Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.01.2019 sub nr. de dosar x/2019, reclamanta Asociaţia A., a chemat în judecată în calitate de pârâţi Ministerul Apelor şi Pădurilor, Ocolul silvic Baia de Aramă şi Direcţia Silvică Mehedinţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Ordinului 317/2018, emis de pârâta Ministerul Apelor si Pădurilor în beneficiul Direcţiei silvice Mehedinţi si Ocolului Silvic Baia de Aramă.
De asemenea, reclamanta a solicitat în temeiul art. 15 din Lg. 554/2004 suspendarea Ordinului 317/2018, emis de pârâta Ministerul Apelor si Pădurilor în beneficiul Direcţiei silvice Mehedinţi si Ocolului Silvic Baia de Aramă, precum si a amenajamentului silvic aprobat.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea pronunţată în data de 8 iulie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta ASOCIAŢIA A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR, DIRECŢIA SILVICĂ MEHEDINŢI şi OCOLUL SILVIC BAIA DE ARAMĂ.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii pronunţată în data de 8 iulie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi în rejudecare admiterea cererii şi suspendarea actului administrativ atacat.
Recurenta-reclamantă a susţinut, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. că hotărârea atacaată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Astfel, instanţa de fond nu a analizat toate motivele invocate pentru dovedirea cazului bine justificat şi toate înscrisurile depuse la dosar. Instanţa a analizat motivele selectiv şi superficial, ignorând cele mai importante şi grave motive ce constituie caz bine justificat:
1. Realizarea procedurii de evaluare de mediu mult timp după de planul - amenajament silvic a fost pus în aplicare
2. Iminenţa tăierii unor păduri care constituie sau care pot constitui păduri virgine, dovedită prin existenţa unor licitaţii deschise, unele gata atribuite, în vederea defrişării.
Astfel, consideră că tăcerea instanţei cu aceste motive constituie o cauză de nemotivare a hotărârii, instanţa neavând posibilitatea să ignore o parte din motivele invocate în cererea de chemare în judecată şi să analizeze selectiv numai ce doreşte.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că Ordinul de aprobare a fost adoptat după intrarea în vigoare şi aplicarea amenajamentului silvic, fără consultarea publicului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004 precum şi cele art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus precum şi cu art. 8 din aceeaşi Convenţie, aceeaşi obligaţie fiind prevăzută şi de Art. 7 din Lg. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
În ceea ce priveşte consultarea publicului, procedura nu a fost în mod clar respectată, de vreme ce informaţiile esenţiale lipsesc din documentaţie. Astfel, publicul nu a fost corect şi complet informat cu privire la impactul acestui proiect, documentaţia şi planul în formă finală nefiind, de asemenea, niciodată publicate, aşa cum dispune art. 6 din Convenţia de la Aarhus ratificată de România prin Lg 86/2000. Consultarea presupune existenţa efectivă a posibilităţii de exprimare a unei opinii cu privire la documentaţia publicată precum şi obligaţia autorităţii de mediu de a lua în considerare această opinie.
De asemenea, punerea la dispoziţie a documentaţiei si realizarea anunţurilor publice presupune şi respectarea dispoziţiilor art. 7 coroborat cu art. 6 din Lg. 86/2000 privind ratificarea Convenţiei de la Aarhus. Astfel, anunţurile trebuiau să cuprindă toate informaţiile relevante despre procedură, inclusiv faptul că este realizată si procedura de evaluare adecvată. Informaţiile privind acest aspect nu au fost conţinute de anunţurile publicate iar informaţiile specifice nu au fost puse la dispoziţia publicului.
Niciunul dintre anunţuri nu conţine niciun detaliu în legătură cu documentaţia aferentă procedurii de evaluare adecvată şi modalitatea în care publicul poate să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia. Anunţul se referă numai la procedura de evaluare strategică de mediu, referirea la evaluarea adecvată făcându-se numai după finalizarea evaluării, odată cu anunţul privind luarea deciziei privind emiterea deciziei de încadrare.
