Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au hotărât următoarele:
S-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului x/2020, emis de Parchetul Curţii de Apel din Atena faţă de persoana solicitată A..
S-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 şi până la data de 29 august 2020, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a dispus ca administraţia locului de deţinere să reţină persoana solicitată în Arestul D.G.P.M.B., până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia, notându-se că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus că cetăţeanul român va fi predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că prin Încheierea penală F/DL din 17 iulie 2020 s-a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestul la domiciliu al persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 17 iulie 2020 până la data de 31 iulie 2020, inclusiv.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data 17 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, conform dispoziţiilor art. 102 alin. (2) şi alin. (7) raportat la art. 100 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, fixarea de urgenţă a unui termen de judecată în vederea soluţionării cauzei având ca obiect mandatul european de arestare emise de către autorităţile judiciare din Grecia faţă de persoana solicitată A..
Sesizarea a fost însoţită de procesul-verbal de identificare şi ascultare a persoanei solicitate A. din 16 iulie 2020, fişa D.E.P.A.B.D. şi copia actului de identitate a acesteia, semnalarea Biroului Sirene, extras din cazierul judiciar al părţii.
Astfel sesizată, prin încheierea penală fără număr din data de 17 iulie 2020, rămasă definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate şi, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 218 C. proc. pen., a dispus luarea faţă de persoana solicitată A. a măsurii preventive a arestului la domiciliu pentru o durată de 15 zile, de la 17 iulie 2020 la data de 31 iulie 2020, inclusiv.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa de fond a dispus amânarea judecării cauzei la data de 31 iulie 2020, în vederea prezentării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a mandatului european de arestare însoţit de traducerea lui în limba română.
La data de 30 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat instanţei copia mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x/2020, emis la data 10 martie 2020 de Parchetul Curţii de Apel din Atena - procuror adjunct, însoţit de traducerea lui în limba română .
În acest context, procedând, la data de 31 iulie 2020, la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, pe baza actelor dosarului, instanţa de fond a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandat european de arestare de către Parchetul Curţii de Apel din Atena - procuror adjunct, în baza mandatului de arestare nr. x emis, la data de 12 martie 2019, de judecătorul din cadrul secţiei 16 Investigaţii delicte minore - Curtea din Atena, existând suspiciunea rezonabilă privind comiterea de către aceasta a patru infracţiuni de: 1. organizaţie criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane şi în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) - 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncţie cu art. 2, 372 par. 1a din noul C. pen., aplicabil din 01 iulie 2019, şi pedepsită cu închisoare de la 10 zile până la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane şi în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani şi 4. spălare de bani în contextul unei organizaţii criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) şi 18, 39 par 1c din Legea 4557/2018 şi pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani.
Autoritatea judiciară competentă din Grecia a solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate A., în scopul efectuării urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor anterior menţionate, reţinând în sarcina acesteia, în fapt, că:
A. La locul şi datele menţionate mai jos, acţionând împreună cu alte persoane prin intermediul complicilor descrişi mai jos, indivizii au înfiinţat şi s-au alăturat unui grup bine structurat şi activ în mod continuu, care era format din mai mult de 3 membri (organizaţie), care săvârşea infracţiunile prevăzute de articolele 374 şi 380 din C. pen. grecesc, cu intenţia de a obţine profit financiar, precum şi alte beneficii. Mai precis, în regiunea Atenei, la un moment nespecificat în timpul investigaţiei, dar cu siguranţă după începutul anului 2012, perioadă de timp care precedă începutul activităţii criminale a grupului descrisă la punctele B şi C, acţionând împreună cu participanţii B., C., D., A., E., F. sau G., H., I., J., K., şi alte persoane fizice, rămase necunoscute în perioada interogatoriilor, toţi au înfiinţat şi s-au alăturat unei grupări bine structurate şi active în mod continuu, care era formată din mai mult de trei persoane, care săvârşea infracţiuni cu încălcarea art. 374 şi 380 din C. pen. Grecesc. Mai exact, ei furau în mod profesionist şi în mod regulat, de la terţe părţi, bunuri mobile cu intenţia de a şi le însuşi, fapte comise de două sau trei persoane prin violenţă fizică şi ameninţări cu moartea şi cu vătămarea integrităţii fizice a terţei părţi, cu scopul de a obţine beneficii financiare şi materiale ilegale.
