Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 689 din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea Ministerului Public şi a fost recalificată contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în sensul că temeiul de drept este art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (în loc de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocat de condamnat).
În temeiul disp. art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocată de Ministerul Public, iar în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin cererea sa, condamnatul A. (deţinut în Penitenciarul Rahova) a formulat o contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 809 din data de 28.11.2011 a Tribunalului Bucureşti, în Dosarul nr. x/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 1207/A/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, arătând că prin cererea de asistenţă juridică internaţională în materie penală formulată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, către Ministerul Justiţiei Monegasc, s-a solicitat punerea în executare a dispoziţiilor de indisponibilizare luate prin hotărârile arătate.
Petentul a arătat că suma de 293.030,16 euro, disponibilă în contul săli personal, nr. x, deschis la banca B. - C., indisponibilizată prin Ordonanţa nr. 171/D/P/2003 din 24/07/2005 de către P.Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., nu a făcut obiectul Actului de sesizare al instanţei nr. 171/D/P/2003 din 29/08/2005, în urma căruia s-a format pe rolul Tribunalului Bucureşti Dosarul penal nr. x/2005 A arătat că măsura de siguranţă a confiscării speciale sau extinsă a sumei în cauză nu s-a regăsit în Sentinţa penală nr. 809 din 28.11.2011, nu a fost pusă în discuţia părţilor în nici o şedinţă de judecată a apelului şi nu a făcut obiectul considerentelor instanţei în motivarea Deciziei penale nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, măsura confiscării acestei sume regăsindu-se doar în dispozitivul deciziei penale. Petentul a apreciat că, nefiind discutată şi motivată indisponibilizarea acestei sume, nerezultând că această sumă ar fi provenit din activităţi ilicite, se prezumă că temeiul ar fi al confiscării extinse. Din acest punct de vedere, petentul a arătat că instanţa de apel s-a ferit să indice drept temei art. 1121 alin. (2) şi urm. din C. pen.., dispoziţie neprevăzută de legea penală la data epuizării faptelor penale deduse judecăţii. Pentru motivele pe larg arătate de petent în contestaţia la executare formulată, petentul a considerat că singura cale procesuală penală admisibilă pentru anularea vătămării produse şi repunerea în situaţia anterioară este cea prev. de art. 598 alin. (1) lit. d), teza finală din C. proc. pen. rap. la art. 6 alin. (5) şi (2) din C. pen., în lipsa sesizării din oficiu a judecătorului delegat cu executarea, cu privire la această împiedicare la executare.
În şedinţa publică din data de 25.06.2020, Ministerul Public a arătat că, în cauză, contestaţia ar fi trebuit să fie întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. şi nu pe disp. art. 598 alin. (1), lit. d) din C. proc. pen., atât timp cât petentul susţine o împiedicare a executării măsurii de siguranţă, caz în care, competenţa ar aparţine Curţii de Apel Bucureşti, şi nu Tribunalului Bucureşti, măsura fiind dispusă în decizia de apel.
Petentul, prin apărătorul său ales, a arătat că şi-a întemeiat contestaţia pe disp. art. 598 alin. (1), lit. d) din C. proc. pen., considerând că aceste dispoziţii penale îi sunt mai favorabile.
Analizând cererea şi excepţia invocată de Ministerul Public, Tribunalul le-a apreciat ca fiind întemeiate şi le-a admis, cu următoarea motivare:
În esenţă, critica petentului vizează executarea măsurii de siguranţă asupra sumei de 293.030,16 euro, disponibilă în contul personal al condamnatului A., nr. x, deschis la banca B. - C., motivat de faptul că această sumă nu a făcut obiectul dezbaterilor nici în fond nici în apel, că instanţa de apel, care a dispus confiscarea acestei sume, nu a arătat în considerentele deciziei penale nici temeiul de drept al confiscării şi nici temeiul de fapt, ci doar a dispus, în dispozitivul deciziei penale, confiscarea acestei sume. De altfel, petentul în motivele arătate în scris în contestaţia formulată indică contestaţia drept singura cale procesual penală de împiedicare a executării acestei măsuri, fără să indice vreunul din cazurile prev. de art. 598 alin. (1), lit. d) din C. proc. pen. (amnistie, prescripţie, graţiere sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei).
Tribunalul a apreciat că, prin contestaţia la executare formulată de petent, petentul urmăreşte tocmai împiedicarea sau lămurirea executării măsurii de siguranţă cu privire la suma de 293.030,16 euro, măsură dispusă de instanţa de apel, pentru motivele invocate, respectiv: lipsa dezbaterilor cu privire la această sumă, lipsa temeiului de drept şi de fapt pentru care instanţa de apel a luat această măsură, iar toate motivele invocate de petent în contestaţia la executare formulată tind spre temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1), lit. c), teza finală (împiedicare la executare).
Faţă de aceste împrejurări, Tribunalul a admis cererea Ministerului Public şi a recalificat contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în sensul că temeiul de drept este art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. (în loc de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocat de condamnat).
S-a mai reţinut că, potrivit art. 598 alin. (2), teza a II-a din C. proc. pen., măsura de siguranţă fiind dispusă prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.
Prin Decizia penală nr. 823/A din 11 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus astfel:
S-a luat act de precizările contestatorului, prin apărător ales, în sensul că temeiul juridic al contestaţiei la executare este art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. rap. la art. 6 alin. (5), (6) C. pen.
În baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în motivarea contestaţiei la executare formulată împotriva Sentinţei penale nr. 809 din data de 28.11.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1207/A/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, contestatorul condamnat A. a invocat aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (5) şi (6) C. pen., precum şi Decizia nr. 11/2015 a Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond de a dispune o măsură de siguranţă asupra sumei de 293.030,16 euro, disponibilă în contul personal al condamnatului A.
Faţă de precizările contestatorului condamnat, formulate personal dar şi prin apărător ales, în sensul că solicitarea nu este una de lămurire a dispozitivului hotărârii, întrucât dispoziţia instanţei este clară, fiind calificată drept o "confiscare extinsă" şi că această contestaţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.
S-a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., rap a art. 597 C. proc. pen. în cazul prevăzut la art. 598 lit. d), contestaţia se face la instanţa de executare, care este în acest caz Tribunalul Bucureşti.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a acestei contestaţii la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., aparţine primei instanţe de judecată, ca instanţă de executare, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Cauza având ca obiect conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe contestatorul condamnat A. este Curtea de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Prin contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 809 din data de 28.11.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1207/A/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost criticată măsura de siguranţă dispusă asupra sumei de 293.030,16 euro, disponibilă în contul personal al acestuia.
Astfel, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., întrucât prin contestaţia la executare formulată se urmăreşte, în esenţă, împiedicarea sau lămurirea executării măsurii de siguranţă, invocându-se lipsa dezbaterilor cu privire la această sumă, lipsa temeiului de drept şi de fapt pentru care instanţa de apel a luat această măsură.
Având în vedere că măsura de siguranţă a fost dispusă prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine acestei instanţe, conform dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.
GGC - NN