului FFF.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.575 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.117 RON, 34. reclamantului KK.: pentru anul 2013: suma brută de 2.012 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 825 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.156 RON, 35. reclamantei H.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.920 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.138 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.587 RON, 36. reclamantului DD.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.977 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.846 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.901 RON, 37. reclamantei CC.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.785 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.538 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.411 RON, 38. reclamantului S.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.413 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.189 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.352 RON, 39. reclamantei U.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.485 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 637 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.960 RON, 40. reclamantei DDD.: - pentru anul 2014: suma brută de 884 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 356 RON, 41. reclamantei AA.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.803 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.201 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.515 RON, 42. reclamantei R.: - pentru anul 2013: suma brută de 4312 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1654 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 427 RON, 43. reclamantei X.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.665 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.446 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.810 RON, 44. reclamantului CCC.: - pentru anul 2014: suma brută de 885 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.451 RON, 45. reclamantului OO.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.012 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 825 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.156 RON, 46. reclamantului Z.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.072 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.688 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.411 RON, 47. reclamantei PPP.: - pentru anul 2013: suma brută de 5.078 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.287 RON, 48. reclamantei KKK.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.205 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.823 RON, 49. reclamantului BB.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.563 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.088 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.985 RON, 50. reclamantului JJJ.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.067 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.617 RON, 51. reclamantului L.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 937 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.451 RON, 52. reclamantei F.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.216 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.787 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.705 RON, 53. reclamantei W.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.635 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.088 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.362 RON, 54. reclamantului MMM.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.613 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.215 RON, 55. reclamantei RRR.: - pentru anul 2014: suma brută de 2.063 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.847 RON, 56. reclamantului HHH.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.849 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.112 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.392 RON, 57. reclamantului LL.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.820 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 750 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.960 RON, 58. reclamantei P.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.408 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.649 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.436 RON, 59. reclamantei GG.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.431 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.857 RON, 60. reclamantei EEE.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.812 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 805 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.091 RON, 61. reclamantei K.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.000 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.631 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.313 RON, 62. reclamantului QQQ.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.785 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.538 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.419 RON, 63. reclamantei UU.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.107 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.034 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 9.029 RON, 64. reclamantei D.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.066 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.239 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.235 RON, 65. reclamantului NN.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.107 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 793 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.254 RON, 66. reclamantei B.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.599 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.100 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.489 RON, 67. reclamantei J.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.120 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.801 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.705 RON, 68. reclamantei FF.: - pentru anul 2013: suma brută de 5.869 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.626 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.861 RON, 69. reclamantei XX.: - pentru anul 2014: suma brută de 935 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.054 RON, 70. reclamantului A.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.444 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 4.126 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 11.468 RON, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant daune-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor de mai sus, calculată de la 2 septembrie 2016 până la data plăţii efective, să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de reclamanţi pentru sumele brute de mai sus, în condiţiile legii, precum şi să plătească fiecărui reclamant suma de 120 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din 100 RON onorariu de expert şi 20 RON onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În cauză reclamanţii pretind recunoaşterea unui drept bănesc prevăzut în Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate valabile pentru anii 2012-2013 şi 2014-2015.
Art. 160 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2012-2013 prevede că "pentru activitatea desfăşurată, personalul existent în societate şi sucursale în anul acordării, inclusiv cei al căror contract individual de muncă este suspendat în condiţiile art. 50 lit. a), b), c), art. 51 lit. a), b), c), d) şi art. 54 din Codul Muncii, va beneficia la sfârşitul anului calendaristic de o recompensă anuală în cuantum de până la un salariu de bază brut aferent lunii decembrie sau ultimei luni lucrate, recalculat în funcţie de timpul efectiv lucrat în anul respectiv".
La alin. (2) din acest articol este redată ecuaţia de calcul a acestui drept, iar la alin. (3) şi (4) se prevăd condiţiile de acordare. Astfel, la alin. (3) se prevede că "recompensă anuală se acordă numai în condiţiile în care societatea/sucursala, prin activitatea desfăşurată, asigură acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii şi se încadrează în fondul de salarii alocat prin bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat". La alin. (4) se prevede că "plata recompensei anuale calculată şi acordată în condiţiile prevederilor alineatelor precedente se face în luna noiembrie sau decembrie, pe bază de rezultate preliminare, corecţiile finale urmând a fi făcute înainte de închiderea bilanţului anual. Totodată, în condiţiile respectării clauzelor alineatelor precedente, odată cu corecţiile finale, cuantumul recompensei anuale poate fi majorat la sucursalele cu rezultate deosebite, cu avizul conducerii executive a societăţii".