În concret, ei acţionau împreună, luând decizii de comun acord, în interiorul grupului, fiecărui membru având alocate sarcini bine distribuite, în funcţie de circumstanţe şi de nevoile care se iveau de fiecare dată.
Ei obişnuiau să: a) repereze vârstnici care retrăgeau bani din bănci în regiunea Attica; b) descrie şi să indice victima membrilor grupului care aşteptau în faţa băncii, în imediata vecinătate; c) urmărească victima vârstnică la locuinţa sa şi să intre cu ea în lift, folosind o gamă largă de pretexte; d) să creeze o mulţime falsă în lift sau să distragă atenţia victimei, în scopul sustragerii banilor din posesia acesteia, fără ca victima să-şi dea seama; e) să închirieze maşini care facilitau fuga de la faţa locului a infractorilor.
Practic, operau după cum urmează: B. vizita filiale de bănci şi repera bătrânii care retrăgeau fonduri, apoi îi anunţa pe ceilalţi membri ai grupării, care aşteptau în faţa băncii, în imediata vecinătate, indicând victima aleasă. Alteori, stătea în faţa băncii, într-o maşină împreună cu alţi membri, fiindu-i indicată de către alţii victima.
Persoana solicitată închiria maşini private de la agenţii de închiriere maşini, în scopul de a le folosi pentru a ajunge la imobilul victimei împreună cu alţi membri ai grupării, după care fugeau cu acestea de la locul faptei. În plus, vizita bănci, repera acolo victimele care retrăgeau fonduri, după care informa pe ceilalţi membri ai grupării infracţionale, care erau în faţa băncii, în imediata vecinătate, informându-i cine este victima aleasă.
C., profitând de fizicul masiv pe care îl are, intra în liftul imobilului cu victima şi alţi membri ai grupării. Crea, astfel, falsa impresie de aglomeraţie în lift şi distrăgea atenţia victimei, folosind diverse pretexte, pentru ca ceilalţi membri ai grupului să aibă şansa de a sustrage banii de la aceasta. În plus, închiria maşini private de la agenţii de închiriere maşini, în scopul de a le folosi pentru a ajunge la imobilul victimei împreună cu alţi membri ai grupării, după care fugeau cu acestea de la locul faptei. În al treilea rând, el vizita bănci, repera acolo victimele care retrăgeau fonduri, după care informa pe ceilalţi membri ai grupării infracţionale, care erau în faţa băncii, în imediata vecinătate, informându-i cine este victima aleasă.
D. vizita bănci, reperând acolo victimele care retrăgeau fonduri, după care informa pe ceilalţi membri ai grupării infracţionale, care erau în faţa băncii, în imediata vecinătate, informându-i cine este victima aleasă.
Persoana solicitată împreună cu D., E., F. sau G., H., I., J., K. şi cu alte persoane rămase neidentificate, urmăreau victima până acasă, urcau cu ea în lift şi, folosind diverse pretexte, sustrăgeau banii retraşi de aceasta din bancă.
B. La locul şi datele menţionate mai jos, acţionând împreună cu alte persoane prin intermediul complicilor descrişi mai jos, indivizii au săvârşit o serie de acte care repetau aceeaşi faptă, după decizii luate de comun acord împreună cu complicii B., C., D., A., E., F. sau G., H., I., J., K., rămase necunoscute în perioada interogatoriilor, de care s-au alăturat pentru comiterea de furturi, furând (sau încercând să fure) de la terţe părţi, bunuri mobile cu scopul obţinerii de foloase, fiind înclinaţi spre comiterea de furturi prin personalitatea lor.
