Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Acţiunea disciplinară
1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.
II. Hotărârea instanţei disciplinare
2. Prin Hotărârea nr. 15J din 7 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat domnului judecător A. sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 5% pe o perioadă de 2 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din aceeaşi lege.
A. Situaţia de fapt reţinută
3. Domnul A. îşi desfăşoară activitatea de judecător în cadrul Tribunalului Cluj, secţia penală, fiind cunoscut în spaţiul public ca urmare a poziţiilor exprimate în ceea ce priveşte justiţia, pagina sa de x fiind urmărită de mass-media.
4. La 10.01.2019, B. a publicat în mediul online articolul "A.: Ce ar fi dacă într-o zi am vedea armata pe stradă păzind ... democraţia?!", în cuprinsul căruia se redă postarea domnului judecător de pe pagina sa de x din 09.01.2019.
5. În cuprinsul acestei postări domnul judecător s-a exprimat astfel:
"Poate că cineva remarcă totuşi succesiunea atacurilor, destructurărilor şi decredibilizărilor la adresa următoarelor instituţii: Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Poliţia, Direcţia Naţională Anticorupţie, Jandarmeria, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Armata. Nu par întâmplătoare după declararea sus şi tare a abuzurilor instituţiilor de forţă. Ştim cu toţii ce ar însemna lipsirea de eficienţă sau, mai rău, preluarea controlului politic asupra acestor instituţii: servicii, poliţie, justiţie, armată? Şi, apropo de Armată: oare s-a aplecat cineva asupra dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora "Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea (...) a democraţiei constituţionale"? Ce ar fi dacă într-o zi am vedea armata pe stradă păzind ... democraţia, că tot am văzut azi că e în scădere coeficientul?! Nu v-ar surprinde să realizaţi că ar fi ... constituţional!? Eu cred că nu vedem pădurea din cauza copacilor ...".
6. Postarea din 09.01.2019 a judecătorului A. fost preluată şi în alte publicaţii on-line, respectiv: (i) www.x.ro în cadrul articolului "A. a răbufnit după atacurile la adresa DGPI, SPJ, SPP, Poliţiei, DNA: nu par întâmplătoare după declararea sus şi tare a abuzurilor", publicat la 11.01.2019, autorul articolului comentând că judecătorul critică în termeni duri atacurile actualei puteri la adresa instituţiilor menţionate; (ii) www.x.ro în cadrul articolului "Să-1 oprească cineva pe A.", în care se menţionează printre altele că judecătorul, instigator al protestelor magistraţilor de anul trecut din vară, are de gând să scoată armata în stradă "pentru a apăra democraţia", publicat Ia 10.01.2019.
7. Făcându-se trimitere şi la sesizarea Inspecţiei Judiciare postarea menţionată a fost preluată şi de următoarele site-uri: (i) www.x.ro în cadrul articolului "Incredibil! A. îndeamnă armata să iasă în stradă! Inspecţia Judiciară s-a autosesizat" publicat Ia 10.01.2019, titlul articolului fiind preluat şi pe www.x.ro la aceeaşi dată; (ii) www.x.ro în cadrul articolului "Judecătorul A.: Ce ar fi dacă într-o zi am vedea armata păzind democraţia? Nu v-ar surprinde să realizaţi că ar fi constituţional?/Reacţia Inspecţiei Judiciare", reţinându-se că acesta a scris pe pagina sa de x că armata ar putea să iasă în stradă pentru a păzi democraţia, publicat la 10.01.2019; (iii) www.x.ro în cadrul articolului "Judecătorul A. sugerează că armata trebuie să iasă în stradă pentru a apăra democraţia. Inspecţia Judiciară s-a autosesizat", publicat la 10.01.2019; (iv) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecţia Judiciară s-a autosesizat după o postare de-a judecătorului A." (v) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecţia Judiciară s-a autosesizat după o postare pe x a judecătorului A.", articol care cuprinde şi comentariul că judecătorul A. a avut în mod constant poziţii critice faţă de măsurile guvernării de modificare a legilor justiţiei, a măsurilor care ating independenţa procurorilor, atrăgând atenţia că sunt încălcate constant cerinţele formulate de organismele europene, precum Comisia de la Veneţia sau Comisia Europeană; (vi) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecţia Judiciară s-a autosesizat după o postare controversată a lui A., pe pagina de x", publicat la 10.01.2019; (vii) www.x.ro în cadrul articolului "Inspecţia Judiciară s-a autosesizat după ce a văzut ce a scris judecătorul A. pe x", publicat la 10.01.2019, cu referire la faptul că postarea judecătorului sugera că Armata ar putea ieşi în stradă pentru "a păzi democraţia" (viii) www.x.ro în cadrul articolului "Judecătorul A., cercetat de Inspecţia Judiciară", publicat la 10.01.2019.
8. La 10.01.2019, domnul judecător a distribuit pe pagina sa de x articolul publicat pe site-ul www.x.com intitulat "Semnalul de alarmă al unui procuror: E un risc enorm să trăieşti în România în momentul de faţă. S-a trecut linia roşie în justiţie!", care cuprinde interviul acordat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în cadrul căruia este exprimată poziţia magistratului respectiv faţă de starea din justiţie în contextul înregistrărilor de la DNA Oradea apărute în spaţiul public.
9. Distribuirea acestui articol pe pagina de x a judecătorului A. a fost însoţită de comentariul acestuia "Iată, acesta procuror cu sânge în instalaţie: vorbeşte deschis despre infractori periculoşi în libertate, despre ideile proaste ale guvernaţilor în modificarea legilor justiţiei, despre linşajele împotriva magistraţilor" şi a generat, de asemenea, discuţii din partea vizitatorilor paginii asupra problemelor din/şi legate de justiţie.
B. Considerentele instanţei disciplinare cu privire la elementele constitutive ale abaterii disciplinare
10. Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".
11. Pentru existenţa acestei abateri disciplinare, sub aspectul laturii obiective, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe o manifestare/manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, acestea să fie săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoştinţa publicului, astfel încât, legătura de cauzalitate între aceste manifestări şi urmarea produsă să fie neîndoielnică. Obiectul abaterii disciplinare îl constituie faptele care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.
