Ședințe de judecată: Decembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1443/2020

Şedinţa publică de la 6 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.11.2016 sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Nadlac, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat următoarele:

- anularea Deciziei nr. 347 din 10.10.2016 emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrată cu nr. x din 1.08.2016 întocmită de reprezentanţii Direcţiei de Constatare şi Stabilire Nereguli-Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli din cadrul MDRAP, comunicată de către pârâtă prin adresa nr. x din 13.10.2016 (înreg. la instituţia primăriei sub nr. x din 17.10.2016)

- anularea titlului de creanţă reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrată cu nr. x din 1.08.2016

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1369 din data de 12.04.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Oraş Nadlac, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1369 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Nadlac, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., astfel cum s-a precizat prin răspunsul la întâmpinare, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea motivelor de casare invocate, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că deşi prin motivarea hotărârii atacate, instanţa de fond a apreciat că argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată "nu pot fi reţinute faţă de dispoziţiile art. 3) lit. j), art. 33) alin. (1) şi alin. (2) lit. h) şi art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006", toate dispoziţiile legale invocate, referitor la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească documentaţia de atribuire (art. 33, alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006), cele referitoare la obligaţia autorităţii contractante de a asigura ofertanţilor o informare corectă şi explicită cu privire la contractul ce urmează a fi atribuit (art. 33 alin. (1) şi art. 33 alin. (2) lit. h), cele referitoare la obligaţia Comisiei de evaluare asupra verificării modului de îndeplinire a criteriilor de calificare de către fiecare ofertant în parte (art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006) au fost respectate în totalitate de către autoritatea contractantă, pârâta nearătând în mod concret, în niciun mod, care au fost actele autorităţii contractante prin care s-ar fi adus atingere valorilor ocrotite de dispoziţiile normative antemenţionate.

Învederează că referitor la pretinsele modificări efectuate asupra contractului ulterior semnării acestuia, în timpul implementării sale, instanţa s-a referit în motivarea hotărârii atacate la trei aspecte:

Un prim aspect ar fi acela ca deşi instanţa a constatat în mod judicios faptul că actul administrativ atacat este netemeinic şi nelegal sub aspectul reţinerii unei împrejurări contrare realităţii, aceea că liderul de Asociere S.C. A. S.R.L. era împuternicit să semneze toate documentele din cadrul procedurii, conform împuternicirii semnate la Szeged în 15.06.2009 şi, de asemenea, cu toate ca însăşi pârâta intimată a confirmat acest aspect prin decizia de soluţionare a contestaţiei, instanţa a considerat irelevant acest fapt şi a menţinut în totalitate actul administrativ atacat, conferindu-i o aparenţă de legalitate în condiţiile în care a constatat ca acesta este nelegal şi netemeinic. Din această perspectivă apreciază că sentinţa este nelegală şi netemeinică.

Un al doilea aspect vizat de instanţa de fond în motivarea hotărârii este cel referitor la modalitatea în care a fost constituită garanţia de bună execuţie de către ofertantul câştigător. Instanţa a apreciat că autoritatea contractantă a modificat ulterior încheierii contractului unul dintre elementele esenţiale ale acestuia (şi anume garanţia de bună execuţie), atunci când în baza declaraţiei ofertantului de încadrare în categoria IMM-urilor a redus cu 50% valoarea acesteia. Consideră că hotărârea instanţei este nelegală întrucât modificarea cuantumului garanţiei nu a operat în urma unei "înţelegeri" intervenite ulterior între autoritatea contractantă şi ofertantul câştigător, ci ca urmare a aplicării unor norme legale imperative, opozabile tuturor ofertanţilor. Aceste norme se aplică de drept oricăreia dintre situaţiile cărora li se circumscriu, fără a fi necesară în acest sens o "convenţie" a părţilor contractante, iar legalitatea modificării cuantumului garanţiei de buna execuţie a fost confirmată chiar prin răspunsul dat solicitării sale de către fostul ANRMAP actualul ANAP, astfel că, apreciază că executantului nu i-a fost creat un avantaj, ci i-au fost respectate drepturile conferite de lege, drepturi recunoscute atât acestuia, cât şi oricărui alt ofertant şi totodată, opozabile tuturor.

Un al treilea aspect atins în motivarea hotărârii atacate vizează pretinsa modificare a clauzelor contractuale constând în stabilirea unui avans reprezentând 27,65% din preţul contractului şi eliminarea termenului de plată de 15 zile, fără stabilirea unui alt termen de plată. Învederează că prin completarea adusă de Autoritatea contractantă de la pct. 5.2 (în plus faţă de 5.1 existent în draft) nu s-a dorit decât să se prevadă, în contextul în care întreaga procedură se derula sub rezerva alocării sumelor de către Guvern, modalitatea de plată parţială, nefiind posibilă altă variantă de plată întrucât documentaţia denumită "Condiţiile de desfăşurare a procedurii" menţiona explicit la pag 6 paragraful 2 că diferenţele de sume necesare derulării contractului/finalizării lucrărilor vor fi accesate de la bugetul de stat până la finele anului 2010. Prin urmare, clauza nu aducea nici un element de noutate faţă de situaţia deja cunoscută tuturor ofertanţilor ca urmare a publicării Condiţiilor de desfăşurare a procedurii.