Mai exact:
1. În 22 mai 2015, în regiunea Marousi, Attica, str. x, în jurul orei 13:00, după ce D. şi încă o femeie din gruparea infracţională au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu L. şi în timp ce C. ţinea uşa liftului, distrăgând atenţia victimei, pretinzând că se uita la portar, ei au sustras din posesia victimei o sumă în valoare de 1.900 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi, sumă pe care victima tocmai o retrăsese de la M., localizată în regiunea Marousi. str. x, de unde a fost urmărită de K., care a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă
2. În 29 mai 2015, în regiunea Marousi, Attica, în jurul orei 11:00, după ce o femeie din cadrul grupării infracţionale a intrat în liftul blocului din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu N. şi în timp ce un bărbat din cadrul grupării infracţionale ţinea uşa liftului, distrăgând atenţia victimei, pretinzând că se cunosc, dând mâna cu ea, femeia a sustras din posesia victimei o sumă în valoare de 1.400 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi. Victima tocmai retrăsese această sumă de la O. - filiala din Piaţa Kastlaia, Marousi, de unde B. a urmărit-o şi a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă. După săvârşirea furtului, membrii grupării au fugit cu o maşina x, având număr de înmatriculare x, condusă de C., cu K. pe post de copilot.
3. În 25 iunie 2015, în regiunea Galatsi, Attica, str. x, în jurul orei 14:30, după ce D. şi A. au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu P., şi în timp ce C. ţinea uşa liftului, distrăgând atenţia victimei, pretinzând că vrea să dea celor două femei o cutie, acestea au sustras din posesia victimei suma în valoare de 2 000 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese această sumă de la M. situată în în Galatsi, de unde a fost urmărită de K., care a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă. K. împreună cu B. stăteau să aştepte în faţa băncii, într-o maşină marca x, având numărul de înmatriculare x.
4. În 18 iunie 2015, în regiunea Marousi, Attica, str. x, în jurul orei 13:00, după ce doi bărbaţi şi o femeie din cadrul grupării infracţionale au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu Q., aceştia au sustras din posesia acesteia suma în valoare de 4.000 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal, sumă pe care victima tocmai o retrăsese de la O. din Calea x din Pefki, de unde C. a urmărit-o şi a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă.
5. În 11 mai 2015, în regiunea Marousi, Attica, str. x, în jurul orei 13:00, după ce două femei din cadrul grupării infracţionale au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu R. şi în timp ce un bărbat aştepta în fata liftului, acestea au sustras din posesia victimei suma de 2.500 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese această sumă de la M. din Thiseos, str. x, de unde B. a urmărit-o şi a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă.
6. În 16 aprilie 2015, în regiunea Galatsi, Attica, str. x, în jurul orei 12:30, după ce H. şi încă o femeie din cadrul grupării infracţionale au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu S., în timp ce un bărbat aştepta în faţa liftului, acestea au sustras din posesia victimei suma în valoare de 1.450 euro, cartea de identitate şi cardul M., cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese suma de la M. din Agias Glikenas, str. x, de unde un alt membru al grupării a urmărit-o şi a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă.
7. În data de 5 aprilie 2015, în regiunea Marousi, Attica, str. x, în jurul orei 01:00, după ce D. şi încă o femeie din grupul infracţional au intrat în liftul condominiului de la adresă, împreună cu T., au sustras de la cel din urmă suma de 6.000 euro, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal, sumă pe care victima tocmai o retrăsese de la sucursala U., str. x, Marousi, unde un alt membru îl urmărise şi îi informase pe ceilalţi membri ai organizaţiei criminale.
8. În 2 martie 2015, în regiunea Marousi, Attica, Str. x, în jurul orei 10:00, după ce D. a intrat în liftul condominiului de la adresă, împreună cu V., aceasta a sustras de la victimă suma de 740 euro, cartea de identitate şi broşura W., cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese această sumă de la sucursala W. din str. x, Marousi, unde un membru al grupării o urmărise şi îi informase pe ceilalţi membri ai organizaţiei criminale.
9. În 12 februarie 2015, în regiunea Vyronas, Attica, str. x, în jurul orei 10:00, după ce A. şi C. au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu X., C. a distras atenţia victimei ridicând genţile pe care le ţinea în mână, timp în care A. a sustras din posesia victimei suma de 5.000 de euro, precum şi cardul O. şi cartea de identitate franceză, cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese suma de bani de la O., de unde D. a urmărit victima şi a comunicat celorlalţi membri ai grupării cine este victima aleasă.