O reglementare identică a acestui drept a fost prevăzută şi în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2014-2015.
Din analiza acestor prevederi, tribunalul a reţinut că dreptul invocat în cauză, recunoscut la alin. (1), este condiţionat de rezultatul exerciţiului financiar, respectiv de acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii şi de încadrare în fondul de salarii alocat prin bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.
Tribunalul a reţinut că expertul desemnat în cauză a conchis cu privire la acest aspect că "pârâta a realizat venituri în valori acoperitoare pentru costurile efectuate, realizând profit în anii 2013, 2014 şi 2015. Cheltuielile de personal realizate au fost mai mici decât cele prevăzute în buget, realizându-se astfel o economie a costurilor salariale şi recompensele anuale solicitate de reclamanţi... se încadrează în fondurile de salarii alocate prin bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate prin H.G. pentru perioada 2013-2015".
În această situaţie, deoarece condiţia esenţială pentru acordarea acestui drept a fost îndeplinită, tribunalul a apreciat că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate. Aceasta deoarece, în condiţiile în care pârâta a semnat contractul colectiv de muncă, manifestându-şi voinţa în ceea ce priveşte acceptarea tuturor clauzelor contractuale inserate în cadrul acestui contract, inclusiv în ceea ce priveşte plata recompensei anuale, în funcţie de profiturile înregistrate pentru perioada 2013-2015, înseamnă că pârâta are obligaţia să respecte toate clauzele contractuale pe care le-a acceptat, având în vedere dispoziţiile art. 148 alin. (1) din legea 62/2011, conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi şi dispoziţiile art. 243 alin. (2) din Legea 62/2011, potrivit cărora, neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de acesta.
Apărările pârâtei conform cărora fie a cheltuit întreg fondul de salarii, fără să-i rămână sume neutilizate, fie nu a înregistrat profituri care să îi permită achitarea acestor sume, nu au fost avute în vedere de prima instanţă întrucât raportul de expertiză efectuat în cauză atestă cu certitudine posibilităţile financiare ale pârâtei, care avea posibilitatea achitării recompenselor anuale, neexistând nici o cauză, nici o împrejurare care să o exonereze pe pârâtă de obligaţia privind plata recompensei anuale în favoarea reclamanţilor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata recompenselor anuale raportate la situaţia particulară a fiecărui reclamant în cuantum de până la un salariu de bază brut aferent lunii decembrie sau ultimei luni lucrate.
Tribunalul a reţinut că întregul salariu de bază brut din lunile sus menţionate reprezintă maximul recompensei cuvenită fiecărui reclamant, concluzie care se deduce din sintagma "de până la" folosită la alin. (1) din art. 160.
Pentru aceste considerente, prima instanţa a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză şi a admis cererea reclamanţilor, cărora le-a acordat sumele stabilite de expert.
A apreciat instanţa că pentru drepturile băneşti restante pot fi acordate dobânzi legale şi actualizarea cu rata indicelui de inflaţie, deoarece natura sale juridică este diferită. Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflaţiei are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Pentru faptul că reclamanţii au solicitat actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflaţie, tribunalul a dispus ca sumele la care a fost obligată intimata să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Referitor la capătul de cerere privind plata de daune-interese, tribunalul a constatat că despăgubirea astfel solicitată a avut în vedere fapta ilicită a pârâtei de a plăti cu întârziere drepturile băneşti solicitate în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (4) din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plaţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului în condiţiile în care, potrivit art. 161, salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorilor.
De asemenea, potrivit art. 278 alin. (1) din Codul muncii, dispoziţiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod; cu dispoziţiile legislaţiei civile.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că şi în privinţa daunelor-interese datorate de unitatea angajatoare salariaţilor pentru neplata la timp a drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile C. civ.
Daunele-interese potrivit C. civ. în cazul obligaţiilor băneşti sunt moratorii, iar potrivit art. 1535 alin. (1), în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plaţii, în cuantumul prevăzut de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. În egală măsură au fost apreciate ca incidente în cauză şi dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţiile băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora în cazul în care potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii sau penalizatoare după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 dobânda legală este penalizatoare pentru obligaţiile băneşti iar potrivit art. 10 din ordonanţă dispoziţiile art. 1535 din Legea nr. 287/2009 republicată sunt aplicabile dobânzii penalizatoare.