12. Natura specifică a funcţiei de judecător şi nevoia de a păstra demnitatea acesteia impune ca judecătorul să se comporte în aşa fel încât să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproşabilă nu numai în exercitarea funcţiei, ci şi în societate, în aşa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar.
13. Art. 90 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că magistraţii "sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate". Codul deontologic reia aceste obligaţii impuse magistraţilor şi le transpune în norme de etică profesională în cuprinsul art. 17. Obligaţia de integritate este prevăzută şi la pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenţei justiţiei (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor, Principiul V pct. 2 din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei. Din interpretarea logică şi teleologică a textelor normative enunţate anterior, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraţilor, integrat statutului profesional al acestora, implică şi extinderea obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei.
14. Pentru a se constata existenţa laturii obiective a acestei abateri disciplinare, trebuie să se poată reţine că pârâtul judecător, în exercitarea funcţiei sau în afara exercitării acesteia, a încălcat standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăieşte, s-a implicat în activităţi care prejudiciază reputaţia instanţelor judecătoreşti sau a sistemului judiciar în ansamblul său ori, prin conduita sa, a adus atingere valorilor sociale şi morale unanim acceptate. De asemenea, se impun a fi analizate dispoziţiile legale care reglementează dreptul la liberă exprimare, dar şi aspectele referitoare la obligaţia de rezervă ce incumbă judecătorilor.
15. În ceea ce priveşte libertatea de exprimare, în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (6) din Constituţie şi limitările impuse de art. 10 alin. (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ("Convenţia"), în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Morissens contra Belgia, Wille contra Liechtenstein, Ozpinar împotriva Turciei, Baka contra Ungariei) autorităţile naţionale trebuie să asigure un just echilibru între nevoia de a proteja dreptul la libera exprimare (inclusiv al magistraţilor), pe de o parte, şi nevoia de a proteja autoritatea puterii judecătoreşti şi drepturile altor persoane, pe de altă parte. Magistraţii trebuie să-şi exprime opiniile într-o manieră prudentă, măsurat, deoarece obligaţia de imparţialitate de care sunt ţinuţi trebuie să satisfacă exigenţele serviciului public căruia îi asigură funcţionalitatea. Aşadar, dreptul magistratului la liberă exprimare are o limită, şi anume dreptul cetăţeanului la o justiţie independentă, echidistantă faţă de politic, echilibrată şi verticală. Statutul de magistrat nu îl privează pe domnul judecător A. de dreptul la liberă exprimare, însă acest drept trebuie exercitat în limitele obligaţiei de rezervă impusă magistraţilor tocmai în considerarea statutului lor. În caz contrar, s-ar încălca echilibrul just între dreptul fundamental al individului la respectarea libertăţii de exprimare, pe de o parte, şi interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca funcţia publică să se conformeze scopurilor enunţate în art. 10 paragraful 2 din Convenţie. Obligaţia de rezervă a magistraţilor presupune, prin însăşi natura sa, moderaţie şi reţinere în ceea ce priveşte prezentarea opiniilor de către magistrat. Cu toate acestea, această obligaţie devine subsidiară doar atunci când democraţia este în pericol.
16. În cauza dată, domnul judecător avea dreptul să îşi prezinte propria părere în legătură cu evenimente care puteau influenţa sistemul judiciar. Cu toate acestea, maniera concretă în care au fost făcute unele afirmaţii a fost de natură a rupe acel "just echilibru" de care s-a făcut vorbire mai sus, cu atât mai mult cu cât niciun element nu tinde să arate că, în împrejurările date, acest mod de exprimare constituia pentru domnul judecător unica modalitate de a pune în valoare informaţiile pe care înţelegea să le prezinte.
17. Conduita acestuia, materializată în expunerea, în spaţiul public virtual, prin publicarea pe reţeaua de socializare x a unei postări în cuprinsul căreia s-a exprimat de o manieră neprincipială, inadecvată statutului deţinut şi care a fost de natură a pune la îndoială credibilitatea unor instituţii ale statului, sugerând că acestea ar fi controlate politic şi prezentând ca şi "soluţie" pentru garantarea democraţiei constituţionale posibilitatea ca armata "să iasă în stradă", contravine obligaţiei de rezervă impusă magistraţilor în exercitarea libertăţii de exprimare.
18. De asemenea, comentariul domnului judecător A. postat pe aceeaşi reţea de socializare cu referire la un articol publicat pe site-ul ziare.com dovedeşte faptul că acesta foloseşte un limbaj ce depăşeşte cu mult limitele decenţei şi cu atât mai mult limitele impuse de statutul deţinut. Astfel, limbajul unui judecător trebuie să fie caracterizat de sobrietate, elitism şi deschidere spre un dialog decent şi echilibrat, care să nu creeze sub nicio formă un prejudiciu de imagine sistemului judiciar. Or, folosirea unor expresii de genul "iată, acesta procuror cu sânge în instalaţie" nu poate caracteriza conduita unui magistrat, în condiţiile în care obligaţiile impuse acestuia trebuie să satisfacă exigenţele serviciului public căruia îi asigură funcţionalitatea.
19. Deşi exprimarea unor critici în sine este permisă tocmai în considerarea libertăţii de exprimare şi cu expunerea unor argumente rezonabile, bazate pe aspecte concrete, factuale, totuşi, în cauza de faţă, a fost depăşită cu mult şi această limită. Modalitatea în care domnul judecător a înţeles să îşi exprime opinia a fost de natură a induce, fără dovezi, o percepţie a unor "atacuri" împotriva instituţiilor statului. În acest context, invocând consecinţele lipsirii de eficienţă şi preluării controlului politic asupra serviciilor, poliţiei, justiţiei, armatei şi făcând referire şi la art. 118 alin. (1) din Constituţie, domnul judecător sugerează posibilitatea ca armata să iasă în stradă pentru a păzi democraţia. Chiar dacă "soluţia" propusă este prezentată, din punct de vedere lingvistic, sub forma unei întrebări retorice, mesajul a fost clar şi uşor de înţeles pentru toţi cei care au accesat pagina sa de x, aşa cum rezultă din comentariile la postarea menţionată. Expresiile folosite de domnul judecător în cuprinsul postării, prin semnificaţia dată de contextul în care au fost făcute, au susţinut poziţia publică clară şi neechivocă exprimată de acesta relativ la aspectele prezentate public. Afirmaţiile domnului judecător nu reprezintă judecăţi de valoare (care nu se pretează unei demonstraţii a corectitudinii lor), ci reprezintă simple alegaţii denigratoare, nesusţinute de argumente pertinente, care pun în discuţie credibilitatea instituţiilor statului. în acest context, nu se poate susţine că finalitatea demersului domnului judecător a fost de a aduce în discuţie aspecte de interes public şi de importanţă majoră pentru sistemul judiciar.