Învederează că modificarea privind modalitatea de plată a fost operată pentru a fi în conformitate cu punctul R şi C2 (ultimul aliniat) din documentaţia de atribuire, unde la punctul R se stipulează că "(...) sub rezerva accesării diferenţelor de sume (deschiderea de finanţare fiind asigurată prin H.G. nr. 454/2007) de la bugetul de stat asigurate până la finele anului 2010" iar la punctul C2 "Contractul achiziţiei publice încheiat cu ofertantul declarat câştigător, inclusiv modalitatea de plată, se va derula sub rezerva şi în funcţie de accesarea surselor de finanţare indicate, fără ca acest aspect a-i putea fi imputat autorităţii contractante", aspecte identificate de asemenea şi la punctul l.d. din Fişa de Date a achiziţiei. La data iniţierii procedurii şi semnării contractului de lucrări nu a fost pusă în discuţie acordarea unui avans. Mai mult decât atât, documentaţia de atribuire nu prevedea această posibilitate. În contextul în care procedura nu s-a derulat cu posibilitatea acordării avansului inserată în documentaţia descriptivă sau în Fişa de Date, autoritatea contractantă a adaptat contractul la documentele premergătoare acestuia şi care aveau forţa juridică mai mare.

Recurenta-reclamantă susţine că modelul de contract a prevăzut sintagma "de regulă", iar Documentaţia procedurii denumită Condiţii de desfăşurare a procedurii a prevăzut la pag. 12 faptul că termenul de plată este de 15 zile. Cum în acest caz forţa juridică mai mare este a documentaţiei şi a FDA, draft-ul neadaptat pus anexă în secţiunea formulare nu putea, având o forţa juridică inferioară, să primeze în raport cu documentele primordiale ale procedurii. Învederează că din documentele contractului fac parte şi documentaţia intitulată Condiţii de desfăşurare a procedurii şi FDA a achiziţiei, astfel că nu a încălcat nicio prevedere legală adaptând draft-ul din SEAP la condiţiile din documentaţia postată sub imperiul căreia s-a derulat procedura.

Învederează că alin. (1), alin. (2) litera "h" a art. 33 din cadrul O.U.G. nr. 34/2006 se referă la clauze contractuale obligatorii şi cu toate acestea, a fost sancţionată pentru clauze contractuale inserate în plus faţă de clauzele contractuale obligatorii.

Arată că al doilea temei legal pe care MDRAP îşi întemeia aplicarea corecţiei cu privire la modificările efectuate de Autoritatea Contractantă asupra modelului de contract, însuşit şi de către prima instanţă, este art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006. Învederează că aşa cum se poate observa din economia textului legal, art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006 se referă la faptul că "ofertantul are obligaţia de a elabora oferta în conformitate cu prevederile din documentaţia de atribuire", respectiv se referă la elaborarea ofertei şi nu la sancţiunile care pot fi aplicate Autorităţii contractante pe motiv că ar fi inserat clauze în plus, peste minimul obligatoriu, sau ca a nuanţat în folosul autorităţii anumite clauze contractuale existente.

Un alt temei legal care a fost invocat de către instanţa de fond în susţinerea motivării sale este art. 3 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, iar acesta defineşte însă "documentaţia de atribuire" şi nicidecum "contractul de achiziţie publică", acesta din urmă fiind definit la art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006. Dacă legiuitorul ar fi vrut să încadreze contractul la lit. j) a art. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, cu siguranţă nu ar fi definit separat contractul de achiziţie publică. Legiuitorul a definit diferit cele două sintagme, prin urmare raţionamentul aplicat acestora este diferit, în sensul că documentaţia de atribuire nu poate fi modificată, aceasta prevedere neaplicându-se însă defel contractului, care poate explicita/nuanţa în forma finală draft-ul depus la procedură. Consideră că acest punct de vedere este susţinut şi de prevederile art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, articol care stipulează că "în măsura în care prezenta ordonanţa de urgenţă nu prevede altfel, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun". În acest sens mai susţine şi că în dreptul comun, principiul care guvernează contractele este voinţa părţilor, cu încadrarea acestei voinţe în limitele documentaţiei de atribuire care stă la baza încheierii acestuia.