10. În 21 ianuarie 2015, în regiunea Palaion Faliro, Attica, str. x, în jurul orei 12:10, după ce două femei din cadrul grupării şi C. au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu Y., aceştia au sustras din posesia victimei suma în valoare de 10 000 de euro, precum şi cardul O. şi cartea de identitate, cu intenţia de a şi le însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese suma de bani de la filiala O. şi de la filiala Z. din strada x, nr. 4 şi, respectiv, din strada x nr. 2 din Palaion Faliro, de unde un alt membru al grupării a urmărit victima şi a comunicat celorlalţi membri cine este aceasta.
11. În 25 iunie 2014, în regiunea Piraeus, Attica. str. x, în intervalul 11:00 - 11:30, după ce I. şi J. au intrat în liftul blocului din imobilul de la adresa menţionată, împreuna cu AA., distrăgând atenţia victimei şi ţinând uşa liftului, în timp ce un alt membru al grupării aştepta în faţa blocului, aceştia au sustras din posesia victimei suma în valoare de 850 euro, cu intenţia de a şi-o însuşi. Victima tocmai retrăsese suma de la filiala băncii locale, de unde a fost urmărită de un alt membru al grupării, care a comunicat celorlalţi membri cine este victima aleasă.
12. În 5 martie 2014, în regiunea Vyronas, Attica, în jurul orei 11:30, după ce o femeie din organizaţia criminală şi C. au intrat în liftul îngust al condominiului de la adresă, împreună cu BB., i-au furat acesteia din urmă suma de 1.000 euro, cartea de identitate şi cartea de identitate a soţului (numele complet al soţului: CC.), cu intenţia de a şi le însuşi ilegal. Victima tocmai retrăsese sumă respectivă de la sucursala M. din Attica, unde un alt membru o urmărise şi informase pe ceilalţi membri ai organizaţiei criminale.
13. În 27 ianuarie 2014, în regiunea Galatsi, Attica, str. x, în jurul orei 12:45, după ce A. şi C. au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu DD., C. a distras atenţia victimei ridicând o cutie albă pe care o ţinea în braţe, apoi A. a sustras suma de 10.000 de euro din posesia victimei, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese suma de bani de la filiala băncii M. din strada x nr. 3, din regiunea Galatsi, de unde a fost urmărită şi de unde au fost informaţi celorlalţi membri ai grupării despre cine este victima aleasă.
14. În 2 octombrie 2013, în regiunea Marousi, Attica, str. x, în jurul orelor dimineţii, după ce două femei din gruparea infracţională şi C. au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu EE., cele două femei au distras atenţia victimei, pretinzând că merg la un anume etaj, în timp ce C. se prefăcea că distribuie pliante, şi au încercat să sustragă din geanta victimei suma de 1.000 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal. Nu au reuşit să finalizeze operaţiunea întrucât EE. şi-a dat seama de intenţiile lor. Ca urmare, membrii grupării au fugit, de teama arestării. Victima tocmai retrăsese suma de bani de la filiala băncii M. din Piaţa Chalandri, de unde a fost urmărită de ceilalţi membri ai grupării. După tentativa de comitere a furtului, membrii grupării menţionaţi mai sus au fugit cu o maşina x având numărul de înmatriculare x, fiind condusă de K..
Infractorii au săvârşit faptele menţionate mai sus în mod profesionist şi în mod repetat, cu intenţia de a obţine venituri, având o înclinaţie spre comiterea de furturi, că trăsătură a personalităţii lor.
C. În locurile şi la orele menţionate mai jos, au săvârşit o serie de fapte în mod repetat, acţionând împreună cu alţi membri din gruparea infracţională, după decizii luate de comun acord, prin exercitarea violenţei fizice şi proferarea de ameninţări cu moartea şi cu vătămarea integrităţii fizică a terţelor părţi, cu scopul de a obţine beneficii financiare şi materiale ilegale prin furtul de la acestea de bunuri mobile, în scopul de a şi le însuşi.