Or, potrivit acestor texte de lege în cazul dobânzii penalizatoare care este specifică obligaţiilor băneşti debitorul nu trebuie pus în întârziere, prin urmare dobânda curge de la data scadentei după cum prevăd dispoziţiile art. 1535 alin. (1) C. civ.. Această punere în întârziere a debitorului se cere doar în cazul obligaţiilor de a face şi în cazul altor obligaţii potrivit art. 1536 C. civ.
În consecinţă, tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanţi a daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor compensatorii acordate mai sus, calculate începând cu 02 septembrie 2016 (data înregistrării acţiunii) până la data plăţii efective.
Cu privire la capătul de cerere privind calcularea şi virarea taxelor şi impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale solicitate în cauză, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat. Aceasta deoarece la art. 40 alin. (1) lit. f) din Codul Muncii se prevede o astfel de obligaţie în sarcina angajatorului, iar Codul fiscal nu prevede excluderea acestor venituri din baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, a contribuţiei asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj şi a impozitului pe venit.
Urmare considerentelor de mai sus, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de reclamanţi pentru sumele brute de mai sus, în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 4580 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva sentinţei civile nr. 9565 din 18 decembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că dreptul dedus judecăţii se include în categoria generală a drepturilor salariale, însă are un caracter suplimentar faţă de salariul lunar cuvenit celui care prestează muncă, convenită prin contractul individual de muncă.
Instanţa de apel a evocat prevederile art. 160 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă valabil pentru perioada în litigiu şi a reţinut că partenerii sociali din societatea apelantă au stabilit condiţii precise şi limitative în care poate fi acordată recompensa anuală, pe de o parte condiţii referitoare la persoana salariaţilor, iar pe de altă parte condiţii referitoare la posibilităţile financiare ale debitorului obligaţiei de plată. În acest sens, s-a prevăzut dreptul la recompensa anuală pentru personalul existent în societate în anul acordării, inclusiv personalul cu contract individual de muncă suspendat, în raport direct cu timpul efectiv lucrat în anul respectiv, formula de calcul evidenţiind numărul de zile lucrătoare din an, numărul de zile efectiv lucrate în program normal de lucru, durata concediului de odihnă.
În ce priveşte condiţiile referitoare la angajator, curtea de apel a reţinut că acestea sunt evidenţiate în art. 160 alin. (3)-(4) din contract, vizează situaţia financiară a societăţii, fiind statuată imperativ acordarea recompensei numai dacă activitatea desfăşurată în societate asigură acoperirea cheltuielilor din venituri proprii şi dacă se încadrează în fondul de salarii alocat prin bugetul de venituri aprobat, rezultând aşadar o dublă condiţionare în persoana angajatorului: pe de o parte ca veniturile din exploatare să acopere cheltuielile întregii societăţi, inclusiv a sucursalelor, respectiv încheierea exerciţiului financiar cu profit, iar pe de altă parte ca aceste venituri să fie alocate în condiţii bugetare cu afectaţiune specială pentru dreptul salarial suplimentar în discuţie.
S-a mai reţinut că, întrucât recompensa anuală are caracter de venit salarial suplimentar, veniturile aprobate de ministerul de resort cu această destinaţie fac parte din întregul fond de salarii al S.N.S., fără a exista în bugetul de venituri şi cheltuieli o rubrică distinctă pentru recompensa anuală, ci doar rubrica generală cheltuieli cu salarii.
Rezultă aşadar, a subliniat instanţa de control judiciar, că drepturile salariale lunare ale tuturor salariaţilor societăţii/sucursalelor pot cunoaşte variaţii faţă de salariul de bază şi sporuri cuprinse în contractul individual de muncă, putând fi mai mari atunci când se atinge un grad înalt de realizare a sarcinilor de muncă.
În ceea ce priveşte situaţiile financiare ale anilor în litigiu, s-a constatat că expertul contabil desemnat în cauză nu a evidenţiat înregistrarea unor fonduri neutilizate la sfârşitul anului pe perioada în litigiu şi nici nu a notat faptul că sumele destinate plăţii salariilor nu au fost cheltuite.
