Asupra perimării cererii de recurs:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 97 din 15 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., cu motivarea că, faţă de prevederile art. 132 din C. proc. civ., hotărârea atacată nu este susceptibilă de vreo cale de atac.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul A.
Prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a suspendat judecata recursului, faţă de lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare la 21 septembrie 2020.
Asupra excepţiei perimării judecării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2019, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se constate perimat recursul, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 97 din 15 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2020.
GGC - NN