Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 385 din 17.02.2016 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus în sarcina sa obligaţia de a proceda la solicitarea numirii unui nou expert autorizat independent în vederea întocmirii unui nou raport de evaluare în aceeaşi termeni de referinţă ca ai evaluării realizate de expertul autorizat independent B..
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2575 din 26 iunie 2017, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prin sentinţa recurată instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ apreciind în mod greşit că decizia atacată este legală şi temeinică.
Având în vedere că Decizia ASF nr. 385/17.02.2016 a fost emisă în baza răspunsului ANEVAR, expertul independent a emis la rândul său un punct de vedere argumentat prin care a combătut cu argumente legale concluzia verificatorului Departamentul de Monitorizare al ANEVAR.
În acest sens, Decizia ASF - S.I.I.F. nr. 385/17.02.2016 este fundamental greşită atâta timp cât are la bază o opinie a A.N.E.V.A.R. fără acoperire legală, datorită unor inadvertenţe ce trebuiau clarificate potrivit normelor legale.
Primul aspect are legătură cu Ghidul de interpretare a standardelor de evaluare a întreprinderii, SEV 200 şi GEV 600, care îşi propune să completeze cerinţele standardelor de evaluare IVS 200, făcând precizări strict necesare în efectuarea de evaluări de întreprinderi. Acest ghid reprezintă punctul de vedere al autorului şi, cu toate că, conţinutul acestuia a fost verificat de specialiştii IROVAL - Cercetări în evaluare, de membrii Comitetului de standard al ANEVAR şi de către membrii Comisiei ştiinţifice şi de standard, acesta nu reprezintă punctul de vedere oficial al ANEVAR, implicit, nu are caracter de reglementare obligatorie, în condiţiile în care, aplicarea altor standarde, cum ar fi de exemplu, - GEV 500 - Determinarea valorii impozabile a clădirilor - este obligatorie pentru evaluatorii autorizaţi, nerespectarea prevederilor ghidului amintit atrăgând răspunderea evaluatorului în conformitate cu art. 25 din O.G. nr. 24/2011, aprobată prin Legea 99/2013, cu modificările ulterioare. În aceste circumstanţe, rolul verificării nu are cum să se regăsească în aplicarea unui ghid care nu reprezintă punctul de vedere oficial al ANEVAR.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, se observă existenţa unei confuzii grave din partea ANEVAR în ceea ce priveşte conceptul de evaluare a întreprinderii şi stabilirea preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, în sensul că, acesteia din urmă i-ar fi aplicate metodele de evaluare a întreprinderii.
Rezultă că, tehnica de stabilire a preţului (în cadrul unei abordări de evaluare), ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, nu are cum să fie o tehnică admisă şi prevăzută de standardele şi ghidurile metodologice ANEVAR atâta timp cât acest concept nu-i aparţine, pentru simplul motiv că aceste acţiuni nu sunt active financiare şi nu se evaluează distinct ci odată cu întreprinderea, privită în ansamblul ei.
Cel de-al treilea aspect se referă la interpretarea forţată de către ANEVAR a propriilor standarde în ceea ce priveşte încadrarea acestei operaţiuni - stabilirea preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate - într-un concept specific evaluării întreprinderii, ca şi cum aplicarea legislaţiei specifice pentru delistare s-ar face numai de către ANEVAR. Se pare că este vorba de o viziune reducţionistă şi exclusivistă asupra activităţii de evaluare, încercând inducerea şi acreditarea unei perspective în care activitatea de evaluare (solicitată de ONRC) ar fi rezervată exclusiv membrilor ANEVAR, cu excluderea experţilor autorizaţi independenţi ce aparţin CECCAR (şi folosesc, implicit, metodologia specific acestei specializări).
Punctul de pornire în determinarea preţului acţiunilor deţinute în cadrul capitalului social ca urmare a retragerii unor acţionari, s-a stabilit din perspectiva abordării acţiunilor ca şi acţiuni non-active şi non-instrumente financiare, utilizând metode de evaluare economică pornind de la bilanţul contabil,
În final, preţul a fost determinat, într-adevăr, fără să fie inclus în termenii de referinţă ai evaluării patrimoniale ANEVAR, pentru că acest lucru nu ar fi fost posibil.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în urma adoptării Hotărârii AGA nr. 1/19.02.2015 prin care acţionarii recurentei au aprobat delistarea societăţii în baza Legii nr. 151/2014, la sediul reclamantei au fost depuse de către acţionari 4 cereri de retragere din societate. Ca urmare a acestui fapt, societatea a întreprins la Oficiului Registrului Comerţului Hunedoara demersurile pentru numirea de către acesta din urma a expertului autorizat independent.
Prin Rezoluţia nr. 29493/22.10.2016 Oficiul Registrului Comerţului Hunedoara a desemnat un expert autorizat independent, expert contabil şi evaluator, în vederea întocmirii unui raport prin care să se stabilească preţul ce trebuie plătit de societate pentru acţiunile deţinute de acţionarii care au depus cerere de retragere din societate, potrivit art. 3 din Legea nr. 151/2014 şi art. 134 din Legea nr. 31/1990 R.
Prin raportul de evaluare întocmit de expertul autorizat independent desemnat de ORC, a fost stabilit preţul informativ pe acţiune în vederea delistării în cuantum de 2,7498 RON.