Prin urmare, curtea de apel a reţinut ca fiind pertinentă susţinerea societăţii pârâte, potrivit căreia în bugetele de venituri şi cheltuieli pe anii 2013 - 2015 au fost alocate sume destinate plăţii salariilor, iar toate aceste sume au fost cheltuite, fără a se înregistra fonduri neutilizate la sfârşitul anului.
A mai notat instanţa de control judiciar şi că faptul că în aceste bugete de venituri şi cheltuieli fondul de salarii nu a fost dimensionat astfel încât să acopere plata salariilor, cu majorările negociate pentru fiecare an, cât şi plata integrală la nivel maxim a recompensei anuale, nu reprezintă temei pentru plata vreunei diferenţe salariale, cum s-a solicitat în cauză, pentru că stabilirea şi aprobarea acestui fond de salarii este atributul exclusiv al angajatorului şi mai ales al ordonatorului principal de credite. Salariaţii nu pot cenzura procesul bugetar care se încheie, în cazul angajatorului lor, prin adoptarea unei hotărâri de guvern, deci nu pot susţine că fondul de salarii a fost subdimensionat, în ciuda faptului că exerciţiul financiar a fost încheiat cu profit. În consecinţă, nici părţile, nici expertul şi nici instanţa nu pot contesta fondul de salarii pe care angajatorul SNS l-a avut la dispoziţie în anii 2013 - 2015, fond din care au fost plătite cu prioritate salariile, iar apoi drepturile suplimentare, în limita fondurilor aprobate.
S-a apreciat că împrejurarea că fondul de salarii anual nu a permis angajatorului acordarea către salariaţi a recompensei anuale la nivelul maximal al salariului brut al fiecăruia nu poate impune acestuia o obligaţie suplimentară, astfel cum greşit a statuat prima instanţă, pe motiv că dreptul convenit prin contractul colectiv de muncă este un drept absolut şi necondiţionat de posibilităţi financiare.
Or, tocmai plecând de la această premisă greşită, s-a notat că expertul a calculat diferenţe salariale, iar prima instanţă le-a validat, fără a avea în vedere limitările financiare expuse anterior şi viciile expertizei contabile efectuate în cauză, care şi-a bazat concluziile pe analiza globală a documentelor depuse la dosarul de fond şi a situaţiilor financiare ale societăţii la care a avut acces, însă fără calcule detaliate prin raportare la numărul total al salariaţilor din întreaga societate şi la sucursalele acesteia, precum şi la cuantumul real al salariilor lunare ale acestora.
În ce priveşte practica judiciară invocată de reclamanţi, instanţa de apel a apreciat că aceasta nu este în măsură să determine o soluţie de admitere a cererii de chemare în judecată, câtă vreme identitatea situaţiilor este doar afirmată, mai ales că precedentul judiciar nu reprezintă un izvor de drept în sistemul românesc, în condiţiile în care principiul constituţional este acela potrivit cu care judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, având obligaţia de a proceda în fiecare caz în parte la identificarea, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente în raport de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii, N., QQ., II., E., YY., OOO., RR., HH., EE., SS., Y., PP., ZZ., BBB., Q., M., NNN., I., VV., MM., III., V., WW., G., TT., JJ., T., O., C., AAA., FFF., KK., H., DD., CC., S., DDD., U., AA., R., X., CCC., OO., Z., KKK., BB., JJJ., L., W., F., MMM., RRR., HHH., LL., P., GG., EEE., K., QQQ., UU., D., NN., B., J., FF., XX. şi A. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (8) din C. proc. civ., susţinând că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate anterior de Curtea de Apel Bucureşti şi de Curtea de Apel Ploieşti în dosarele nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2015, nr. w/2017 şi nr. t/2014.
Detaliind, autorii căii de atac au indicat decizia nr. 6051/2017 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 3168/2018 din 3 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia nr. 2953/2017 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2015, decizia nr. 1837/2018 din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 1859/2017 din 4 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014.
În continuare, revizuenţii au arătat că în toate dosarele enumerate apelurile declarate de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. au fost respinse, reţinându-se că intimaţii-reclamanţi, salariaţi angajaţi la sediul central al pârâtei sunt îndreptăţiţi să primească recompensa anuală aferentă anilor 2013-2015. Spre deosebire de această concluzie impusă prin hotărârile anterioare, au susţinut că prin decizia a cărei revizuire o solicită, prin admiterea apelului, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, dreptul la recompensă le-a fost negat, ceea ce în opinia acestora înfrânge autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârilor anterior evocate.