Se mai arată că în aprecierile făcute în soluţionarea deciziei se reiterează aprecierea intervenirii unei modificări esenţiale a contractului în cazul clauzelor care au fost nuanţate/explicitate în contractul încheiat de părţi, faţă de draft-ul iniţial ataşat la procedură, dar nu a făcut decât să precizeze doar efectuarea de plăţi sub rezerva accesării sumelor, iar modificarea esenţială presupune o schimbare fundamentală, definitorie, hotărâtoare asupra contractului şi nicidecum înlocuirea unui grafic după care se efectua plata cu aspectele menţionate la art. 5.2 din contractul încheiat.

De asemenea, cu privire la termenul de plată învederează că în draft-ul de contractat ataşat procedurii, nu era menţionat niciun termen de plată. În contractul încheiat la art. 16 - Modalităţi de plată, a fost precizat "achizitorul are obligaţia de a efectua plata, în funcţie de accesarea fondurilor de la bugetul de stat, parţial, după prezentarea de către executant a situaţiei parţiale de lucrări şi implicit după recepţia parţială semnată de beneficiar, în termen de 15 zile de la emiterea facturii de către executant, conform pct. R şi C2 - Sursa de finanţare din Documentaţia de atribuire". În raport cu cele două situaţii din contract, autoritatea contractantă avea la dispoziţie două variante: menţinerea draft-ului iniţial fără termen sau, aşa cum s-a şi procedat, identificarea modalităţii de plată conform menţiunilor din Documentaţia de atribuire, care de altfel au şi fost precizate în cadrul art. 16 şi au fost aduse la cunoştinţa operatorului economic în cadrul Documentaţiei de atribuire.

Cu privire la penalităţile achitate de beneficiar învederează că în draftul iniţial nu a fost identificat un procent de penalităţi, aspect identificat la art. 12, urmând ca la încheierea contractului acesta sa fie completat. Din eroare, în cursul redactării contractului, la pct. 11.2 s-a omis un 0, acest aspect însă n-a impietat niciodată asupra derulării contractului întrucât Autorităţii contractante nu i-au fost angrenate penalităţi contractuale.

În ceea ce priveşte clauzele referitoare la ajustarea preţului contractului arată că contractul anexat documentaţiei de atribuire a procedurii a fost draft-ul de contract de achiziţie publică valabil din punct de vedere legal la data iniţierii procedurii de achiziţie publică. La data respectivă nicio normă legală nu impunea Autorităţii Contractante să anexeze la capitolul formulare al Documentaţiei de atribuire un contract adaptat care să nu mai sufere niciun fel de individualizare, iar procedura s-a derulat cu menţiunea expresă a Autorităţii contractante făcută în cadrul materialului denumit "Condiţii de desfăşurare a procedurii", respectiv "Primăria Oraşului Nadlac nu acceptă actualizarea preţului", aspect individualizat explicit în pag. 6 aliniatul 2 (primul rând al aliniatului). De asemenea, consideră că este evident că lipsa inserării ajustării preţului nu poate fi considerată condiţie favorizantă sau avantaj oferit operatorului, în situaţia în care această clauză profită autorităţii contractante şi nicidecum operatorului economic.

Recurenta-reclamantă învederează că acestea au fost aspectele sesizate în cuprinsul sentinţei ca fiind de natură a conduce la concluzia că actul administrativ atacat îndeplineşte condiţiile de legalitate şi temeinicie pentru a fi menţinut, iar instanţa de fond nu s-a aplecat asupra tuturor celorlalte considerente învederate atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin răspunsul la întâmpinare. Astfel, sentinţa atacată nu conţine nicio referire sau motivare privitor la aspectele deduse judecăţii, după cum urmează: privitor la aspecte ce ţin de achitarea parţială a contravalorii lucrărilor, eliminarea art. 6.2 din contract referitor la încetarea efectelor contractului, eliminarea în parte a dispoziţiilor art. 7 privitor la începerea executării contractului după constituirea garanţiei şi predarea amplasamentului, modificarea dispoziţiilor art. 9 şi 10 referitoare la obligaţiile părţilor, adăugarea art. 9.2 privitoare la obligativitatea asigurării prezentei unui responsabil tehnic atestat, modificarea contractului cu privire la penalităţile achitate de beneficiar pentru neefectuarea plăţii, modificarea clauzelor cu privire la modalitatea restituirii garanţiei de bună execuţie, modificarea art. 14 referitor la începerea şi execuţia lucrărilor, a art. 13 referitor la întârzierea şi sistarea lucrărilor, modificarea art. 16.1 şi 16.4 referitor la finalizarea lucrărilor, a art. 15 referitor la perioada de garanţie acordată lucrărilor, modificarea art. 16 referitoare la modalităţile de plată, modificarea art. 17 cu privire la ajustarea preţului contractului, eliminarea art. 20 referitor la asigurări, modificarea clauzelor contractuale referitoare la cesiune.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că legalitatea procedurii de atribuire este garantată şi de faptul că toate aceste aspecte au fost verificate de ANRMAP, în conformitate cu art. 71 alin. (3) din H.G. nr. 525/2007, funcţia de verificare fiind instituită din data de 30.05.2007, validând procedura. De asemenea, la deschiderea ofertelor a fost prezent şi un observator din partea UCVAP, care, de asemenea, îndeplineşte funcţia de verificare a procedurii de achiziţie publică, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2006, astfel că s-a conformat tuturor dispoziţiilor legale în materie, în contextul în care documentaţia de atribuire a fost verificată şi validată de către A.N.R.M.A.P., iar ulterior procesul de achiziţie publică a fost verificat de observatorul UCVAP care, în cazul constatării unor nereguli, avea obligaţia de emitere a unor note intermediare, caz în care nu s-a aflat. A precizat că instanţa de fond a interpretat eronat criticile sale, întrucât acestea nu au vizat calitatea Autorităţii de Management de a verifica legalitatea modului de executare a contractului de finanţare, ci au dorit doar sa reliefeze faptul că interpretarea pe care Autoritatea de control a aplicat-o în ceea ce priveşte legalitatea procedurii desfăşurate nu a fost cea corectă şi nu a fost conformă cu interpretarea data de ANRMAP.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal, anularea ca nemotivat a recursului formulat de către Unitatea Administrativ Teritoriale (UAT) Oraş Nădlac, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esenţă apărările formulate prin întâmpinarea formulată la dosarul de fond.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că recursul a fost declarat în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu raportare la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimatul-pârât prin întâmpinare şi, în consecinţă, admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, admiterea acţiunii de fond.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat de recurenta-reclamantă este nefondat.

