Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 08 august 2019, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 453/P/2019 din 3 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, menţinută prin Ordonanţa nr. 149/II-2/2019 din 11 iulie 2019 a prim-procurorului acestei unităţi de parchet. În cuprinsul sesizării, petentul a criticat soluţia de clasare dată de procuror pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva greşitei încadrări în dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. pen. a faptelor reclamate, solicitând restituirea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen., de către suspecţii B. şi C.
Prin Sentinţa penală nr. 2877 din 10 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii împotriva Ordonanţei de clasare nr. 453/P/2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Craiova a reţinut, în esenţă, că, în raport cu dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că plângerea formulată de petent vizează o ordonanţă de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Ploieşti.
Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Judecătoriei Ploieşti unde a fost înregistrat, la data de 12 noiembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.
Totodată, se constată că, la data de 12 august 2019, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019, o altă plângere formulată de petentul A. împotriva aceleiaşi ordonanţe emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Prin Sentinţa penală nr. 2987 din 18 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii împotriva Ordonanţei de clasare nr. 453/P/2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti în favoarea Judecătoriei Ploieşti, invocându-se aceleaşi argumente ca în primul dosar.
După sesizarea Judecătoriei Ploieşti cu cele două dosare, la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul acestei instanţe a dispus, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., reunirea Dosarului penal nr. x/2019 la Dosarul penal nr. x/2019, având în vedere identitatea de obiect. La acelaşi termen de judecată s-a pus în discuţia părţilor competenţa Judecătoriei Ploieşti.
Prin Încheierea penală nr. 65 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe. Ca urmare, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 453/P/2019 din 03 mai 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi menţinută prin Ordonanţa prim-procurorului nr. 149/II-2/2019, în favoarea Judecătoriei Craiova.
În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Craiova, astfel că, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarului în vederea soluţionării acestui conflict negativ către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Ploieşti a reţinut că, prin Ordonanţa nr. 453/P/2019 din 03 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, apreciindu-se că, din actele dosarului, rezultă că între părţi ar exista un litigiu de natură civilă, lipsind intenţia de inducere în eroare cu scopul obţinerii unui folos injust.
În fapt, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost înregistrată plângerea petentului A. cu privire la faptul că numita B., împuternicită să efectueze demersurile necesare vânzării unui teren, ar fi vândut, fără drept, terenul său şi nu al fratelui, astfel cum aceasta fusese împuternicită. În concret, la data de 22 octombrie 1998, a fost încheiat actul de partaj voluntar la biroul notarului public D. între numiţii E., A. şi F. cu privire la terenul deţinut în indiviziune situat în extravilanul comunei Maglavit, judeţul Dolj. La data de 08 martie 2016, numitul E. a mandatat-o pe numita B., printr-o procură autentică, să îl reprezinte în faţa autorităţilor pentru efectuarea actelor necesare vânzării terenului său. La 3 octombrie 2016, prin Contractul de vânzare nr. 5625, numitul E., prin mandatar B., a vândut terenul din comuna Maglavit, satul Maglavit, parcela x, tarlaua x, identificat cu nr. cadastral x. Potrivit extrasului de carte funciară, a reieşit faptul că terenul vândut aparţinea numitului A. şi nu lui G., astfel că în arhivele O.C.P.I. Craiova terenul lui A. apare ca aparţinând numitului H. care, în fapt, a cumpărat parcela de teren aparţinând numitului E.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, intimata B. a declarat că, în anul 2016, a fost mandatată de numitul E., astfel că a predat societăţii I. S.R.L. Craiova documentaţia necesară întocmirii cărţii funciare a terenului, iar la 31 octombrie 2016 a semnat contractul de vânzare, precizând, însă, că nu a fost prezentă cu ocazia efectuării măsurătorilor topografice.
Prin urmare, în cauză s-a dispus soluţia de clasare cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., faţă de numita B.
Referitor la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale pretins a fi fost comisă de numitul J., în calitatea sa de notar public, s-a reţinut că acesta a autentificat contractul de vânzare pe baza documentelor asupra terenului pe numele numitului E. şi extrasul de carte funciară.
