Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 25 martie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, a formulat cerere de suspendare în parte a Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 privind aprobarea funcţiilor de la nivelul instituţiilor din subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor care necesită acces la documentele care conţin informaţii secrete de stat, nivel secret.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 108 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare cu consecinţa suspendării în parte a Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 privind aprobarea funcţiilor de la nivelul instituţiilor din subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor care necesită acces la documentele care conţin informaţii secrete de stat, nivel strict secret, în ceea ce priveşte crt. 1 din anexa la acest act.
Reclamantul a solicitat casarea sentinţei recurate care este nelegală întrucât este dată cu nerespectarea normelor de procedură a căror încălcare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Recurentul susţine că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, a fost adoptată Legea de abrogare, prin care au fost abrogate alin. (5) şi (6) ale articolului 66 din O.G. nr. 42/2004, în temeiul cărora a fost emis actul administrativ dedus judecăţii şi că prima instanţă a ignorat complet noile argumente aduse în dovedirea existenţei cazului bine justificat, neefectuând o cercetare completă a tuturor argumentelor invocate.
În continuare recurentul susţine că este îndeplinită condiţia pagubei iminente întrucât Ordinul a cărui suspendare a solicitat-o nu numai că îi afectează raporturile de serviciu, punându-l în imposibilitate de a-şi desfăşura atribuţiile, dar afectează şi funcţionarea autorităţii publice angajatoare din acelaşi considerente.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantului este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 emis de A.N.S.V.S.A., reţinând că, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Ordinul a cărui suspendare se solicită, au fost aprobate funcţiile de la nivelul instituţiilor din subordinea A.N.S.V.S.A. care necesită acces la documentele care conţin informaţii secrete de stat, nivel stric secret, conform anexei care face parte integrantă din acest ordin, avându-se în vedere Nota nr. x din 7 martie 2019, întocmită de Structura de securitate din cadrul A.N.S.V.S.A., aprobată de Preşedintele A.N.S.V.S.A. sub nr. x din 7 martie 2019.
O primă critică pe care o aduce recurentul-reclamant sentinţei recurate este aceea că, hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.
Acest motiv de recurs invocat de recurent este neîntemeiat, întrucât instanţa de fond şi-a motivat cererea suspendare, formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, în limitele permise de dispoziţiile legale anterior menţionate, care impun doar o analiza sumară, fără antamarea fondului cauzei, soluţia de respingere a cererii de suspendare inclusiv cu privire la noile argumente invocate de recurentul-reclamant.
Astfel, instanţa de fond a reţinut, în mod corect că legea în vigoare la momentul emiterii Ordinului 40 din 12 martie 2019 dădea posibilitatea Preşedintelui ANSVSA să solicite personalului care deţine funcţii publice de conducere în cadrul Autorităţii şi a unităţilor din subordinea acesteia să deţină certificat de securitate, respectiv autorizaţie de acces la informaţiile clasificate cu condiţia ca această solicitare să privească personalul cu funcţii publice de conducere din cadrul Autorităţii şi al unităţilor subordonate, în exercitarea funcţiei şi raportat la specificul acesteia, raportându-se, totodată, şi la conţinutul H.G. nr. S/1055/2008 care cuprinde lista cu informaţii secrete de stat elaborate sau deţinute de A.N.S.V.S.A.
Abrogarea prin Legea nr. 85/25.04.2019 a alin. (5) şi (6) ale articolului 6 6 din O.G. nr. 42/2004, nu prezintă relevanţă.
Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este neîntemeiat, întrucât instanţa de fond şi-a motivat soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării, inclusiv prin analizarea argumentelor legate de abrogarea alin. (5) şi (6) ale articolului 66 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, analiza fiind, aşa cum prevede legea, una sumară, în limitele permise de cererea de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, care interzice antamarea fondului cauzei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. presupune ca hotărârea recurată să fie lipsită cu desăvârşire de considerente sau să conţină doar motive care nu au nicio legătură cu natura cauzei, or, hotărârea pronunţată de prima instanţă nu se înscrie în niciuna dintre aceste categorii, critica recurentului-reclamant, în sensul că sentinţa pronunţată de prima instanţă nu cuprinde motivele pe care se sprijină este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. şi acesta este neîntemeiat întrucât nu există nicio regulă de procedură încălcată, astfel încât să fie atrasă sancţiunea nulităţii.
În continuare, recurentul-reclamant susţine că se impune admiterea în parte a cererii de suspendare a Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019, apreciind că, în speţă, sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În speţa de faţă, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 emis de A.N.S.V.S.A.
Din analiza condiţiilor art. 2 lit. ş) din Legea 554/2004 existenţa cazului bine justificat presupune existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Publicarea este o operaţiune ulterioară emiterii actului a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăşi valabilitatea acestuia, astfel că nu pot fi reţinute argumentele recurentului în sensul că nepublicarea Ordinului nr. 4955 ar antrena nelegalitatea respectivului act şi implicit şi a ordinului a cărei suspendare se solicită.
A mai invocat recurentul şi faptul că Ordinul nr. 40 din 12 martie 2019 a cărui suspendare se solicită, nu cuprinde o motivare în fapt şi în drept.
Instanţa de fond corect a constatat faptul că în preambulul acestui act este înserată Nota x din 7 martie 2019, întocmită de structura de securitate din cadrul A.N.S.V.S.A, în care se precizează pe larg motivele pentru care s-a impus emiterea ordinului contestat. Prin referirea expresă la acest înscris Ordinul nr. 40 din 12 martie 2019 are îndeplinită condiţia motivării în fapt şi în drept.
Un alt aspect invocat de recurent drept caz bine justificat de natură să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, este aceea că Ordinul nr. 40 din 12 martie 2019 a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii sale.
Se constată că, legea în vigoare, la momentul emiterii Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 dădea posibilitatea Preşedintelui ANSVSA să solicite personalului care deţine funcţii publice de conducere în cadrul Autorităţii şi a unităţilor din subordinea acesteia să deţină certificat de securitate, respectiv autorizaţie de acces la informaţiile clasificate cu condiţia ca această solicitare să privească personalul cu funcţii publice de conducere din cadrul Autorităţii şi al unităţilor subordonate, în exercitarea funcţiei şi raportat la specificul acesteia.
Aşadar, legea în vigoare la data emiterii ordinului contestat nu interzice Preşedintelui A.N.S.V.S.A. să solicite personalului care deţine funcţii publice de conducere din cadrul Autorităţii şi al unităţilor din subordinea acesteia să deţină certificat de securitate, respectiv autorizaţie de acces la informaţiile clasificate, impunând, o singuri condiţie, şi anume, ca această solicitare să privească personalul cu funcţii publice de conducere din cadrul Autorităţii şi al unităţilor din subordinea acesteia, în exercitarea funcţiei şi raportat la specificul activităţii desfăşurate de aceştia privind gestionarea informaţiilor clasificate conform legislaţiei specifice în vigoare.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, această condiţie a fost îndeplinită, la data emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită şi este îndeplinită şi după abrogarea, prin Legea nr. 85 din 25 aprilie 2019 a alin. (5) şi (6) ale articolului 66 din O.G. nr. 42/2004.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada prejudiciului material, viitor şi previzibil sau că prin acest act s-ar produce o perturbare previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice.
Existenţa condiţiilor legale, cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă ci trebuie dovedite.
În concluzie, pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a recurentului în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci trebuie ca din mijloacele de probă administrate să rezulte temeinicia susţinerilor cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 108 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.
GGC - CP