Recurs formulat împotriva deciziei prin care a fost anulată sentința instanței de fond și reținută cauza spre rejudecarea fondului. Hotărâre premergătoare. Inadmisibilitate
C.proc.civ., art. 480
În raport cu dispozițiile art. 480 alin. (3) teza I C.pr.civ. decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar /premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.
Față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.
Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanşat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs.
Secția I civilă, decizia nr. 75 din 16 ianuarie 2020
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2016 la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi precizată la 27.12.2017, reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând instanței să dispună obligarea acestora la plata sumei de 57.776.810,27 lei (pentru anul 2009 suma de 28.290.095,98 lei şi pentru anul 2008 suma de 29.486.714,29 lei), astfel cum au reținut auditorii Curţii de Conturi prin procesul verbal de constatare din data de 05.01.2011 şi prin Decizia nr. 4/2011.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunal
Prin sentinţa civilă nr. 6482 DIN 02.06.2017 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti - Secţia Civilă s-a admis excepţia de necompetență materială a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă la data de 15.09.2017.
Prin sentința civilă nr. 288 DIN 16.02.2018 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi, prin întâmpinări şi s-a respins cererea, ca prescrisă.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel
Prin decizia nr. 1606A din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei civile nr.288/2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, a anulat sentința apelată și a reţinut cauza pentru evocarea fondului, acordând termen la 28 februarie 2019.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, pârâtul B. a declarat recurs.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin.(2) și (3) C.pr.civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 14 octombrie 2019.
6. Apărările formulate în cauză
Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Conform art. 480 alin. (3) teza I C.pr.civ. „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul”.
Faţă de textul de lege mai sus indicat, Înalta Curte reţine că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.
Această hotărâre nu este supusă căii de atac a recursului decât odată cu sentinţa prin care se soluţionază fondul cauzei.
În acest sens, Înalta Curte a avut în vedere şi decizia nr. XXXIII/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare, cu excepţia cazului în care instanţa de apel a constatat propria sa competenţă,.
De altfel, față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nici nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.
Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanşat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs.
Pe de altă parte, regula unicității de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât și sub acest aspect prima hotărâre a instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că decizia recurată nu este supusă căii de atac recursului.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.