Mai exact:
1. În 1 aprilie 2015, în regiunea Agia Paraskevi, str. x, în jurul orei 12:00, E., F. şi K. au intrat în liftul din imobilul de la adresa menţionată, împreună cu FF., i-au ameninţat viaţa şi integritatea fizică printr-o armă neagră pe care au îndreptat-o către victima. Asftfel, au oprit rezistenta anticipată a victimei, furând de la aceasta suma de 13.000 de euro, cu intenţia de a şi-o însuşi în mod ilegal. Victima tocmai retrăsese suma de bani de la filiala băncii M., de unde a fost urmărită, fiind informaţi ceilalţi membrii ai grupării cine este victima aleasă.
D. În oraşul Atena, la un moment nespecificat în timpul interogatoriilor, dar sigur între 2012 - 2015, acţionând împreună cu B., C., D. şi A., săvârşind o serie de fapte în mod repetat în cadrul grupării infracţionale, ei au dat o formă legală venitului obţinut prin aceste fapte infracţionale (spălare de bani), faptă prevăzută de art. 4 (1) şi (18) din Legea nr. 4557/2018. Mai exact, au utilizat sistemul financiar prin depozitare şi, apoi, prin transferarea veniturilor generate de activităţile lor infracţionale, în scop de legitimitate privind obţinerea acelor venituri.
Mai precis, în locurile şi la orele menţionate mai sus, ei au săvârşit o serie de fapte, în mod repetat, acţionând împreună cu alte persoane prin intermediul complicilor descrişi mai sus, cu care au înfiinţat, alăturându-se grupării bine structurate şi active în mod continuu, care era formată din mai mult de 3 membri (organizaţie), având scopul de a săvârşi infracţiuni prevăzute de articolele 374 (furt agravat) şi 380 (jaf) din C. pen. grecesc. Ei au folosit serviciile oferite de GG., o societate care oferă servicii financiare, specializată în transferarea de bani şi colectarea de fonduri, mai exact prin reprezentanţa acesteia în Grecia - HH. S.A. Astfel, infractorii au transferat în total suma de 102.692 euro prin această societate.
Persoana solicitată a transferat în total suma de 44.298 euro, B. a transferat în total suma de 11.975 euro, A. a transferat în total suma de 34 155 euro, D. a transferat în total suma de 6.400 euro, C. a transferat în total suma de 5.864 de euro, care erau produsele infracţiunii de furt agravat, comis repetat şi în mod profesionist de infractorii care s-au reunit în scopul comiterii de furturi, cu intenţia de a conferi legitimitate acestor produse provenite din infracţiuni.
Cu privire la calificarea juridică a infracţiunilor, Parchetul Curţii de Apel din Atena a marcat, în cuprinsul mandatului european de arestare, căsuţele corespunzătoare participării la un grup criminal organizat, spălarea produselor infracţiunii şi furt organizat sau armat.
Instanţa de fond a mai reţinut că, audiată în faţa procurorului, potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată A. a indicat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate şi că este persoana menţionată în cuprinsul semnalării transmisă de autorităţile judiciare elene. A mai arătat că nu a locuit niciodată în Atena şi nu a fost niciodată în Grecia. În 2013 a pierdut actul de identitate, iar în 2014 a solicitat eliberarea unui nou document de identitate. A mai indicat că nu a săvârşit fapta reţinută în cuprinsul mandatului, dar că, cu toate acestea, este de acord să se pună la dispoziţia autorităţilor judiciare elene, pentru a-şi formula apărări.
