Asupra perimării cererii de revizuire:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 124 din 20 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A., cu motivarea că, în cauză, aceasta vizează o decizie prin care instanţa supremă s-a pronunţat asupra unui recurs în procedura de filtru, or, faţă de prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a suspendat judecata cererii de revizuire, faţă de lipsa nejustificată a părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare la 21 septembrie 2020.
Asupra excepţiei perimării judecării cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Înalta Curte constată că judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2019, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se constate perimat recursul, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 124 din 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2020.
GGC - NN