20. Postarea pe o reţea de socializare îndeplineşte exigenţa juridică privind "caracterul public" întrucât, pe de o parte, această reţea este destinată accesului publicului larg şi, pe de altă parte, opinia domnului judecător a fost publicată cu intenţia de a fi adusă la cunoştinţa persoanelor care accesau pagina de x. De altfel, chiar domnul judecător, fiind ascultat în procedura cercetării disciplinare, a invocat faptul că iese în spaţiul public în mod regulat din anul 2003 pe teme legate de justiţie şi că are cel puţin câte o postare zilnică pe contul său de x începând cu anul 2011, postări ce reprezintă opinii personale ce se bazează pe îndelungata sa experienţă în justiţie şi administrarea justiţiei. A precizat că este cel mai citit judecător din sud-estul Europei din ultimii 5 ani de zile, la egalitate cu un judecător croat şi unul ceh, iar toate postările sale au strict legătură cu activităţi publice, fiind extrem de apreciat de cei peste 50.000 de prieteni, de cititori şi urmăritori ai contului său de x. Caracterul public al faptei imputate rezultă şi din consecinţele efective şi directe ale publicării articolului menţionat, în condiţiile în care postarea domnului judecător a fost preluată în mass-media. Relevantă este şi atitudinea domnului judecător exprimată în cuprinsul declaraţiei date în cadrul cercetării disciplinare. Astfel, referindu-se la postarea privind armata, domnul judecător a arătat că, în contextul unor dezbateri intense în spaţiul public cu privire la numirea şefului de stat major al Armatei Române, a simţit nevoia să îşi exprime opinia în spaţiul public pentru a atrage atenţia cetăţenilor că subiectul este şi trebuie să fie foarte important, întrucât Constituţia însăşi acordă armatei rolul de garant al democraţiei. Domnul judecător a explicat că "postarea sa nu a fost nici un avertisment, nici o invitaţie la încălcarea legii, ci doar o atenţionare".
21. Apărarea pârâtului în sensul că postarea nu are legătură cu activitatea sa de judecător, ci cu preocupările sale de cetăţean nu înlătură răspunderea disciplinară în condiţiile în care un magistrat trebuie să dea dovadă de moderaţie şi prudenţă în exprimarea propriilor opinii atât în exercitarea funcţiei, cât şi în viaţa privată, tocmai pentru a nu crea o percepţie publică negativă în privinţa imparţialităţii, independenţei şi prestigiului sistemului judiciar.
22. Prin modalitatea concretă în care pârâtul a înţeles să se raporteze la contextul desemnării şefului de stat major al Armatei Române şi prin comentariul postat pe x cu referire la un articol ce prelua interviul unui procuror a fost încălcat echilibrul just între dreptul fundamental al individului la respectarea libertăţii de exprimare, pe de o parte, şi interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca funcţia publică să se conformeze scopurilor enunţate în art. 10 paragraful 2 din Convenţie.
23. Prin urmare, instanţa disciplinară a reţinut că opiniile exprimate în spaţiul public de pârâtul judecător, în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, precum şi maniera în care au fost prezentate evenimentele în derulare la acel moment, expresiile insidioase, neadecvate şi chiar indecente folosite în cuprinsul relatării, se circumscriu manifestărilor contrare demnităţii funcţiei, fiind de natură a aduce atingere imparţialităţii şi prestigiului justiţiei.
24. În concluzie, pârâtul judecător a încălcat obligaţia de rezervă impusă în considerarea statutului deţinut, fapta acestuia realizând elementul material al abaterii disciplinare analizate.
25. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut vinovăţia pârâtului sub forma intenţiei indirecte, dovedită de faptul că a ales să se exprime în spaţiul virtual, pe pagina sa de x accesibilă publicului, de o manieră neconformă statutului deţinut. Prin modalitatea în care s-a manifestat, pârâtul a acceptat posibilitatea ca opinia exprimată să fie accesibilă şi altor persoane, cu toate consecinţele care decurg din aceasta. Chiar dacă nu a urmărit prin acţiunile sale să afecteze imaginea sistemului judiciar, totuşi a acceptat posibilitatea ca acest rezultat să se producă în condiţiile care pagina sa de x este urmărită de 50.000 de persoane, aşa cum a declarat în cadrul cercetării disciplinare.
26. Urmarea produsă prin săvârşirea acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept, în condiţiile în care opiniile exprimate de domnul judecător au fost preluate în mass-media, generând ample dezbateri publice. Astfel, majoritatea titlurilor din mass-media fac referire la împrejurarea că domnul judecător A. îndeamnă armata să iasă în stradă.
