Deliberând asupra conflictului de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1590 din 19.06.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de contestaţie la executare formulate de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se că această instanţă este instanţa de executare în raport de obiectul infracţiunii de omor, prev. de art. 188 din C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 1594 din 18.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii condamnatului A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se că situaţia vizată de către acesta se situează în domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.
Urmare a declinării competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 8/F din 16.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Rahova, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului instanţei superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.01.2020, sub nr. x/2019.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile unor instanţe care îşi declină judecarea aceleiaşi cauze, solicitând instanţei ierarhice superioare comune stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.
Prin Sentinţa penală nr. 293/F/24.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 87/A/19.03.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 19184/16 din data de 15.03.2017 pronunţate de Tribunalul Penal din Nicosia - Cipru, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare, redusă la 12 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, prev. de art. 188 C. pen., constând în aceea că "pe data 31.10.2016 în Nicosia, printr-o faptă ilegală, a provocat moartea B., aruncând asupra acesteia pe data de 15.10.2016 sodă caustică şi provocându-i arsuri grave pe 50% din corp".
S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4383 zile închisoare şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 08.11.2016 la zi.
Prin cererea de contestaţie la executare, condamnatul A. a solicitat deducerea perioadei executate în Cipru, respectiv de la data de 16.10.2016 la data de 16.05.2019, din pedeapsa de 12 ani închisoare la care a fost condamnat, precum şi deducerea zilelor considerate executate suplimentar pentru activităţile lucrative prestate în cadrul penitenciarului din Nicosia (Cipru), după rămânerea definitivă a pedepsei de 12 ani închisoare.
Înalta Curte constată că cererea condamnatului A. se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi vizează deducerea din pedeapsa la care a fost condamnat de autorităţile străine a unei perioade executate în străinătate, precum şi deducerea unor zile considerate suplimentar executate pentru activităţi prestate în cadrul penitenciarului după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Astfel, în cazul contestaţiei la executare, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., contestaţia se face la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6 din C. proc. pen., iar competenţa aparţine, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Aşadar, de regulă, incidentele ivite în cursul executării, implicit contestaţiile la executare, se soluţionează de instanţele de executare potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.
Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere că, în temeiul prevederilor Legii 302/2004, deşi curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, această instanţă nu este - în înţelesul dat de legiuitor sintagmei "instanţă de executare" - instanţă care ar fi judecat infracţiunea în primă instanţă, ci este o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă să soluţioneze unele dintre procedurile reglementate în legea sus-menţionată.
Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este curtea de apel, ci tribunalul, instanţă competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate. Contestatorul a fost condamnat de autorităţile judiciare străine pentru infracţiunea de omor, iar potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. competenţa de judecată în primă instanţă revine tribunalului.
Având în vedere instanţa naţională competentă material să judece în primă instanţă infracţiunea de omor pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate şi tribunalul în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului (Penitenciarul Bucureşti Rahova), se constată că Tribunalul Bucureşti este competent să judece prezenta contestaţie la executare.
În cauză, nu există situaţia prevăzută de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 în sensul că, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalul Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.
GGC - NN