În faţa instanţei, după ce i s-a comunicat, în copie şi în limba română, mandatul european de arestare şi i s-au adus la cunoştinţă drepturile prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată A. a arătat că nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Grecia şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, raportându-se la susţinerile persoanei solicitate, făcute cu ocazia identificării sale, în sensul că nu ar fi putut săvârşi faptele reţinute în cuprinsul mandatului european de arestare întrucât nu s-a aflat pe teritoriul Greciei şi că, cel mai probabil, cineva a folosit în fals cartea sa de identitate, pe care a pierdut-o anterior, Curtea a reţinut că, în cuprinsul mandatului european de arestare nu au fost completate câmpurile referitoare la "Trăsături distinctive/descrierea persoanei căutate" şi "Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei căutate", câmpuri obligatorii a fi completate în măsura în care aceste informaţii erau disponibile. Aceste informaţii nu au fost comunicate nici prin intermediul informaţiilor completate în semnalarea în vederea arestării introdusă în SIS II, întrucât nu există la dosarul de urmărire penală, astfel cum rezultă din cuprinsul "Formularului A"
A mai notat că, la datele specificate ca fiind cele în care ar fi fost săvârşite faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A. (27 ianuarie 2014, 12 februarie 2015 şi 25 iunie 2015), aceasta nu declarase cartea de identitate pierdută (lucru realizat în martie 2014, noua carte de identitate fiind primită la 7 aprilie 2014), nu se prezentase pentru efectuarea analizelor medicale şi nu figura internată în România (astfel cum rezultă din: reţeta din 24 martie 2015, chitanţă analize medicale din 18 septembrie 2014, bilet de externare perioada 21 februarie 2016 - 23 februarie 2016, interpretare tomograf din 21 noiembrie 2011, buletin analize medicale din 18 septembrie 2014, buletin analize medicale din 15 decembrie 2014, buletin ecografic din 15 octombrie 2013, scrisoare medicală din 29 septembrie 2014, buletin investigaţie imagistică din 25 martie 2015, buletin de analize medicale din 27 martie 2015) şi nu avea un contract activ de muncă în România (Adeverinţă nr. 37 din 9 noiembrie 2018 emisă de II. referitoare la raporturile de muncă ale persoanei solicitate începând cu data de 20 octombrie 2015, Contract individual de muncă nr. x din 28 mai 2015).
Totodată, a reţinut că susţinerea persoanei solicitate că nu se face vinovată de săvârşirea vreunei infracţiuni şi că persoana care a fost identificată de către autorităţile din Grecia ar fi săvârşit infracţiunea de fals privind identitatea, în sensul că a folosit în fals actele sale de identitate, urmează a fi lămurite de autorităţile elene în faţa cărora persoana solicitată îşi poate demonstra nevinovăţia cu ocazia efectuării urmăririi penale.
Ulterior, trecând la verificarea condiţiilor de formă şi fond ale mandatului european de arestare, Curtea a notat că, potrivit art. 89 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 1 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, mandatul european de arestare poate fi emis şi în vederea efectuării urmăririi penale, aşa cum este cazul mandatului având referinţa Dosarului nr. x/2020, emis la data 10 martie 2020 de Parchetul Curţii de Apel din Atena.
A mai notat, punctual, că: deşi infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate şi de legislaţia română, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 9 şi 18 din Legea nr. 302/2004, republicată,în cauză nu mai este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări; în cauză există suspiciunea rezonabilă privind comiterea a patru infracţiuni de: 1. organizaţie criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane şi în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) - 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncţie cu art. 2, 372 par. 1a din noul C. pen., aplicabil din 1 iulie 2019, şi pedepsită cu închisoare de la 10 zile la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane şi în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani şi 4. spălare de bani în contextul unei organizaţii criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) şi 18, 39 par. 1c din Legea 4557/2018 şi pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani; în speţă nu sunt incidente motivele imperative de refuz al executării mandatului, reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât din informaţiile existente nu reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent; infracţiunea ce face obiectul mandatului european de arestare nu este amnistiată în România; persoana solicitată poate răspunde penal, prin prisma vârstei sale, dar nici motivele facultative de refuz al executării mandatului, reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004, republicată (nu este incidentă situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, după cum s-a arătat mai sus; persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleaşi fapte care au motivat mandatul; mandatul nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea; persoana solicitată nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene; mandatul nu se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; mandatul european nu cuprinde infracţiuni care să fi fost comise în afara teritoriului statului emitent; conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunile pe care se întemeiază mandatul european de arestare nu s-au prescris; organele judiciare române nu au decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunile vizate de mandat şi nici nu au pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte).