C. Individualizarea sancţiunii disciplinare
27. La individualizarea sancţiunii, aplicată în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanţa disciplinară a luat în considerare împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptelor săvârşite de pârâtul judecător. De asemenea, a avut în vedere că valoarea socială lezată o reprezintă relaţiile sociale referitoare la realizarea activităţii de justiţie, în sensul larg al acestei noţiuni, care presupun, pe lângă organizarea şi funcţionarea în limitele legii, a organelor judiciare şi înfăptuirea corectă a actului de justiţie, pe planul raportului juridic de muncă, aceste relaţii transpunându-se în obligaţii şi îndatoriri profesionale ale judecătorilor, stabilite prin legi şi regulamente. În procesul de apreciere a individualizării sancţiunii nu trebuie pierdute din vedere sau minimalizate consecinţele directe, imediate, ale faptelor magistratului, astfel cum au fost reliefate de probele administrate în cauză, însă acestea urmează să fie apreciate şi în raport de circumstanţele reale şi personale ale pârâtului judecător. Mai mult decât atât, pentru a se realiza rolul educativ şi preventiv al demersului disciplinar este nevoie ca sancţiunea aplicată să fie dozată corect în scopul realizării unei corelări juste cu fapta săvârşită.
28. Din probele administrate, s-a reţinut că atitudinea pârâtului, concretizată într-un mesaj prin care sugerează că instituţii importante ale statului sunt subordonate politic şi că o soluţie pentru remedierea acestei situaţii ar fi ca armata să iasă în stradă pentru apărarea democraţiei, mesaj preluat în mass-media, a fost de natură a genera suspiciuni publice din perspectiva respectării de către magistrat a obligaţiilor legale ce îi revin în considerarea statutului deţinut. De asemenea, folosirea unui limbaj ce excedează limitele impuse de decenţa ce caracterizează relaţiile interumane a fost de natură a pune la îndoiala chiar probitatea profesionala şi morală a domnului judecător.
29. În plus, instanţa disciplinară a apreciat că afirmaţiile pârâtului judecător trebuie examinate şi din perspectiva problemei lipsei de încredere cu care se confruntă sistemul judiciar de foarte multă vreme, de natură a-i afecta grav autoritatea şi aparenţa de imparţialitate. Or, în mod evident, un judecător cunoaşte mai bine ca oricine riscurile pe care le prezintă susţinerea unor afirmaţii cu un asemenea impact asupra prestigiului justiţiei şi, implicit, asupra bunei desfăşurări a actului de justiţiei, context în care este de preferat alegerea un discurs ponderat, echilibrat, în care expunerea disfuncţionalităţilor sistemului să constea într-o prezentare obiectivă a acestora, iar nu în aprecieri neconforme deontologiei profesionale.
30. Raportat la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiţie, etalonul ar trebui să fie cel al "magistratului diligent" care acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei şi de apărare a intereselor generale ale societăţii, care îşi subordonează comportarea sa exigenţelor ce decurg din îndatoririle profesionale şi normele deontologice pe care trebuie să le respecte.
31. În aceste condiţii, ţinând cont de împrejurările săvârşirii faptei şi consecinţele acesteia, instanţa disciplinară a apreciat că se justifică aplicarea unei sancţiuni care să îl atenţioneze în sensul evitării pe viitor a unor manifestări similare.
III. Recursul declarat de pârâtul judecător A.
32. Împotriva hotărârii menţionate la pct. II din prezenta decizie, pârâtul A. a declarat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii disciplinare, pentru criticile de nelegalitate şi netemeinicie arătate în continuare.
A. Critici referitoare la nelegalitatea hotărârii
33. În cadrul primei critici, vizând nelegalitatea hotărârii atacate, recurentul arată că a fost sancţionat pentru abateri de la etica disciplinară, justificată, în motivarea hotărârii, prin referirile la Codul deontologic, la Principiile de bază ale ONU privind independenţa justiţiei şi la Statutul Universal al Judecătorului. Documentele internaţionale menţionate instituie numai standarde minime, care trebuie luate în considerare de legiuitor în momentul în care adoptă reglementări interne, iar încălcarea prevederilor acestor documente nu atrage sancţionarea disciplinară a magistratului.
34. Normele de conduită sunt reglementate prin Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, şi constau în recomandări cu privire la etica dezirabilă a magistraţilor, spre deosebire de normele disciplinare, care sunt reglementate de Legea nr. 303/2004 şi constau în obligaţii şi interdicţii impuse magistraţilor.
35. Astfel, un judecător poate fi sancţionat disciplinar numai pentru încălcarea vreuneia dintre abaterile disciplinare expres prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
36. În forma iniţială a Legii nr. 303/2004, la art. 97 lit. b) era prevăzută abaterea disciplinară constând în "nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor", însă, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, încălcarea Codului deontologic a fost scoasă din sfera răspunderii disciplinare, fiind, în prezent, reglementată distinct prin dispoziţiile art. 64-65 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018.
B. Critici referitoare la netemeinicia hotărârii
37. Sub un prim aspect, recurentul susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, care reglementează o abatere disciplinară de rezultat, iar nu de pericol, şi care constă în manifestări prin care trebuie să se aducă atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei. Utilizarea în motivarea hotărârii atacate a expresiei "de natură să" arată că instanţa disciplinară crede că s-ar fi putut produce un astfel de rezultat, nu că acesta s-a şi produs, fără a fi indicată nicio probă în acest sens.
38. Precizează recurentul că nu contestă situaţia de fapt - cele două postări publicate pe contul de x - ci faptul că nu există nicio probă din care să rezulte urmarea cerută de lege pentru ca fapta să constituie abatere disciplinară.
39. Este criticat faptul că instanţa disciplinară a reţinut numai aprecieri subiective cu privire la conduita aşteptată, fără a exista reguli clare cu privire la ceea ce are voie şi ceea ce nu are voie să posteze un magistrat pe x, iar Consiliul Superior al Magistraturii este în plin proces de desfăşurare a unei activităţi de elaborare a unui astfel de ghid, care cuprinde recomandări ce ţin de sfera eticii, iar nu de regimul disciplinar.
40. Deşi, în motivarea hotărârii atacate, se face referire la "expresii insidioase, neadecvate şi chiar indecente" şi la depăşirea limitelor decenţei ce caracterizează relaţiile interumane, reţinându-se că faptele analizate au fost de natură să pună la îndoială probitatea profesională şi morală a magistratului, instanţa disciplinară nu a indicat care sunt cuvintele sau expresiile deranjante şi la care dintre cele două postări se referă, situaţie în raport de care recurentul susţine că se află în imposibilitatea de a formula apărări.
