Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 253/2020

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 68/F din 11 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 s-a admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 martie 2020 de către autorităţile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea, cu respectarea regulii specialităţii, a persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze.

S-a luat act de consimţământul persoanei solicitate la predare.

S-a luat act de faptul că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (înlăturarea restricţiilor de transport dintre România şi Franţa), dar nu mai mult de 3 luni.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare franceze, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor pentru care s-a dispus amânarea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor pentru care s-a dispus amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen pentru predare către autorităţile judiciare din Franţa în 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reţinut, arestat sau deţinut în altă cauză.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu data de 10 aprilie 2020, ora 19:00, până la momentul pronunţării prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Conform art. 8 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) raportat la art. 5 alin. (3) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 2024 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze la data de 30 martie 2020, faţă de cetăţeanul român A. în vederea executării pedepsei privative de libertate pronunţate prin sentinţa emisă de Tribunalul Corecţional din Lille la data de 6 noiembrie 2017, rămasă definitivă, conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 şi urm. din legea de mai sus.

Curtea de apel a reţinut că faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată fac parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004. Totodată, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată declarând că este de acord cu predarea sa.

Constatând că nu există vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, că faptele pentru care se solicită predarea fac parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări şi că persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul de a fi predat autorităţilor judiciare franceze, Curtea de apel a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocând dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora atunci când persoana condamnată este de acord cu predarea, hotărârea este definitivă.

Apărătorul ales al persoanei condamnate a solicitat a se avea în vedere circumstanţele personale ale persoanei condamnate (familie, copii minori în întreţinere) şi a arătat că aceasta doreşte prelungirea duratei de predare către autorităţile judiciare franceze până la cel puţin 10 luni.

Examinând contestaţia formulată în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze la data de 30 martie 2020, faţă de cetăţeanul român A., condamnat la 3 ani de închisoare, pedeapsă rămasă de executat 1 an, 6 luni şi 22 zile de închisoare, conform sentinţei emisă după audierea părţilor de către Tribunalul Corecţional din Lille la data de 6 noiembrie 2017, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, fapte săvârşite la Elbeuf, Le Havre, Rouen, în Franţa şi în România începând din 2013 până la 6 octombrie 2015.

Prima instanţă a reţinut că faptele pentru care se solicită predarea fac parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări şi că persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul de a fi predat autorităţilor judiciare franceze. Astfel, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 martie 2020 de către autorităţile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A..

Drept urmare, prima instanţă s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că persoana solicitată A., cu ocazia audierii de către Curtea de Apel Bucureşti, la data de 11 aprilie 2020, a declarat că este de acord să fie predată către autorităţile judiciare franceze, despre consimţământul acesteia întocmindu-se un proces-verbal aflat la dosarului de fond.

Aşadar, potrivit art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost de acord cu predarea în vederea executării pedepsei închisorii dispuse de organele judiciare franceze şi, pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile legale, hotărârea este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile legii fundamentale referitoare la mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti, precum şi cele privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 68/F din 11 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) Cod procedură, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 253 RON se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 68/F din 11 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 253 RON se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2020.

GGC - LM