Potrivit art. 425 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea va cuprinde:

a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 din C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Aşadar, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante potrivit cărora sentinţa de fond este netemeinică şi nelegală deoarece instanţa de fond nu ar fi făcut referire sau motivare privitor la toate aspectele deduse judecăţii, de vreme ce în mod corect instanţa de fond a procedat la sintetizarea criticilor formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi a apreciat că argumentele prezentate de aceasta nu pot fi reţinute, faţă de dispoziţiile art. 3 lit. j), art. 33 alin. (1) şi alin. (2) lit. h) şi art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, prezentând apoi în detaliu şi motivele pentru care a ajuns la această concluzie.

De altfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei, iar motivarea instanţei de fond are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este şi el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte este ţinută să se pronunţe în cauza de faţă în limitele sesizării, asupra nelegalităţii hotărârii atacate, prin prisma dispoziţiilor indicate a fi incidente, respectiv cele ale O.U.G. nr. 34/2006 şi ale H.G. nr. 925/2006 raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, între pârâtul MDRAP, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional (AM POR) 2007 - 2013, Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest, în calitate de Organism Intermediar pentru POR 2007 - 2013, şi reclamanta UAT Oraş Nădlac în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x din 27.10.2014, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AM POR pentru implementarea proiectului nr. x din 20.03.2014 cod SMIS 52642 având titlul "Campus Şcolar - Grup Şcolar JG TAJOVSKY".

În urma verificărilor efectuate asupra documentaţiei procedurii de achiziţie pentru atribuirea contractului de lucrări nr. x din 24.12.2007 încheiat de reclamantă cu S.C. A. S.R.L. asociat cu B., în cadrul Cererii de rambursare nr. x finale, echipa de control a reţinut următoarele aspecte prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1.08.2016:

1. Nu au fost clarificate motivele pentru care în cadrul fişei de date s-a solicitat la pct. V.4) certificatul ISO 9001 - Sistem de certificare a calităţii, fără menţiunea "sau echivalent"

2. Nu a fost clarificat modul în care a fost constituită garanţia de bună execuţie de către ofertantul câştigător, respectiv valoarea acesteia redusă cu 50%, având în vedere contractul de achiziţie publică şi modificările intervenite prin actul adiţional nr. x din 10.02.2015, precum şi modul în care au fost evaluate documentele prezentate de ofertantul câştigător în oferta iniţială şi la încheierea actului adiţional referitoare la declaraţiile date de asociere în vederea constituirii acesteia;

3. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA prin adăugarea art. 5.2 în contractul semnat:

"contravaloarea lucrărilor va fi achitată parţial, după prezentarea de către executant a situaţiei parţiale de lucrări şi implicit după recepţia parţială semnată de beneficiar".

4. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA prin eliminarea din contractul semnat a art. 6.2 '"contractul încetează să producă efecte la data de [...]".

5. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat prin eliminarea la art. 7 a prevederii: "executarea contractului începe după constituirea garanţiei de bună execuţie şi predarea amplasamentului".

6. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat în ce priveşte art. 9 şi 10, obligaţiile părţilor.

7. A fost modificat modelul de contract din DA prin adăugarea art. 9.2 în contractul semnat: "executantul are obligaţia de a asigura, pe întreaga perioadă de desfăşurare a contractului, un responsabil tehnic atestat, care va superviza lucrările".

8. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA referitor la penalităţile achitate de beneficiar pentru neefectuarea plăţii: art. 12.2 în model prevedea faptul că se va preciza aceeaşi cotă procentuală prevăzută la art. 12.1, iar în contractul semnat, la art. 11.1 s-au prevăzut pentru executant penalităţi de 0,01 %/zi, iar la art. 11.2, pentru beneficiar, penalităţi de 0,1 %/zi.

9. Nu au fost clarificate motivele pentru care nu a fost prevăzut în modelul de contract din DA cuantumul garanţiei de bună execuţie şi perioada pentru care se constituie.

10. Nu au fost clarificate motivele pentru care nu au fost menţionate în modelul de contract din DA prevederile art. 12.4 din contractul semnat - modalitatea de restituire a garanţiei de bună execuţie, prevederi menţionate şi în FD la pct. VIII.2).

11. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat prin eliminarea la art. 14 "începerea şi execuţia lucrărilor".

12. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat la art. 13 "întârzierea şi sistarea lucrărilor".

13. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA fata de contractul semnat prin eliminarea art. 16.1 şi art. 16.4 referitor la "finalizarea lucrărilor".

14. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat la art. 15 "perioada de garanţie acordată lucrărilor".

15. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat în contractul semnat la art. 15.1 "garanţia se acordă pentru o perioadă de 3 ani", în sensul că a fost modificat la 1 an în mod unilateral, prin înscrierea cu pixul şi fără semnături şi ştampile ale ambelor părţi semnatare ale contractului; de asemenea, nu a fost transmisă/indicată pagina la care se găseşte documentul din oferta câştigătoare privind perioada de garanţie acordată.

16. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat în contractul semnat la art. 16 "modalităţi de plată", inclusiv motivele pentru care au fost eliminate prevederile referitoare la acordarea avansului; de asemenea, nu au fost clarificate motivele pentru care în contractul semnat s-a menţionat că "plăţile parţiale se vor efectua în termen de 15 zile" (art. 16.1), în condiţiile în care în modelul de contract din DA, la art. 18.4, era prevăzut că "plăţile parţiale se efectuează, de regulă, la intervale lunare."

17. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat în contractul semnat la art. 17 clauzele privind "ajustarea preţului contractului", în sensul că s-a eliminat prevederea că "preţul contractului se ajustează utilizând formula convenită".

18. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat prin eliminarea art. 20 referitor la "asigurări".

19. Nu au fost clarificate motivele pentru care a fost modificat modelul de contract din DA faţă de contractul semnat la art. 18 referitor la "cesiune".

20. Nu au fost clarificate motivele pentru care prin actul adiţional nr. x din 2.02.2009 au fost modificate prevederile art. 5.2 din contract, în sensul că a fost eliminat termenul de plată de 15 zile de la emiterea facturii, fără a se menţiona un alt termen de plată, precum şi motivele pentru care a fost adăugată prevederea că "dacă beneficiarul întârzie cu mai mult de 30 de zile de la recepţia lucrărilor efectuate, executanţii au dreptul de a sista execuţia lucrărilor până la plata restantelor" de asemenea, nu a fost clarificat modul în care a fost stabilită prelungirea duratei contractului prin modificarea art. 6 referitor la "durata contractului", şi nu a fost depusă dovada sistărilor unilaterale ale executantului, raportat la respectarea perioadei de execuţie de 23 de luni conform ofertei tehnice.

21. Nu a fost clarificată data încheierii şi numărului de înregistrare la AC a actului adiţional nr. x, precum şi motivele pentru care nu a fost menţionată data semnării de către fiecare dintre părţi, având în vedere menţiunea finală "datat şi semnat de ambele părţi" de asemenea, nu a fost clarificat motivul pentru care actul adiţional nu a fost semnat şi de către asociatul B. şi nu a fost prezentată împuternicirea acordată către S.C. A. S.R.L. pentru a semna în numele său.

22. Nu a fost clarificat numărul de înregistrare la AC a actului adiţional nr. x din 22.07.2014, precum şi motivele pentru care actul adiţional nu a fost semnat şi de către asociatul B. şi nu a fost prezentată împuternicirea acordată către S.C. A. S.R.L. pentru a semna în numele său.

23. Nu a fost clarificat numărul de înregistrare la AC a actului adiţional nr. x din 22.08.2014, precum şi motivele pentru care actul adiţional nu a fost semnat şi de către asociatul B. şi nu a fost prezentată împuternicirea acordată către S.C. A. S.R.L. pentru a semna în numele său; de asemenea, nu au fost clarificate modificările intervenite, având în vedere faptul că acesta este identic cu AA5

24. Nu a fost clarificat numărul de înregistrare la AC a actului adiţional nr. x din 15.12.2014, precum şi motivele pentru care actul adiţional nu a fost semnat şi de către asociatul B. şi nu a fost prezentată împuternicirea acordată către S.C. A. S.R.L. pentru a semna în numele său; de asemenea, nu a fost clarificat modul în care a fost stabilită prelungirea duratei contractului prin modificarea art. 6 referitor la "durata contractului" şi nu a fost depusă dovada sistărilor unilaterale ale executantului, raportat la respectarea perioadei de execuţie de 23 de luni conform ofertei tehnice.