41. Cu privire la postarea privind armata, nu a fost administrată nicio probă care să ateste aspectele reţinute în hotărârea atacată cu privire urmarea produsă prin postarea publicată pe x, constând în deteriorarea încrederii şi respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu, în apărarea ordinii de drept.
42. În mod greşit s-a reţinut că au existat ample dezbateri publice referitoare la postarea privind armata, întrucât numai nişte ziare online, care au o obişnuinţă în a denigra sistemul judiciar, au răstălmăcit cele afirmate în cuprinsul postării. Chiar în condiţiile în care se dezbătea public modul de desemnare a Şefului de Stat Major, recurentul arată că a justificat interesul opiniei publice prin necesitatea de a menţine armata în afara influenţelor politice, atrăgând atenţia că o conducere nepotrivită ar putea oricând scoate armata în stradă pentru menţinerea democraţiei constituţionale, în raport cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Constituţie. Susţine recurentul că postarea sa a fost interpretată cu rea-credinţă de unele ziare, nefiind vina sa, iar postarea sa vine în contextul activităţii de educaţie juridică pe care o desfăşoară de ani buni în mod public, în cadrul unor evenimente socio-politico-juridice, în care explică populaţiei principalele norme legale aplicabile, utilizând ca mijloc interviurile oferite presei sau postările pe contul personal de x.
43. O altă critică vizează faptul că instanţa disciplinară nu a indicat în concret cum postarea sa pe x referitoare la numirea unui oficial în conducerea armatei sau cum indicarea unei dispoziţii constituţionale a dus la deteriorarea încrederii în justiţie, întrucât nu există niciun martor, nicio postare şi niciun sondaj de opinie în acest sens şi, din contră, martorii audiaţi în cursul cercetării disciplinare au arătat că în urma afirmaţiilor nu s-a produs niciun fel de afectare a imaginii sale ca judecător, a activităţii tribunalului sau a altor instanţe.
44. De altfel, susţine recurentul, este greu de făcut vreo legătură între o postare referitoare la armata ţării şi activitatea judiciară, iar libertatea de exprimare de care se bucură, similar oricărui cetăţean, îi permite să se implice în astfel de dezbateri publice. Mai susţine recurentul că obligaţia de rezervă îi impune să nu comenteze cazuri aflate în desfăşurare sau să susţină partide ori politicieni, nicidecum să se implice în viaţa comunităţii, activitate pe care o desfăşoară de altfel din anul 2003, când a acordat primul interviu în presă.
45. Cu privire la urmarea generată de postarea cu trimitere la interviul procurorului, se susţine că nu sunt referiri exprese în motivarea hotărârii. Afirmă recurentul că şi-a exprimat în mod public acordul şi admiraţia faţă de ieşirile publice ale unui coleg care apără imaginea justiţiei şi militează pentru separarea politicului de justiţie, fiind de notorietate că perioada în care a fost dat interviul a fost una în care magistraţii au protestat timp de mai multe luni faţă de afectarea independenţei justiţiei prin acţiuni parlamentare sau guvernamentale.
46. Se afirmă că este inacceptabil ca procurorul care a dat interviul în care menţionează atacul politicului împotriva justiţiei să nu fie sancţionat, în schimb să fie sancţionat cel care indică prietenilor şi urmăritorilor săi de pe x să citească acel interviu.
47. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate, recurentul susţine că este nejustificată, pentru argumentele arătate în continuare.
48. A fost numit în magistratură la 1 decembrie 1998, a îndeplinit, pe rând, mai multe funcţii în cadrul sistemului judiciar: judecător la Judecătoria Vatra-Dornei, judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, judecător la Tribunalul Cluj, consilier al ministrului justiţiei, vicepreşedinte al Judecătoriei Oradea, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, membru în colegiul de conducere al Tribunalului Cluj. În cursul carierei sale, nu i s-a aplicat în mod definitiv vreo sancţiune disciplinară şi nu s-a constatat definitiv vreo încălcare a Codului deontologic. A fost evaluat cu calificativul "foarte bine" la toate evaluările şi, atât înainte, cât şi ulterior pronunţării hotărârii atacate, a primit premii şi aprecieri care dovedesc buna reputaţie de care se bucură în societate şi în rândul colegilor.
49. Instanţa disciplinară nu a respectat principiul proporţionalităţii şi gradualităţii aplicării sancţiunilor disciplinare, întrucât nu a expus motivele pentru care nu a aplicat cea mai uşoară dintre sancţiunile prevăzute de lege.
IV. Întâmpinarea formulată de intimata Inspecţia Judiciară
50. Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
V. Considerentele Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
51. Analizând recursul, în raport cu circumstanţele cauzei şi probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
A. În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate
52. Este adevărat că art. 97 lit. b) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, reglementa abaterea disciplinară constând în "nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor".
53. Prin art. I pct. 102 din Titlul XVII - "Modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor" din Legea nr. 247/2005, a fost abrogat art. 97 lit. b) din Legea nr. 303/2004.
54. Art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a fost modificat prin Legea nr. 24/2012, reglementând abaterea disciplinară în forma analizată în prezenta cauză, în sensul următor: "Constituie abateri disciplinare: a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".
55. În motivarea hotărârii atacate, instanţa disciplinară a reţinut că obligaţia de rezervă impusă magistraţilor prin art. 90 alin. (1) din Legea 303/2004 ["Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate"] este reluată, subsecvent, în cuprinsul art. 17 din Codul deontologic ["Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate"].
56. În privinţa noţiunii de "deontologie profesională", în hotărârea atacată s-au reţinut, în cadrul unei prime referiri, considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ozpinar împotriva Turciei, în sensul că "îndatoririle de ordin deontologic ale unui magistrat pot influenţa viaţa privată în cazul în care magistratul, prin comportament - chiar în viaţa privată - aduce atingere imaginii sau reputaţiei instituţiei judiciare", iar, în cadrul unei referiri ulterioare, s-a reţinut că afirmaţiile judecătorului cu impact asupra prestigiului justiţiei nu trebuie să constea în "aprecieri neconforme deontologiei profesionale".