S-a mai arătat că, prin Ordonanţa nr. 15/P/2019 din 15 februarie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus clasarea cauzei faţă de notarul public J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Raportându-se la dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Ploieşti a reţinut că plângerea împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror trebuie adresată judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, competenţă care se determină în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a) locul săvârşirii infracţiunii, b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta, d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
S-a mai reţinut că, prin raportare la latura obiectivă a infracţiunii, locul săvârşirii faptei este determinat în funcţie de locul unde este realizată acţiunea sau inacţiunea infracţională care constituie elementul material al infracţiunii sau locul unde se presupune că s-a produs urmarea imediată a acesteia.
S-a subliniat că din această perspectivă a fost soluţionată şi plângerea formulată împotriva soluţiilor de clasare cu privire la infracţiunile săvârşite de numitul J., în calitatea sa de notar public, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, prin Încheierea nr. 37 din data de 25 aprilie 2019 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2019 respingând plângerea petentului, ca nefondată.
Având în vedere situaţia de fapt mai sus expusă, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Ploieşti a constatat că faptele reclamate de petentul A. vizează activitatea numitei B., care a fost mandatată să se ocupe de obţinerea documentelor necesare vânzării unui teren aflat în comuna Maglavit, satul Maglavit, din judeţul Dolj, iar, ulterior, a semnat contractul de vânzare la biroul notarului public din Craiova, judeţul Dolj, rezultând, astfel, că atât activitatea imputată, cât şi urmarea acesteia s-a desfăşurat în raza de competenţă a Judecătoriei Craiova.
S-a apreciat că, deşi petentul a înţeles să sesizeze organele de cercetare penală şi, respectiv, de urmărire penală de pe raza teritorială a municipiului Ploieşti, judeţul Prahova, care au procedat în consecinţă la efectuarea actelor de cercetare şi urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege, acestea aveau obligaţia, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., să sesizeze "judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă", respectiv de la cea în a cărei rază teritorială se află locul săvârşirii infracţiunii, în speţă Judecătoria Craiova.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova este competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 453/P/2019 din 3 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, menţinută prin Ordonanţa nr. 149/II-2/2019 din 11 iulie 2019 a prim-procurorului acestei unităţi de parchet, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare dispusă de procuror trebuie adresată judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.
Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Aşadar, dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, petentul a reclamat săvârşirea de către numita B. a unor fapte de natură penală cu prilejul efectuării, în calitate de mandatar al numitului E., a demersurilor pentru obţinerea documentelor necesare vânzării unui teren aflat în comuna Maglavit, satul Maglavit, din judeţul Dolj, şi a semnării contractului de vânzare la biroul notarului public din Craiova, judeţul Dolj, fapte în urma cărora imobilul din comuna Maglavit, satul Maglavit, parcela x, tarlaua x, identificat cu nr. cadastral x, aparţinând petentului, a fost înregistrat în evidenţele O.C.P.I. Craiova ca fiind dobândit, prin cumpărare, de numitul H.
Se observă, astfel, că, faptele reclamate de petent s-au desfăşurat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Craiova şi a parchetului de pe lângă această instanţă.
Ca urmare, din moment ce locul săvârşirii infracţiunii, în accepţiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoriei Craiova, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanţă este competentă teritorial să judece plângerea formulată de petentul A., fiind prima sesizată dintre jurisdicţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.
Împrejurarea că petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti pentru efectuarea de cercetări cu privire la faptele reclamate nu este de natură să atragă competenţa teritorială a acestei instanţe (Judecătoria Ploieşti), în condiţiile în care, pe de o parte, activitatea imputată s-a realizat în municipiul Craiova (locul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care ulterior a fost înregistrat în evidenţele O.C.P.I. Craiova), iar, pe de altă parte, prevederile art. 41 alin. (5) C. proc. pen. stabilesc că ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică inclusiv în cazul în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, aşa cum este situaţia în speţă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentul A. este Judecătoria Craiova, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.
GGC - NN