25. Prin clarificările iniţiale a fost depus un act adiţional fără număr, semnat în data de 21.03.2008 (deci anterior actului adiţional nr. x din 2.02.2009) şi înregistrat cu nr. x din 21.03.2008, încheiat în baza H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice.

Împotriva Notei de constatare nr. x din 1.08.2016, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, aceasta fiind soluţionată de instituţia pârâtă prin Decizia nr. 347 din 10.10.2016, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă reia în esenţă criticile învederate şi în faţa instanţei de fond, apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică prin raportare la situaţia de fapt reţinută pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi la dispoziţiile legale incidente.

Astfel, potrivit art. 3 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data procedurii, documentaţia de atribuire reprezintă documentaţia ce cuprinde toate informaţiile legate de obiectul contractului de achiziţie publică şi de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini sau, după caz, documentaţia descriptivă.

De asemenea, potrivit art. 33 alin. (1) din actul normativ invocat, autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire, iar potrivit alin. (2) lit. h), documentaţia de atribuire trebuie să cuprindă, fără a se limita la cele ce urmează, cel puţin informaţii referitoare la clauzele contractuale obligatorii, ori acestea pot fi aduse la cunoştinţa ofertanţilor prin publicarea modelului de contract, anexa cu formulare fiind parte integrantă din documentaţia de atribuire.

Aşadar, este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia prevederile documentaţiei de atribuire şi implicit ale clauzelor contractuale devin obligatorii pentru toţi participanţii la procedura de atribuire în cauză, orice nerespectare a acestora conducând la neconformitatea ofertei în cauză, faţă de dispoziţiile art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006 conform cărora "Ofertantul elaborează oferta în conformitate cu prevederile din documentaţia de atribuire."

Apoi instanţa de fond a reţinut modificările aduse de către reclamantă prevederilor referitoare la elementele esenţiale al contractului (modalităţile de plată, termenul de plată, penalităţile achitate de beneficiar, garanţia acordată, clauzele referitoare la ajustarea preţului contractului), respectiv că la semnarea contractului de lucrări nr. x din 24.12.2007, au fost modificate clauzele contractuale, astfel:

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire prin adăugarea art. 5.2 în contractul semnat: "contravaloarea lucrărilor va fi achitată parţial, după prezentarea de către executant a situaţiei parţiale de lucrări şi implicit după recepţia parţială semnată de beneficiar".

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire prin eliminarea în contractul semnat a art. 6.2 "contractul încetează să producă efecte la data de [...] ".

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire faţă de contractul semnat prin eliminarea la art. 7 a prevederii: "executarea contractului începe după constituirea garanţiei de bună execuţie şi predarea amplasamentului".

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire faţă de contractul semnat în ce priveşte art. 9 şi 10, obligaţiile părţilor.

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire prin adăugarea art. 9.2 în contractul semnat: "executantul are obligaţia de a asigura, pe întreaga perioadă de desfăşurare a contractului, un responsabil tehnic atestat, care va superviza lucrările".

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire referitor la penalităţile achitate de beneficiar pentru neefectuarea plăţii: art. 12.2 în model prevedea faptul că se va preciza aceeaşi cotă procentuală prevăzută la art. 12.1, iar în contractul semnat, la art. 11.1 s-au prevăzut pentru executant penalităţi de 0,01 %/zi, iar la art. 11.2, pentru beneficiar, penalităţi de 0,1 %/zi.

- nu au fost menţionate în modelul de contract din DA prevederile art. 12.4 din contractul semnat - modalitatea de restituire a garanţiei de buna execuţie, prevederi menţionate şi în FD la pct. VIII.2).

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire faţă de contractul semnat prin eliminarea la art. 14 "începerea şi execuţia lucrărilor".

- a fost modificat modelul de contract din DA fata de contractul semnat la art. 13 "întârzierea şi sistarea lucrărilor".

- a fost modificat modelul de contract din DA fata de contractul semnat prin eliminarea art. 16.1 şi art. 16.4 referitor la "finalizarea lucrărilor".

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire faţă de contractul semnat la art. 15 "perioada de garanţie acordată lucrărilor".

- a fost modificat în contractul semnat la art. 15.1 "garanţia se acordă pentru o perioada 3 ani", în sensul ca a fost modificat la 1 an.