57. Astfel, în ansamblul considerentelor hotărârii atacate, este de remarcat că, în raport cu situaţia de fapt, instanţa disciplinară a analizat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, iar nu neconformarea la prevederile Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005.
58. Contrar susţinerilor recurentului, abrogarea art. 97 lit. b) din Legea nr. 303/2004, prin art. I pct. 102 din Titlul XVII - "Modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor" din Legea nr. 247/2005, nu are ca efect scoaterea din sfera răspunderii disciplinare a conduitei necorespunzătoare normelor deontologice.
59. Sub acest aspect, sunt de observat următoarele dispoziţii din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018:
"Art. 64. - (...)
(4) secţia soluţionează şi sesizările prin care inspectorii judiciari constată, în urma efectuării de verificări cu privire la activitatea necorespunzătoare a unui judecător, că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică, dar există indicii privind încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Art. 65. - (...)
(7) Hotărârea secţiei prin care se constată încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, rămasă definitivă, se depune la dosarul profesional al judecătorului."
60. Din interpretarea dispoziţiilor citate, rezultă că încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor poate fi constatată prin hotărâre a secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în procedura reglementată de art. 64-65 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018, hotărâre care se depune la dosarul profesional al magistratului, însă numai în ipoteza în care, în urma verificărilor efectuate de inspectorii judiciari, se constată că nu este justificată exercitarea acţiunii disciplinare pentru vreuna dintre abaterile reglementate de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
61. Cu alte cuvinte, conduita judecătorului necorespunzătoare Codului deontologic formează obiectul verificărilor în procedura reglementată de art. 64-65 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, numai în măsura în care nu se constată întrunirea elementelor constitutive ale unei abateri disciplinare.
62. Or, în cauza de faţă, acţiunea disciplinară a fost exercitată cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, iar nu pentru o conduită de nerespectare a Codului deontologic care nu ar îmbrăca forma unei abateri disciplinare, ci ar urma să fie supusă aprecierii în condiţiile art. 64 - 65 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.
63. Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile formulate de recurent vizând nelegalitatea hotărârii atacate.
B. În ceea ce priveşte criticile de netemeinicie a hotărârii atacate
64. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, este necesar ca situaţia de fapt să reflecte că magistratul, în exercitarea funcţiei sau în afara exercitării acesteia, a încălcat standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăieşte, s-a implicat în activităţi care prejudiciază reputaţia instanţelor judecătoreşti sau a sistemului judiciar în ansamblul său ori, prin conduita sa, a adus atingere valorilor sociale şi morale unanim acceptate.
65. În cadrul analizei efectuate, instanţa disciplinară, întemeiat, a examinat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prin prisma dreptului la liberă exprimare raportat la obligaţia de rezervă ce incumbă judecătorilor.
66. Din perspectiva dreptului la liberă exprimare, este necontestat faptul că judecătorului, în calitate de simplu cetăţean, îi este recunoscut inviolabilitatea dreptului la liberă exprimare. Însă, inclusiv în reglementarea art. 10 alin. (2) din Convenţie, exercitarea dreptului la liberă exprimare "ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti". Astfel, inviolabilitatea dreptului la liberă exprimare nu este absolută, iar în cazul judecătorului, libertatea de exprimare este subordonată obligaţiei de rezervă, limitare inerentă statutului specific funcţiei de magistrat, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la restricţiile ce grefează această libertate în cazul persoanelor care exercită o funcţie publică (Morissens contra Belgiei).
67. Aşa cum s-a reţinut anterior în jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 128 din 27 mai 2019), prin incriminarea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, s-a urmărit respectarea obligaţiei de rezervă ce incumbă magistratului, obligaţie ce reprezintă o sinteză practică a principiilor generale ale deontologiei profesiei (independenţă, imparţialitate, integritate) şi presupune moderaţie şi reţinere în viaţa profesională, socială şi privată. Obligaţia de rezervă trebuie analizată şi din perspectiva necesităţii ca magistratul să-şi conformeze conduita în raport cu principiile morale şi etice recunoscute ca atare de societate şi să acţioneze în toate împrejurările cu bună-credinţă, corectitudine şi decenţă, fiind, practic, imposibil de enumerat într-un text toate faptele care pot fi de natură să încalce obligaţia de rezervă. Pentru aceste argumente, nu pot fi primite susţinerile recurentului în sensul că instanţa disciplinară a reţinut numai aprecieri subiective cu privire la conduita aşteptată, fără a exista reguli clare cu privire la ceea ce are voie şi ceea ce nu are voie să posteze un magistrat pe x.
68. Totodată, se cuvine a fi menţionat faptul că s-a apreciat cu deplin temei că, prin limitele impuse dreptului la liberă exprimare, este necesar să fie asigurat un just echilibru între exercitarea dreptului la liberă exprimare şi necesitatea de a proteja, în cazul magistraţilor, autoritatea puterii judecătoreşti. Astfel, magistraţilor le incumbă obligaţia de a-şi exprima opiniile într-o manieră prudentă şi echilibrată, subordonat dreptului cetăţeanului la o justiţie independentă, echidistantă faţă de politic, echilibrată şi verticală.
69. În contextul considerentelor hotărârii atacate, a căror reluare în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter superfluu, se reţine că pârâtul judecător are dreptul la liberă exprimare, circumstanţiat, însă, de obligaţia de rezervă specifică funcţiei de magistrat, pentru a se asigura un just echilibru între exerciţiul acestui drept privat fundamental şi interesul legitim public prevalent asociat justiţiei, ca serviciu public, în considerarea echilibrului puterilor statului.
70. În cauză, circumscris abaterii disciplinare analizate, în sarcina magistratului s-a reţinut maniera concretă de exprimare, care a condus la ruperea justului echilibru, în sensul celor expuse anterior. Instanţa de recurs împărtăşeşte convingerea instanţei disciplinare, în sensul că pârâtul s-a exprimat într-o manieră neprincipială şi inadecvată statutului deţinut, de natură a pune la îndoială credibilitatea unor instituţii ale statului. Astfel, din conţinutul şi modul de prezentare a opiniilor exprimate, în sensul celor expuse în descrierea situaţiei de fapt de la pct. II.A din prezenta decizie, transpare în mod evident faptul că judecătorul a sugerat că instituţii ale statului ar fi controlate politic şi a prezentat ca soluţie pentru garantarea democraţiei constituţionale posibilitatea ca "armata să iasă în stradă".