Acţionarul C. a transmis către pârât sesizări înregistrate la A.S.F. sub nr. x/23.11.2015 şi nr. y/06.01.2016, referitoare la preţul pe acţiune stabilit de expertul autorizat independent B. în cazul societăţii A. S.A. Petroşani, manifestându-şi nemulţumirea faţă de preţul scăzut.
Având în vedere aceste sesizări, prin adresele nr. x/26.11.2015 şi nr. y/14.01.2016, intimata-pârâtă a solicitat recurentei-reclamante şi expertului independent puncte de vedere precum şi o copie a Raportului de evaluare întocmit în vederea stabilirii preţului.
La data de 09.12.2015 recurenta a comunicat că aşteaptă acordul expertului pentru a putea pune la dispoziţie raportul de evaluare, iar ulterior în data de 25.01.2016 a transmis că "[...] până la data prezentei expertul nu a comunicat societăţii acordul pentru a putea pune la dispoziţie copia raportului de evaluare."
În condiţiile în care expertul a refuzat să comunice o copie a raportului de evaluare întocmit către pârâta A.S.F., iar expertul este membru ANEVAR, intimata-pârâtă a solicitat către ANEVAR opinia profesională cu privire la Raportul de Evaluare al societăţii A. S.A. Petroşani, ca urmare a exercitării de către acţionari a dreptului de retragere în baza Legii nr. 151/2014.
Prin adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/5892/28.01.2016, ANEVAR a transmis Fişa de verificare a Raportului de evaluare al societăţii A. S.A. Petroşani întocmit de expert autorizat independent B..
Din fişa de verificare a raportului de evaluare rezultă concluzia verificatorului (Departamentul de Monitorizare ANEVAR) care a încadrat raportul în categoria inacceptabil, în sensul că "neconformităţile raportului de evaluare sunt multiple, astfel încât acesta nu mai poate fi refăcut de către autorul acestuia. Se recomandă refacerea raportului de evaluare de către alt evaluator. Nivelul de credibilitate este zero".
În raport de concluzia din Fişa de verificare întocmită de ANEVAR potrivit căreia se justifică încadrarea raportului de evaluare în categoria inacceptabil şi dispoziţiile Legii nr. 151/2014, ale Regulamentului nr. 17/2014 si ale Legii nr. 31/1990 R, potrivit cărora preţul la care urmează a se realiza retragerea acţionarilor nemulţumiţi trebuie să fie stabilit cu respectarea standardelor de evaluare, nerespectarea acestora reprezentând încălcări ale actelor normative anterior menţionate, intimata-pârâtă a emis decizia contestată cu privire la Raportul de evaluare al societăţii recurente.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a respins motivat şi argumentat, raportat la obiectul cauzei, acţiunea recurentei, reţinând că aceasta nu a demonstrat o situaţie contrară celei reţinute în actul administrativ contestat.
În ceea ce priveşte metodele de evaluare recunoscute de legislaţie, adoptarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare şi monitorizarea aplicării acestora este atributul Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
Având în vedere că orice retragere din societate are drept consecinţă pierderea calităţii de acţionar, aceasta trebuie realizată în schimbul unui preţ corect plătit de cumpărător "ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării".
Obligaţia ASF de a emite reglementări în aplicarea Legii nr. 151/2014 şi responsabilităţile autorităţii stabilite prin O.U.G. nr. 93/2012, au impus adoptarea de măsuri ori de câte ori a fost sesizată sau s-a autosesizat.
În contextul primirii de sesizări referitoare la preţul de retragere şi având în vedere atribuţiile ANEVAR statuate prin O.G. nr. 24/20113, precum şi Hotărârea Consiliului Director nr. 18/2015, s-a solicitat opinia profesională privind conformitatea unor rapoarte de evaluare cu standardele internaţionale de evaluare.
Prin Hotărârea nr. 18/2015 Consiliul Director al ANEVAR a stabilit în sarcina experţilor obligaţia transmiterii rapoartelor întocmite, în vederea verificării lor de către Comisia de verificare şi monitorizare.
În cauza de faţă, deoarece au fost semnalate anumite aspecte cu privire la raportul de evaluare întocmit şi ţinând cont de obiectivele autorităţii de a proteja investitorii şi de a dispune măsuri necesare astfel încât operaţiunile în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în reglementările legale, s-a solicitat ANEVAR opinia profesională cu privire la raportul de evaluare întocmit.
Potrivit Fişei de evaluare, ANEVAR a încadrat raportul de evaluare la categoria "Inacceptabil", reţinându-se faptul că preţul stabilit de evaluator nu este unul corect/echitabil pentru acţionarii care şi-au exercitat dreptul de a se retrage din societate.
Determinarea unui preţ altfel decât prin aplicarea corectă a metodelor de evaluare recunoscute, aduce prejudicii părţilor implicate.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că susţinerile recurentei împotriva deciziei contestate nu explică motivul pentru care nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea raportului de expertiză cu referire expresă la neconformităţile majore ale raportului de expertiză, iar prin întreaga cererea de chemare de judecată şi prin concluziile scrise se încearcă a se completa acest raport, aspecte care nu pot fi reţinute faţă de prevederile clare şi neechivoce ale Legii nr. 151/2014 şi ale Legii nr. 31/1990 şi faţă de lipsurile şi inadvertenţele evidente din raport.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2575 din 26 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.