Din aceeaşi perspectivă, au arătat că salariata SSS. a câştigat în aceeaşi instanţă dreptul la recompensa anuală în dosarul nr. x/2017 doar cu o lună înainte ca aceeaşi curte să le respingă consfinţirea aceluiaşi drept, în dosarul nr. x/2016.
De asemenea, au subliniat că parte dintre salariaţii care au câştigat anterior la Curtea de Apel Bucureşti sau la Curtea de Apel Ploieşti dreptul la recompensa anulă aferentă anului 2013 sunt părţi în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, solicitând acelaşi drept pentru anii 2014-2015, iar în cadrul acestui din urmă dosar dreptul le-a fost negat.
Au mai arătat că dreptul salarial la recompensa anuală se naşte condiţionat de producerea unui singur efect, acela ca societatea angajatoare să fi înregistrat profit în anul pentru care se pretinde acest drept, iar în cauză au dovedit cu bilanţurile contabile depuse la dosar şi cu raportul de expertiză contabilă administrat în cauză că pârâta a înregistrat în intervalul 2013-2015 un profit anual în sumă de peste 10 milioane de euro.
În final, revizuenţii au solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare exercitate, respectiv revizuirea deciziei atacate, în sensul schimbării acesteia în tot, cu consecinţa respingerii apelului şi a menţinerii sentinţei civile nr. 9565 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, pentru a nu afecta autoritatea de lucru judecat a evocatelor hotărâri anterioare ale Curţii de Apel Bucureşti şi ale Curţii de Apel Ploieşti.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.
Prin urmare, potrivit normei legale menţionate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
În speţă, revizuenţii şi-au fondat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează existenţa unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Astfel, chiar din redactarea normei menţionate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe…" rezultă cu evidenţă condiţiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanţe de soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca şi consecinţă a împrejurării că fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieşi. Astfel, pentru depăşirea acestei situaţii insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În speţă, hotărârile pretins potrivnice, a căror autoritate de lucru judecat se susţine că este înfrântă de decizia civilă nr. 4580 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, sunt următoarele:
1. Decizia civilă nr. 2953/2017 din 12 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibil apelul formulat de reclamantul HH. împotriva sentinţei civile nr. 8750 din 7 octombrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi ca nefondat apelul declarat de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A., declarat împotriva aceleiaşi hotărâri.
Prin sentinţa civilă nr. 8750 din 7 octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea formulată aşa cum a fost modificată; a obligat-o pe pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. să plătească reclamantului HH. recompensa anuală brută pentru anul 2012 în cuantum de 7.523 RON şi recompensa anuală brută aferentă anului 2013 (diferenţa) în cuantum de 7.238 RON, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 1.003 RON, reprezentând onorariu expert.
2. Decizia nr. 6051 din 8 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NATIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1529 din 3 martie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă TTT..
Prin sentinţa civilă nr. 1529 din 3 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ A SĂRII S.A. A admis acţiunea formulată de reclamanta TTT. şi a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata drepturilor salariale reprezentând recompensa anuală aferentă anilor 2013-2015, calculată potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (1)-(4) din contractele colective de muncă unice pentru anii 2012-2013 şi 2014-2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plătii efective. Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să îi plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor reprezentând recompensa anuală aferentă anilor 2013-2015, de la data scadenţei, respectiv din luna decembrie a fiecărui an şi până la data plăţii efective.
3. Decizia civilă nr. 3168 din 3 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1176 din 13 februarie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SSS..
Prin sentinţa civilă nr. 1176 din 13 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A să plătească reclamantei SSS. recompensa anuală aferentă anului 2015 calculată potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă aferent anilor 2014 şi 2015, precum şi dobândă legală penalizatoare şi actualizarea cu indicele de inflaţie aferent, de la momentul naşterii dreptului până la momentul plăţii. Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă la calcularea şi virarea taxelor şi impozitelor corespunzătoare acestor drepturi salariale şi a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
4. Decizia nr. 1859 din 4 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU. împotriva sentinţei civile nr. 800 din 16 martie 2016 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamantul VVV., în numele membrilor de sindicat WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBB., AAAA., BBBB., CCCC., LLL., MMM., FFF., CCC., XX., RRR. şi DDD..