71. Una dintre criticile din recurs constă în susţinerea că opiniile publicate pe x au avut un ecou nesemnificativ în mass-media.
72. Aceste susţineri ale recurentului sunt lipsite de temeinicie, întrucât, aşa cum rezultă din expunerea situaţiei de fapt, interesul mass-media cu privire la opiniile pârâtului au fost reflectate de mai multe publicaţii online, iar unele dintre acestea reprezintă canale de ştiri de notorietate în mass-media (www.x.ro, www.x.com, www.x.ro, www.x.ro, www.x.ro).
73. Cu referire la comentariul magistratului vizând un articol publicat pe site-ul ziare.com, întemeiat a apreciat instanţa disciplinară că limbajul folosit "iată, acesta procuror cu sânge în instalaţie" depăşeşte cu mult limitele decenţei specifice funcţiei deţinute, care impun sobrietate şi echilibru, de o manieră care să nu prejudicieze imaginea sistemului judiciar. În aceste condiţii, nu pot fi primite criticile prin care recurentul susţine că motivarea hotărârii atacate nu cuprinde referiri relative la această postare. În raport cu susţinerile din recurs, se observă că recurentul invocă justificări ale conduitei sale prin prisma cetăţeanului implicat activ în funcţionarea optimă a justiţiei şi a statului de drept, însă nu formulează nicio critică în ceea ce priveşte tocmai aspectul reţinut de instanţa disciplinară cu privire la limbajul folosit şi cerinţele impuse conduitei magistratului sub acest aspect, considerente pentru care nu poate fi primită nici critica vizând nesancţionarea autorului articolului respectiv, chestiune care nu face obiectul prezentului litigiu.
74. De asemenea, în mod corect a apreciat instanţa disciplinară că opinia exprimată de domnul judecător în sensul că instituţii importante ale statului sunt supuse unor acţiuni de destructurare şi decredibilizare, precum şi întrebarea retorică vizând soluţia ieşirii armatei în stradă, ca remediu constituţional, reflectă o depăşire evidentă a limitelor libertăţii de exprimare acceptate în cazul unui judecător, de natură a aduce atingere prestigiului justiţiei. Privit şi prin prisma comentariilor celor care au luat cunoştinţă de opinia domnului judecător publicată pe pagina sa de x, mesajul se dovedeşte a fi unul care are potenţialul de a genera în percepţia receptorilor asocieri cu evenimente istorice, în acelaşi fel fiind percepută opinia exprimată şi de către publicaţiile din mediul online.
75. În cadrul litigiului disciplinar nu pot forma obiectul analizei veridicitatea ori constituţionalitatea, legalitatea sau temeinicia aspectelor expuse în textele publicate de domnul judecător, pentru a se verifica dacă acestea au o bază factuală, întrucât nici instanţa disciplinară şi nici instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea recursului nu au competenţa de a examina chestiunile de fapt şi de drept care au făcut obiectul opiniilor exprimate public de către pârât.
76. Relevant, din perspectiva abaterii disciplinare, este faptul că, prin mesajul care a ajuns la cunoştinţa publicului şi a prezentat interes pentru mass-media din mediul online, domnul judecător a exprimat o opinie personală care pune în discuţie credibilitatea instituţiilor statului, printre care şi instituţii ale sistemului judiciar, şi prin care propune un remediu ce nu poate fi considerat ca adecvat expunerii publice a unui judecător.
77. Recurentul tinde să minimalizeze conduita sa, susţinând că postarea sa pe x se referă la "numirea unui oficial în conducerea armatei" şi "indicarea unei dispoziţii constituţionale", făcând abstracţie de remediul pe care îl sugerează şi de semnificaţiile adiacente întrebării retorice pe care a formulat-o în cuprinsul postării, semnificaţii care nu pot fi privite ca fiind în acord cu expunerea publică acceptată în cazul unui magistrat.
78. Faptul că opiniile au fost exprimate într-un cadru public rezultă cu evidenţă în condiţiile în care mesajul transmis a făcut obiectul unor articole publicate de mass-media în mediul online. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că, în cadrul procedurii disciplinare, magistratul a precizat că, încă din anul 2003, a avut în mod regulat apariţii şi intervenţii în spaţiul public pe teme legate de justiţie, fiind cel mai citit judecător din sud-estul Europei din ultimii 5 ani de zile, iar postările sale sunt extrem de apreciate de cei peste 50.000 de urmăritori ai contului său de x. Totodată, aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, chiar magistratul a precizat că a simţit nevoia de a-şi exprima în spaţiul public opinia cu privire la numirea şefului de stat major al Armatei Române, în contextul dezbaterilor în spaţiul public referitoare la această chestiune, intenţia sa fiind de a atrage atenţia cetăţenilor sub aspectul importanţei constituţionale a subiectului. Sub acest aspect, întemeiat s-a reţinut că, în condiţiile expuse şi pentru argumentele expuse anterior, nu se poate realiza în cazul aceleiaşi persoane o disociere între dreptul la liberă exprimare al cetăţeanului şi dreptul la liberă exprimare restrâns al magistratului, cu consecinţa înlăturării răspunderii disciplinare.
79. În consecinţă, se reţine că opiniile exprimate de pârâtul judecător în spaţiul public, modalitatea concretă de prezentare şi limbajul folosit reprezintă manifestări contrare demnităţii funcţiei, de natură a aduce atingere imparţialităţii şi prestigiului justiţiei, prin încălcarea obligaţiei de rezervă ataşată funcţiei exercitate, fiind astfel constituit elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate.