Nu au fost comunicate publicului toate informaţiile relevante deţinute de pârâte: informaţiile cuprinse în memoriul de prezentare prevăzut de Ordinul 19/2010 emis de ministrul mediului şi pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.
De asemenea Amenajamentul silvic a fost adoptat şi se aplică de la data de 01.01.2012 (conform avizului x/23.10.2013), ordinul ministru privind aprobarea amenajamentului fiind emis abia în 2018, fără a fi realizate nici un fel de proceduri de consultare a publicului. Din 2012 până în 2018 amenajamentul nu a fost făcut public, nu a fost realizată procedura de evaluare strategică de mediu şi nu a fost consultat publicul cu privire la aceasta.
Un alt argument este legat de nerespectarea regimului de protecţie a pădurilor virgine şi cvasivirgine reglementat de Ordinul 3397/2012 şi de Ordinul 2525/2016 art. 2.4, întrucât decizia de încadrare şi amenajamentul silvic, nu au prevăzut niciun fel de măsuri de protecţie a pădurilor virgine şi cvasivirgine, nici privind identificarea acestora şi nici privind protecţia acestora, neexistând niciun fel de referinţă.
Pentru aplicarea corectă a principiilor prevenţiei şi precauţiei în luarea deciziilor, trebuie analizată zona în care sunt propuse tăierile pădurii coroborate cu zonele în care sunt amplasare speciile şi habitatele protejate, aşa cum rezultă chiar din dispoziţiile normative ale Ordinului 19/2010, invocat chiar de instanţă, dar greşit aplicat.
Se mai învederează că memoriul de prezentare a PP trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii care lipsesc cu desăvârşire din documentaţia depusă la dosar. Necesitatea identificării zonelor speciilor protejate, deci a harţilor privind cartarea acestora, este solicitată în mod clar, fiind necesară si verificarea în teren, după cum rezultă din paragraful citat mai sus. În condiţiile în care din documentaţia de la dosar rezultă că o asemenea analiză nu a fost făcută, nedeţinându-se zonarea speciilor şi habitatelor, rezultă cu claritate un caz bine justificat, în sensul că nu au fost atinse scopurile principiului precauţiei în luarea deciziilor, nerealizându-se o evaluare de mediu care să demonstreze că speciile şi habitatele din zona de proiect precum şi din vecinătatea zonei de proiect, nu sunt puse în pericol.
Mai mult decât atât, învederează că avizul de mediu care a stat la baza emiterii Ordinului de ministru atacat în prezenta cauză, nu menţionează deloc niciuna dintre speciile a căror protecţie este necesară şi nu prevede niciun fel de măsuri de conservare concrete a acestor specii. Simpla descriere a factorilor de mediu nu este suficientă pentru a demonstra că nu există efecte semnificative asupra acestora ca urmare a implementării planului propus. Avizul de mediu nu se referă în nici un fel nici la protecţia pădurilor virgine, care nu au fost reglementate în cuprinsul amenajamentului silvic.
Prin urmare, consideră că se prezumă un prejudiciu de mediu ireversibil nefiind necesare alte dovezi ale pagubei iminente, întrucât realizarea unei astfel de probe, ar însemna ca biodiversitatea protejată la nivel comunitar să fie deja distrusă, ceea ce este inadmisibil faţă de aplicarea corectă a principiului precauţiei în luarea deciziilor.
Paguba iminentă se produce asupra factorilor de mediu care beneficiază de o protecţie specială, fiind încadrate într-o arie protejată, cu obiective de menţinere a statusului de conservare a acestora. Prin urmare, paguba iminentă pune în pericol patrimoniul naţional natural din aria protejată respectivă, care sunt de interes public, făcând si obiectul protecţiei dreptului fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat (art. 35 din Constituţia României). De asemenea, protecţia mediului reprezintă un interes public legitim, aşa cum este el definit de Lg. 554/2004, întrucât se referă la un drept fundamental, dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat. Protecţia acestui drept este chiar obiectul de activitate al reclamantei, astfel încât punerea în primejdie a speciilor şi habitatelor din această arie protejată reprezintă atât o încălcare a interesului naţional (distrugerea patrimoniului natural şi încălcarea unui drept fundamental) cât şi o încălcare a intereselor reclamantei, obiectivul statutar al acesteia fiind protecţia mediului, al dreptului la un mediu sănătos si deci al speciilor si habitatelor protejate din cadrul Site-urilor Natura 2000 cu care se suprapune planul - amenajament silvic.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Apelor si Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs şi menţinerea încheierii pronunţată la data de 08.07.2019 ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. În ceea ce priveşte motivul prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.
Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.
Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că încheierea recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.
Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:
"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."
Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Deşi s-ar putea invoca ca argument împrejurarea că motivarea oferită de prima instanţă pentru respingerea acţiunii ar fi succintă, Înalta Curte constată că aceast motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.
Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
2. În ceea ce priveşte motivul prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, acesta este fondat.
Din perspectiva condiţiei cazului bine justificat, Înalta Curte constată că, dintre împrejurările invocate de recurentă ca fiind de natură să atragă aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cele care se referă la faptul că Ordinul contestat aprobă un amenajament silvic care se referă la loturi de păduri virgine planificate pentru tăiere în anul 2019, precum şi cel care se referă la faptul că declanşarea şi derularea etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu şi procedurii privind evaluarea adecvată au fost realizate după aprobarea amenajamentului silvic, au valenţa de a face dovada îndeplinirii acestei cerinţe.
Astfel, faptul că Ordinul nr. 317/2018 emis de către pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Mehedinţi şi Ocolului Silvic Baia de Aramă se referă inclusiv la păduri virgine şi semivirgine incluse în Catalogul Pădurilor virgine şi protejate conform ordinelor 3397/2012 şi 2525/2016 şi care nu au fost incluse în tipul funcţional TI prin amenajamentul silvic, fiind planificate pentru tăiere în anul 2019 deşi, aparent, acestea ar trebui să fie excluse de la exploatare, sunt în măsură să creeze, la o analiză sumară, fără prejudecarea fondului, în limitele specifice procedurii de suspendare a executării actului administrativ, o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ contestat.
De asemenea, în cauză, declanşarea şi derularea etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu şi procedurii privind evaluarea adecvată au fost realizate după aprobarea amenajamentului silvic, aspecte care par la o examinare sumară că sunt în dezacord cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004 Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului şi se finalizează înainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă, precum şi ale art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus ratificată prin Legea nr. 86/2000.
În acest cadru procesual este suficientă existenţa unui dubiu asupra legalităţii actului dedus judecăţii, urmând ca instanţa învestită cu acţiunea în anulare să stabilească cu certitudine dacă această nelegalitate există şi dacă ea este de natură să afecteze actul administrativ fiscal contestat.
Constatând aceste aspecte, nu vor mai fi analizate celelalte critici ce priveau condiţia cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Înalta Curte o va considera ca fiind, de asemenea, îndeplinită, având în vedere că dacă se procedează la tăierea acestor păduri se distruge valoarea lor conservativă, fiind vorba de un proces ireversibil. Cu privire la pădurile care ar putea îndeplini criteriile pentru includerea în catalogul pădurilor virgine, o eventuală tăiere a acestora ar conduce la imposibilitatea fizică de a mai primi statutul de pădure virgină. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că existenţa habitatelor şi speciilor este în acest mod pusă în pericol, fiind vorba de factori de mediu care beneficiază de o protecţie specială, fiind încadrate într-o arie protejată, cu obiective de menţinere a statusului de conservare a acestora.
În concluzie, Înalta Curte constată caracterul fondat al motivului de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, ceea ce impune admiterea cererii de suspendare, conform art. 15 din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta Asociaţia A. împotriva încheierii din 4 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi, în rejudecare: Admite cererea şi dispune suspendarea Ordinului nr. 317/2018 emis de către pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Mehedinţi şi Ocolului Silvic Baia de Aramă, precum şi a Amenajamentului silvic aprobat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.