În fine, a reţinut că, în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat prin Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI şi dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Grecia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare, şi nici de a se pronunţa asupra oportunităţii mandatului european de arestare (cu referire la împrejurarea adusă la cunoştinţă de parte cum că persoana care a fost identificată de către autorităţile din Grecia ar fi săvârşit infracţiunea de fals privind identitatea, în sensul că a folosit în fals actele sale de identitate, pe care le pierduse).
În concluzie, constatând îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.
****
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., prin apărător ales, care, atât în scris, cât şi prin concluziile formulate la termenul de dezbateri din 11 august 2020, a susţinut că aceasta a fost pronunţată, pe de o parte, cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, în condiţiile în care la dosar nu există semnalmentele precise ale persoanei vizate de ancheta autorităţilor judiciare elene, iar pe de altă parte, fără luarea în considerare a prevederilor art. 22 alin. (2) din acelaşi act normativ, care interzic predarea în cazul în care aceasta ar putea avea consecinţe negative asupra stării de sănătate a persoanei solicitate, împrejurare în care devin aplicabile dispoziţiile art. 23 din legea specială, care permit efectuarea anumitor acte de procedură de către autorităţile judiciare române, la cererea statului solicitant.
În cadrul aceloraşi concluzii, apărătorul a reiterat faptul că, deşi contestatoarea este persoana menţionată în cuprinsul mandatului european de arestare, aceasta nu a săvârşit faptele pentru care a fost emis mandatul, întrucât nu a fost niciodată în Grecia. Contestatoarea şi-a pierdut însă, în repetate ocazii, actul de identitate, astfel că este posibil ca faptele menţionate în mandat să fi fost comise chiar de către persoana care şi-a însuşit actul de identitate al părţii.
În concluzie, apărătorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea cererii autorităţilor judiciare elene.
Concluziile apărătorului ales al contestatoarei persoane solicitate, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare având referinţa Dosarului x/2020, emis de Parchetul Curţii de Apel din Atena - procuror adjunct, la data de 10 martie 2020, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de: 1. organizaţie criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane şi în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) - 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncţie cu art. 2, 372 par. 1a din noul C. pen., aplicabil din 1 iulie 2019, şi pedepsită cu închisoare de la 10 zile până la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane şi în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani şi 4. spălare de bani în contextul unei organizaţii criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) şi 18, 39 par 1c din Legea nr. 4557/2018 şi pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani, constatând în mod just că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1, 9 şi 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.
Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susţinând că nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte penale pe teritoriul Greciei, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.
Ulterior, procedând la examinarea situaţiilor invocate de persoana solicitată ca şi potenţiale motive de refuz la predare, respectiv, lipsa unor semnalmente clare ale persoanei vizate de mandatul european de arestare şi neimplicarea sa în săvârşirea faptelor care fac obiectul mandatului european de arestare, instanţa a constatat în mod just că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de refuz al executării, expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.
De altfel, aceleaşi argumente au fost reiterate şi în prezenta contestaţie, apărarea persoanei solicitate susţinând că, în contextul inexistenţei unor semnalmente precise ale persoanei vizate de mandatul european de arestare, acesta a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel că în cauză nu se poate dispune punerea lui în executare, cu atât mai mult cu cât partea nu s-a aflat niciodată pe teritoriul Greciei.
Deopotrivă, apărarea susţine că, în contextul stării precare de sănătate a contestatoarei, predarea ar avea efecte negative asupra acesteia, motiv pentru care hotărârea primei instanţe încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Evaluând susţinerile apărării, Înalta Curte notează, prioritar, că textele de lege invocate ca fiind încălcate, art. 36 alin. (2) lit. c) şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, vizează procedura extrădării, acestea statuând că cererea de extrădare trebuie să fie însoţită de documente din care să rezulte semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile şi orice alte informaţii de natură să determine identitatea şi naţionalitatea acesteia, şi, respectiv, că extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.
Aceste texte de lege nu sunt însă aplicabile în cazul mandatului european de arestare, care constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre U.E., ce se realizează în baza principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conţină următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor legii speciale, mandatul european de arestare este valabil întocmit dacă conţine date privind identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, chiar dacă din cuprinsul acestuia nu rezultă şi semnalmentele acesteia. De altfel, potrivit menţiunilor subscrise pct. a din formularul mandatului european de arestare stabilit prin Anexa 1 a Legii nr. 302/2004, republicată, informaţiile vizând trăsăturile fizice particulare/descrierea persoanei solicitate şi, respectiv, fotografia şi amprentele digitale ale acesteia, sunt cuprinse în mandat doar dacă sunt disponibile.
