Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti şi înregistrată sub nr. x din 30 mai 2019, reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL PRO LEX în numele şi pentru membrii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Tulcea prin Primar, Primarul Municipiului Tulcea şi Consiliul Local al Municipiului Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la includerea în salariu a premiului anual pentru anul 2010, respectiv, în principal, obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate reclamanţilor începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acţiunii şi până la data includerii acestuia în salariu, sau, în subsidiar, de la data de 3 iunie 2016 când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 şi până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenţei rezultate dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamanţilor, de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 6500 din 9 octombrie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Bucureşti a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 30 mai 2019, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018: reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Faţă de cele anterior menţionate, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
La Tribunalul Tulcea dosarul a fost înregistrat sub nr. x din 8 noiembrie 2019.
La termenul de judecată din 9 decembrie 2019, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin Sentinţa nr. 1611 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Alin. (4) al aceluiaşi articol arată că, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
În cauza de faţă acţiunea cu care a fost investită instanţa de contencios administrativ a fost formulată în baza art. 28 din Legea dialogului social care stabileşte următoarele:
(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Or, atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în stabilirea competenţei teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a ţinut seama de sediul organizaţiei sindicale.
Pentru considerentele mai sus expuse, cum reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex îşi are sediul în Bucureşti, excepţia de necompetenţă teritorială a fost admisă şi, pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional Pro Lex în numele membrilor de sindicat, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 20 mai 2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional Pro Lex în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici cu statut special şi în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 30 mai 2019.
Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamanţilor fiind pe raza judeţului Tulcea.
În acest sens, se constată că în dosarul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, se regăsesc împuternicirile de reprezentare date în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011, de către reclamanţi Sindicatului Naţional Pro Lex, inclusiv pentru formularea acţiunilor în instanţă.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 2 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.
Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP., toţi prin Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Tulcea prin Primar, Primarul Municipiului Tulcea şi Consiliul Local al Municipiului Tulcea în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.
GGC - CP