- a fost modificat în contractul semnat la art. 16 "modalităţi de plată", inclusiv motivele pentru care au fost eliminate prevederile referitoare la acordarea avansului; de asemenea, în contractul semnat s-a menţionat că "plăţile parţiale se vor efectua în termen de 15 zile" (art. 16.1), în condiţiile în care în modelul de contract din Documentaţia de Atribuire, la art. 18.4, era prevăzut că "plăţile parţiale se efectuează, de regulă, la intervale lunare."

- au fost modificate în contractul semnat la art. 17 clauzele privind "ajustarea preţului contractului", în sensul că s-a eliminat prevederea ca "preţul contractului se ajustează utilizând formula convenită".

- a fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire faţă de contractul semnat prin eliminarea art. 20 referitor la "asigurări".

- fost modificat modelul de contract din Documentaţia de Atribuire faţă de contractul semnat la art. 18 referitor la "cesiune".

Aşadar, având în vedere textele de lege incidente şi situaţia de fapt reţinută, este validă concluzia instanţei de fond potrivit căreia a fost creat un avantaj ofertantului câştigător, oferta acestuia incluzând modelul de contract de lucrări care cuprinde aceleaşi clauze ca şi modelul de contract prezentat de autoritatea contractantă în cadrul documentaţiei de atribuire, fiind în mod evident încălcate prevederile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertanţilor/candidaţilor o informare completă, corectă şi explicită cu privire la contractul ce urmează a fi atribuit.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, atât intimata-pârâtă, cât şi instanţa de fond au indicat în concret modificările elementelor esenţiale ale contractului, respectiv modalităţile de plată, termenul de plată, penalităţile achitate de beneficiar, garanţia acordată, clauzele referitoare la ajustarea preţului contractului, care au avut drept consecinţă nerespectarea criteriului de atribuire stabilit de reclamanta autoritate contractantă în documentaţia de atribuire, respectiv a modelului de contract.

De asemenea, conduita autorităţii contractante de nerespectare a clauzelor contractuale imperative din formatul ataşat în documentaţia de atribuire a condus şi la încălcarea prevederilor art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, "În cazul în care, în cadrul documentaţiei de atribuire, a fost prevăzută obligaţia îndeplinirii unor criterii de calificare, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 176 din ordonanţa de urgenţă, comisia de evaluare are obligaţia verificării modului de îndeplinire a acestor criterii de către fiecare ofertant în parte."

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în speţă nu au fost respectate nici prevederile art. 2 lit. b) şi f) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, prin modificarea clauzelor contractuale ulterior atribuirii contractului, a fost implicit încălcată concurenţa între operatorii economici, nefiind garantat tratamentul egal şi nediscriminarea operatorilor economici, şi totodată nefiind asigurată eficienta utilizare a fondurilor publice.

Nu în ultimul rând, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond cu privire la existenţa unui prejudiciu, Înalta Curte are în vedere că potrivit prevederilor art. 1 (4), art. 5 (1) şi art. 9 (25), din contractul de finanţare şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din H.G. nr. 759/2007, încălcarea de către autoritatea contractantă a obligaţiei de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate sau aplicarea de corecţii financiare conform legislaţiei în vigoare, ceea ce constituie o neregulă aşa cum este definită de art. 2.7 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1083/2006.

De asemenea, referitor la modificările efectuate de către reclamantă asupra contractului de lucrări, ulterior semnării, în timpul implementării acestuia, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a constatat doar că susţinerea reclamantei potrivit căreia liderul de asociere S.C. A. S.R.L. era împuternicit să semneze toate documentele, conform împuternicirii semnată la Szeghed la data de 15.06.2009, însoţită de traducere autorizată, ci a constatat şi că acest aspect a fost confirmat de către pârâtă prin decizia de soluţionare a contestaţiei, dar este irelevant în analiza de legalitate, având în vedere că, din examinarea Notei de constatare nr. x din 1.08.2016, rezultă că reclamanta nu a fost sancţionată pentru faptul că actele adiţionale nu au fost semnate şi de către asociatul B..

Aşadar, instanţa de fond a avut în vedere că, deşi această împrejurare a fost constatată, printre altele, la pct. 3 din cap. 7 Motivele de fapt, la cap. 9 Concluziile activităţii de verificare, se reţine că, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 3 din cap. 7 Motivele de fapt, corecţia financiară de 25/% s-a aplicat exclusiv pentru abaterea constând în modificarea substanţială a contractului în raport cu anunţul de participare sau cu documentaţia de atribuire . Deci, în concluzie, dintre faptele constate la pct. 3 din cap. 7 Motivele de fapt s-au reţinut şi s-au sancţionat de către intimatul-pârât exclusiv aspectele constând în modificarea contractului iniţial prin actele adiţionale încheiate ulterior, nu şi împrejurarea că aceste acte adiţionale nu au fost semnate şi de asociatul B..

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, referitor la modificările efectuate de către reclamantă asupra contractului de lucrări, ulterior semnării, în timpul implementării acestuia, nu a reţinut, ca argument în favoarea confirmării legalităţii actului administrativ contestat, modalitatea în care a fost constituită garanţia de bună execuţie, aşa cum susţine recurenta-reclamantă.