În al doilea rând, notează că, astfel cum rezultă din declaraţiile persoanei solicitate, date în faţa procurorului şi a primei instanţe, dar şi din susţinerile apărătorului ales al acesteia, partea nu contestă faptul că datele de identificare menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare sunt ale ei. Cu alte cuvinte, nu formulează obiecţiuni cu privire la identitatea persoanei faţă de care s-a emis mandatul european de arestare, ci susţine că, în condiţiile în care nu a fost niciodată în Grecia, nu poate fi vizată de ancheta derulată de autorităţile judiciare elene, faptele ce fac obiectul instrucţiei fiind, probabil, comise de persoana care a intrat în posesia cărţii sale de identitate, pe care a pierdut-o în repetate ocazii.
Practic, persoana solicitată contestă însăşi presupusa ei participare la săvârşirea infracţiunilor descrise în mandatul european de arestare, chestiune asupra căreia instanţa naţională nu are îndrituirea de a se poate pronunţa, rolul său fiind limitat, în actuala procedură, la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului şi la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate şi motivele de refuz al executării pe care aceasta le invocă.
În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părţii dispusă în statul străin.
În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Chestiunea adusă în discuţie de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autorităţile judiciare din Grecia, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârşirea infracţiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.
Pe de altă parte, Înalta Curte notează că, deşi riscul periclitării situaţiei persoanei solicitate, ca urmare a predării ei, nu constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare nici potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi nici potrivit Deciziei-Cadru 2002/584/JAI, prin Hotărârea CJUE din 5 aprilie 2016 s-a stabilit că articolul 1 alin. (3), articolul 5 şi articolul 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezenţa unor elemente obiective, fiabile, precise şi actualizate în mod corespunzător, care dovedesc existenţa unor deficienţe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenţie, în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret şi precis, dacă există motive serioase şi temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condiţiilor detenţiei sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menţionat.
Altfel spus, prin această hotărâre, Curtea de la Luxemburg a decis că executarea unui mandat european de arestare trebuie amânată dacă există un risc real ca persoana solicitată să fie supusă unor tratamente inumane sau degradante din cauza condiţiilor de detenţie în statul de emitere.
Practic, potrivit acestei hotărâri, atunci când autoritatea responsabilă de executarea unui mandat dispune de elemente obiective, fiabile, precise şi actualizate care atestă un risc real de tratament inuman sau degradant al persoanelor deţinute în statul membru emitent, ea trebuie să aprecieze asupra acestui risc înainte de a decide predarea persoanei în cauză.
Atunci când, însă, un asemenea risc decurge din condiţiile generale de detenţie în statul membru în cauză, constatarea existenţei acestuia nu poate conduce, în sine, la refuzul executării mandatului. Pentru pronunţarea unei astfel de soluţii este necesar să se demonstreze că există motive serioase şi temeinice de a crede că persoana în cauză se va expune efectiv unui asemenea risc din cauza condiţiilor de detenţie căreia va fi supusă.
În cauză, singurul argument al invocării riscului agravării situaţiei persoanei solicitate A., ca urmare a predării acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant, se rezumă la starea precară de sănătate şi vârsta părţii, apărarea neindicând vreun element obiectiv, concret, ţinând strict de particularităţile procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, care ar putea avea efectul invocat.
Ca urmare, constată că susţinerile apărării contestatoarei persoană solicitată privind riscul la care ar fi supusă aceasta ca urmare a predării sale către autorităţile judiciare elene sunt neîntemeiate, aceeaşi concluzie impunându-se, pentru argumentele detaliat prezentate anterior, şi cu privire la critica vizând lipsa semnalmentelor persoanei vizate de mandatul european de arestare.
În fine, reţinând, în baza propriului examen, şi că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 august 2020.
Procesat de GGC - LM