Apel. Desfiinţarea sentinţei. Rejudecare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Apelul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- apel
- desfiinţarea sentinţei
- rejudecare
C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. a) - d), art. 421 pct. 2 lit. b)
În cazul în care instanţa de apel - constatând existenţa unui caz de nulitate absolută determinat de încălcarea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen. - admite apelul, desfiinţează sentinţa în integralitate şi dispune rejudecarea cauzei, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rejudecarea începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, întrucât faza procesuală a camerei preliminare se epuizează prin rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de cameră preliminară, procedura camerei preliminare nu constituie o etapă a judecăţii, ci o fază procesuală distinctă, iar rejudecarea priveşte exclusiv faza procesuală a judecăţii. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată şi funcţia de judecată, ca funcţii judiciare distincte, corespund unor faze procesuale separate, finalizate cu hotărârile subsumate dublului grad de jurisdicţie, care intră în puterea lucrului judecat.
I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 240 din 21 octombrie 2019
- extras -
[...] Examinând criticile formulate și susținute în apel de apelanții intimați inculpați A. și B., prin apărători aleși, vizând nulitatea absolută a sentinței pronunțată de prima instanță, în baza actelor și lucrărilor dosarului și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în majoritate, le constată întemeiate și, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti. [...]
Astfel, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., instanţa, admiţând apelul, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă. Din redactarea normei anterior menționate, precum şi din interpretările doctrinare reiese că nulitatea absolută, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., poate fi invocată ca motiv de apel numai dacă încălcările acestor dispoziţii au avut loc în faţa instanţei de judecată, după ce s-a parcurs procedura camerei preliminare.
Potrivit dispoziţiilor art. 424 alin. (4) C. proc. pen., „când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiinţate de drept”; prin urmare, se constată că, în urma desfiinţării hotărârii atacate în integralitatea sa, au fost desfiinţate de drept şi toate actele procedurale întocmite, precum şi actele şi măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei.
În acest context, rejudecarea cauzei va începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, această din urmă etapă fiind epuizată prin rămânerea definitivă a încheierii penale nr. 281 din 5 aprilie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare a respingerii ca nefondate a contestaţiilor formulate de inculpaţii A. și B., prin încheierea nr. 121 din 16 iunie 2016. În plus, procedura de cameră preliminară este o fază distinctă a procesului penal şi nu o etapă a judecăţii, astfel că rejudecarea nu va putea avea în vedere decât reluarea acestei din urmă faze procesuale.
Funcţiile judiciare distincte (funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată şi funcţia de judecată) corespund unor faze procesuale separate, finalizate cu hotărârile subsumate dublului grad de jurisdicţie, ce intră în puterea lucrului judecat.
Un alt aspect ce se impune a fi analizat, în contextul pronunţării deciziei de trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, vizează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluționarea a cauzelor după calitatea persoanei, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 40 C. proc. pen.: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.” [...]
Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, absolute sau, după caz, relative. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., necompetenţa materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii atrage sancţiunea nulităţii absolute, excepţia de necompetenţă putând fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive, în timp ce necompetenţa materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii atrage nulitatea relativă, chestiune ce poate fi invocată/analizată până la începerea cercetării judecătoreşti.
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în majoritate, constată că în prezenta cauză, în urma desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare, este îndeplinită condiţia de a nu fi început cercetarea judecătorească şi care permite instanţei verificarea competenţei după calitatea persoanei.
Pe de altă parte, instanța de ultim control judiciar reţine că legiuitorul a statuat în conţinutul art. 48 C. proc. pen. un caz de prorogare legală a competenţei în caz de schimbare a calităţii inculpatului, astfel: „(1) când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;
b) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.”
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, examinând conţinutul dispoziţiilor art. 40, art. 48 alin. (1) C. proc. pen., în raport cu baza factuală descrisă în actul de sesizare, precum şi reţinerea în drept a pretinselor fapte săvârşite de inculpaţi, constată că niciunul dintre cele două cazuri nu este incident în prezenta cauză, astfel încât nu există motive pentru prorogarea competenţei după calitatea persoanei în favoarea instanţei supreme. [...]
Instanța de control judiciar reţine că în urma desfiinţării în integralitate a sentinţei penale nr. 506 din data de 25 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secţia penală, au fost desfiinţate de drept toate actele procedurale întocmite în cauză, precum şi actele şi măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei şi încheierea de şedinţă în care era consemnată această măsură. Astfel, întrucât se reia judecata cauzei de la momentul imediat următor celui al finalizării procedurii de cameră preliminară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că pierderea calităţii de senator a inculpatului A. a intervenit înainte de citirea actului de sesizare a instanţei şi, având în vedere că nu s-a reînceput cercetarea judecătorească în prezenta cauză, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile procesuale pentru luarea în discuție a necompetenţei după calitatea persoanei a instanţei ierarhic superioare.
Evaluând cauza prin prisma acestor consideraţii şi având în vedere că în materie penală prorogarea de competenţă poate fi doar legală, instanţa apreciază că nu mai există motive în sensul păstrării competenţei după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta revenind Curții de Apel București. [...]
Cu majoritate:
Admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 506 din data de 25 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti. [...]