Instanţa de fond a avut în vedere că prin clarificările iniţiale, a fost depus un act adiţional, înregistrat cu nr. x din 21.03.2008, încheiat în baza H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice.

A fost modificat art. 5 al contractului de lucrări în sensul că se acorda avans în sumă de 6.820.509,60 RON, reprezentând 27,65% din preţul contractului, în condiţiile în care din contractul iniţial semnat au fost eliminate prevederile din modelul de contract referitoare la acordarea avansului.

De asemenea, prin actul adiţional nr. x din 2.02.2009 au fost modificate prevederile art. 5.2 din contract, în sensul că a fost eliminat termenul de plată de 15 zile de la emiterea facturii, fără a se menţiona un alt termen de plată, de asemenea a fost adăugată prevederea că "dacă beneficiarul întârzie cu mai mult de 30 de zile de la recepţia lucrărilor efectuate, executanţii au dreptul de a sista execuţia lucrărilor până la plata restanţelor" de asemenea, nu a fost clarificat modul în care a fost stabilită prelungirea duratei contractului prin modificarea art. 6 referitor la "durata contractului", şi nu a fost depusă dovada sistărilor unilaterale ale executantului, raportat la respectarea perioadei de execuţie de 23 de luni conform ofertei tehnice.

Având în vedere dispoziţiile actului adiţional nr. x din 21.03.2008 privind stabilirea unui avans în sumă de 6.820.509,60 RON, reprezentând 27,65% din preţul contractului, nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante potrivit căreia prin prevederea acestei modalităţi de plată parţială nu ar fi fost afectate condiţiile iniţiale ale procedurii, în condiţiile în care din contractul iniţial semnat au fost eliminate prevederile din modelul de contract referitoare la acordarea avansului.

Totodată, având în vedere dispoziţiile actului adiţional nr. x din 2.02.2009, în mod corect a reţinut instanţa de fond că au fost afectate condiţiile iniţiale ale procedurii - prin eliminarea termenului de plată de 15 zile de la emiterea facturii, fără a se menţiona un alt termen de plată, precum şi prin adăugarea prevederii "dacă beneficiarul întârzie cu mai mult de 30 de zile de la recepţia lucrărilor efectuate, executanţii au dreptul de a sista execuţia lucrărilor până la plata restanţelor".

În consecinţă, este indubitabil că prin aceste modificări au fost încălcate dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi participanţi la procedură, dar şi pe alţi potenţiali ofertanţi, fiind evident că dacă modificările ar fi fost prezentate la momentul atribuirii, exista posibilitatea ca şi alţi operatori economici să fie interesaţi de procedură, iar astfel ar fi fost încurajată şi promovată concurenţa între operatorii economici şi s-ar fi asigurat o eficientă utilizare a fondurilor publice, în deplină concordanţă cu respectarea scopului O.U.G. nr. 34/2006, aşa cum este definit la art. 2 alin. (1).

Aşadar, având în vedere că în speţă s-a făcut dovada încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, precum şi a existenţei prejudiciului, care, aşa cum s-a reţinut şi anterior, rezultă din neelegibilitatea cheltuielilor efectuate prin raportare la prevederile art. 1 (4), art. 5 (1) şi art. 9 (25), din contractul de finanţare şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din H.G. nr. 759/2007 şi la încălcarea de către autoritatea contractantă a obligaţiei de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, este corectă constatarea instanţei de fond că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru stabilirea existenţei unei nereguli, aşa cum este definită de art. 2.7 din Regulamentul CE al Consiliului nr. 1083/2006.

Nu în ultimul rând, cu privire la apărările recurentei-reclamante privitoare la consecinţele verificării în prealabil a procedurii de atribuire de către ANRMAP, sub supravegherea UCVAP, mai exact la faptul că interpretarea pe care Autoritatea de control a aplicat-o în ceea ce priveşte legalitatea procedurii desfăşurate nu a fost cea corectă şi nu a fost conformă cu interpretarea data de ANRMAP, Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi primite. Astfel, dispoziţiile art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale prevăd că: "(1) În cazul în care o autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

(2) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323".

În raport de aceste prevederi se constată că nu prezintă relevanţă nici activitatea de supraveghere a ANRMAP sau UCVAP pentru că textul legal precizează expres că activitatea acestora nu poate influenţa activitatea de constatare şi stabilire a corecţiilor financiare în cazul unor nereguli în procedura de achiziţie publică potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Toate acestea vădesc valabilitatea şi corectitudinea actului administrativ contestat şi, pe cale de consecinţă a soluţiei instanţei de fond.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Cum în raport de aspectele invocate nu apar incidente motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Nadlac împotriva Sentinţei civile nr. 1369 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - MM