Prin sentinţa civilă nr. 800 din 16 martie 2016, Tribunalul Prahova a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU.. A admis acţiunea modificată şi precizată formulată de reclamantul VVV., în numele membrilor de sindicat WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBB., AAAA., BBBB., CCCC., LLL., MMM., FFF., CCC., XX., RRR. şi DDD. împotriva pârâtei SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU. şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să le plătească membrilor de sindicat nominalizaţi în raportul de expertiză DDDD., inclusiv conform îndreptării de eroare materială, sumele de bani indicate, reprezentând recompensă anuală pentru anii 2011-2013 şi câte 400 RON fiecărui membru, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
5. Decizia nr. 1837/2018 din 26 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 2 aprilie 2018 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamantul VVV..
Prin sentinţa civilă nr. 1257 din 2 aprilie 2018, Tribunalul Prahova a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU.. A admis acţiunea formulată de reclamantul VVV. şi a obligat-o pe pârâtă să le plătească membrilor de sindicat WWW. şi EEEE. recompensa anuală pentru anii 2014 - 2015 conform raportului de expertiză efectuat de expertul FFFF., ce face parte integrantă din hotărâre. S-a luat act că reclamanta va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Verificarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut prin raportare la deciziile pretins potrivnice relevă faptul că nu este întrunită condiţia triplei identităţi pentru a se putea reţine existenţa autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterioare faţă de decizia civilă nr. 4580 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016.
Astfel, în litigiile în care au fost pronunţate deciziile pretins contradictorii părţile nu sunt aceleaşi, iar obiectul cauzei este diferit, în sensul că, deşi s-a solicitat acordarea aceluiaşi drept salarial constând în recompensa anuală, a vizat intervale de timp diferite, respectiv anii 2012, 2013, 2014 şi 2015, ceea ce a impus verificarea distinctă a condiţiilor de acordare a recompenselor, pe situaţii de fapt diferite (respectiv fonduri de salarii pe ani distincţi, modalitatea de folosire a acestor fonduri în fiecare an, modalitatea de prevedere în buget a sumelor aferente salariilor şi drepturilor suplimentare, profitul pe fiecare an etc.), întrucât dreptul dedus judecăţii a fost calificat de instanţa de apel ca un drept condiţionat de mai mulţi factori.
În plus, se constată că şi cauzele litigiilor în discuţie sunt, la rândul lor, distincte, având în vedere că decurg din contracte colective de muncă diferite, respectiv unele s-au fondat pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2012-2013, iar altele pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2014-2015, în timp ce litigiul finalizat prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a întemeiat pe ambele contracte colective.
Mai mult, instanţa supremă constată că examinarea încheierii de dezbateri de la termenul din 3 octombrie 2018 relevă faptul că în cauză nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel luând în analiză hotărârile judecătoreşti invocate de către intimaţii-reclamanţi doar din perspectiva practicii judiciare în aceeaşi materie, despre care a reţinut în considerentele deciziei că nu constituie izvor de drept.
Ca argument suplimentar trebuie notat şi faptul că în speţă scopul urmărit de către revizuenţi nu este în consonanţă cu finalitatea urmărită de legiuitor la edictarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume protejarea autorităţii de lucru judecat. Se constată, astfel, că revizuenţii cer doar formal revizuirea deciziei atacate. În realitate, faţă de concluziile formulate de aceştia se poate lesne observa că se solicită reformarea hotărârii, nu retractarea ei, scopul urmărit de revizuenţi nefiind anularea deciziei atacate (soluţie care este prevăzută de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în cazul admiterii revizuirii pentru potrivnicie de hotărâri), ci schimbarea în tot a deciziei a cărei revizuire au solicitat-o, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei civile nr. 9565 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, acest scop neputând fi atins prin intermediul căii de atac folosite.
Raportat la cele anterior expuse, instanţa supremă impune concluzia că prezenta cerere de revizuire nu îndeplineşte condiţiile esenţiale instituite cumulativ de legiuitor pentru admisibilitatea căii de atac de retractare întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii N., QQ., II., E., YY., OOO., RR., HH., EE., SS., Y., PP., ZZ., BBB., Q., M., NNN., I., VV., MM., III., V., WW., G., TT., JJ., T., O., C., AAA., FFF., KK., H., DD., CC., S., DDD., U., AA., R., X., CCC., OO., Z., KKK., BB., JJJ., L., W., F., MMM., RRR., HHH., LL., P., GG., EEE., K., QQQ., UU., D., NN., B., J., FF., XX. şi A. împotriva deciziei civile nr. 4580 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.