80. Sub aspectul laturii subiective, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că fapta a fost săvârşită cu intenţie indirectă, întrucât pârâtul şi-a exprimat opiniile în spaţiul virtual, pe pagina sa de x, accesibilă publicului şi urmărită de circa 50.000 de persoane, potrivit celor declarate în cadrul cercetării disciplinare, acceptând posibilitatea ca opiniile sale să ajungă la cunoştinţă publică şi, chiar dacă nu a urmărit să afecteze imaginea sistemului judiciar, a acceptat posibilitatea ca acest rezultat să se producă.
81. Contrar susţinerilor recurentului, în deplin acord cu instanţa disciplinară, se reţine că urmarea produsă prin săvârşirea faptei constă în deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept, în condiţiile în care opiniile exprimate de domnul judecător au fost preluate în mass-media, generând ample dezbateri publice în condiţiile în care titlurile din mass-media fac referire la remediul propus de domnul judecător pentru apărarea democraţiei Constituţionale.
82. Urmarea produsă este reflectată fără echivoc de modul în care în mass-media a perceput şi a preluat opiniile pârâtului. Este elocvent faptul că publicaţiile de ştiri au recepţionat şi au transmis opinie publice că mesajul magistratul pârât ar fi în sensul că armata ar urma să iasă în stradă şi să apere democraţia constituţională, mesaj care transpare în mod evident din întrebarea retorică din postarea de pe x din 09.01.2019.
83. Noţiunile enumerate în textul art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 - "onoare", "probitate profesional", "prestigiului justiţiei" - au un caracter complex şi dinamic şi nu pot fi restrânse în cadrul unor limite sau reguli precis determinate. Ceea ce se analizează în cadrul abaterii disciplinare sunt tocmai atitudinile care se îndepărtează de conduita pretinsă magistratului, conturată de repere cuprinse în documente internaţionale, în lege, în reglementări infra-legislative ori în alte recomandări, care îmbracă diverse forme cu grad diferit de forţă juridică, dar care, în ansamblul lor, creionează conduita adecvată a magistratului diligent.
84. Astfel, cele trei noţiuni menţionate anterior sunt analizate, din perspectiva prejudiciului cauzat, chiar în cadrul procedurii disciplinare şi nu pot face obiectul unui probatoriu exhaustiv prin martori sau sondaje de opinie, aşa cum propune recurentul. Analiza pretinsă de recurent şi aprecierea cu privire la atingerea adusă unuia dintre cele concepte sunt realizate în cele trei etape succesive ale procedurii disciplinare, finalizate printr-o hotărâre judecătorească definitivă: (i) etapa administrativă, care cuprinde faza verificărilor prealabile şi, dacă este cazul, etapa cercetării disciplinare; (ii) etapa administrativ-jurisdicţională, în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă disciplinară; (iii) etapa judecătorească, desfăşurată în faţa completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
85. Urmarea produsă este reflectată chiar din modul în care mass-media din mediul online a reflectat opiniile judecătorului cu privire la remediul propus sugestiv în raport cu evenimentele relatate şi care, aşa cum s-a arătat anterior, nu este adecvat statutului magistratului, ca exponent al sistemului de justiţie, asupra căruia se răsfrâng, din punct de vedere al imaginii şi prestigiului, conduitele neconforme individuale care îşi găsesc ecou în spaţiul public.
86. Pentru aceleaşi argumente nu pot fi primite nici susţinerile prin care recurentul tinde să minimalizeze consecinţele conduitei sale, afirmând neutru şi inofensiv că postarea sa ar viza armata ţării şi activitatea judiciară.
C. În ceea criticile referitoare la individualizarea sancţiunii disciplinare
87. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate, se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, întrucât instanţa disciplinară a luat în considerare împrejurările, gravitatea concretă şi consecinţele faptelor săvârşite de pârâtul judecător.
88. Faptul că instanţa disciplinară nu a aplicat cea mai uşoară sancţiune disciplinară - avertismentul - ci a doua sancţiune ca severitate în ordinea prevăzută de art. 100 din Legea nr. 303/2004, este justificat de următoarele argumente, corect reţinute în hotărârea atacată, şi anume: (i) consecinţele directe şi imediate ale faptei săvârşite au avut ca efect prejudicierea imaginii şi prestigiului justiţiei, care este unul dintre pilonii fundamentali ai statului de drept; (ii) conduita pârâtului a fost de natură a genera suspiciuni publice cu privire la respectarea de către magistrat a obligaţiilor corelative statutului deţinut; (iii) limbajul folosit excedează limitele impuse de decenţa şi probitatea judecătorului; (iv) conduita inadecvată a magistratului aduce atingere imaginii şi prestigiului justiţiei - sub aspectul autorităţii şi aparenţei de imparţialitate - depărtându-se de etalonul "magistratului diligent", care acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei şi de apărare a intereselor generale ale societăţii şi care îşi subordonează conduita exigenţelor specifice îndatoririle profesionale şi normele deontologice.
89. Fără a nega bogata experienţă profesională a recurentului, criticile din recurs nu sunt apte să răstoarne niciunul dintre argumentele avute în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare. În contextul în care conduita inadecvată a magistratului a fost receptată şi reflectată negativ în spaţiul public, aşa cum rezultă cu evidenţă din expunerea situaţiei de fapt de la pct. II.A din prezenta decizie, iar domnul judecător se erijează într-un formator de opinie, aşa cum transpare fără echivoc din asumarea poziţiei de a fi printre cei mai citiţi judecători din sud-estul Europei, prejudiciul adus justiţiei prin faptele descrise nu poate fundamenta aplicarea celei mai uşoare sancţiuni disciplinare.
90. Totodată, este de observat că sancţiunea aplicată este orientată spre limitele inferioare ale sancţiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, fiind dispusă o diminuare de 5% din limita maximă de 25%, pentru o perioadă de numai 2 luni din perioada maximă de un an. Această individualizare a sancţiunii reflectă faptul că s-a apreciat, în raport cu circumstanţele cauzei, că scopul procedurii de angajare a răspunderii disciplinare este atins prin a doua sancţiune ca severitate, aplicată spre limitele inferioare prevăzute de lege.
91. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de domnul judecător A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 15J din 7 mai 2019, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2020.
GGC - GV