Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea contestată
Prin Decizia nr. 48 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4.004 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.
II. Calea de atac formulată
Împotriva deciziei Completului de 5 judecători, sus-menţionată, considerând-o nelegală, SC A. SRL a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, contestatoarea menţionează mai multe texte legale şi argumente, dintre acestea având legătură cu motivul de contestaţie în anulare invocat numai cel prin care susţine că procedura de citare pentru termenul de judecată la care a fost soluţionat recursul nu a fost legal îndeplinită, instanţa de judecată încălcând, în opinia contestatarei, dispoziţiile art. 157 din C. proc. civ.
Deşi nu este menţionat expres în cuprinsul contestaţiei în anulare formulate, Înalta Curte apreciază că temei juridic al acesteia îl constituie şi dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în care poate fi încadrată critica prin care contestatoarea susţine că, întrucât "hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată în 17.10.2019, iar recursul a fost formulat în 14.11.2019", în mod greşit instanţa de recurs i-a respins calea de atac formulată, ca tardivă.
III. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată
IV. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de contestatoare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată netemeinicia contestaţiei în anulare, după cum se va arăta în continuare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;".
În raport cu dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatoarea susţine că, pentru termenul de judecată la care a fost soluţionată cauza în care a fost pronunţată decizia contestată, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, instanţa de judecată încălcând dispoziţiile art. 157 din C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale:
"Art. 157 - Cuprinsul citaţiei
(1) Citaţia va cuprinde:
a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului;
b) data emiterii citaţiei;
c) numărul dosarului;
d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării;
e) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează;
f) calitatea celui citat;
g) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii;
h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat;
i) menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;
j) alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă;
k) ştampila instanţei şi semnătura grefierului.
(2) În citaţie se menţionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum şi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaţia alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citaţie se va menţiona obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.
(3) Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Analizând conţinutul procesului-verbal de înmânare către recurenta SC A. SRL a citaţiei pentru termenul de judecată din 24 februarie 2020, la care a fost soluţionată cauza în care a fost pronunţată decizia contestată, în Dosarul nr. x/2019, se constată că acesta cuprinde toate menţiunile obligatorii, prevăzute de art. 157 alin. (3) din C. proc. civ., citat mai sus, susţinerile în sens contrar ale contestatoarei nefiind întemeiate.
De asemenea, contestatoarea susţine că în mod greşit, prin hotărârea atacată, i-a fost respins recursul, ca tardiv formulat, de vreme ce "hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată în 17.10.2019, iar recursul a fost formulat în 14.11.2019".
Aşa cum s-a arătat mai sus, deşi contestatoarea nu menţionează expres temeiul juridic al acestei "critici", ea poate fi încadrată în motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., putându-se considera că, în raport cu această critică, autoarea contestaţiei în anulare apreciază că "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".
Şi această critică este, însă, neîntemeiată.
Astfel, obiectul recursului formulat de către SC A. SRL şi constatat ca fiind tardiv prin Decizia nr. 48 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, contestată în prezenta cauză, l-a constituit Decizia nr. 4.004 din 17 septembrie 2019, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe, în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost constatată perimată o altă contestaţie în anulare, formulată de SC A. SRL.
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. (...)"
Din actele dosarului rezultă că hotărârea atacată cu recurs (Decizia nr. 4.004 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal) a fost pronunţată la 17 septembrie 2019, iar recursul a fost declarat la 14 noiembrie 2019, aşa cum însăşi contestatoarea (recurentă) menţionează în cuprinsul căii de atac formulate.
În raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., al cărui conţinut a fost redat mai sus, se constată că recursul declarat la 14 noiembrie 2019 a fost formulat cu depăşirea termenului "de 5 zile de la pronunţare", prevăzut de dispoziţiile legale citate, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de recurs.
În aprecierea sa, potrivit căreia instanţa de recurs ar fi reţinut greşit că termenul de recurs a fost depăşit, contestatoarea s-a raportat la dispoziţiile art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit acestor dispoziţii legale "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. (...)".
În cauză, însă, în privinţa hotărârii prin care se constată perimarea, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, "legea", prin dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., "dispune altfel", în sensul că termenul de recurs este "de 5 zile de la pronunţare". Făcând aplicarea la speţă a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., instanţa de recurs nu a fost, aşadar, în eroare în ceea ce priveşte modul de calcul al termenului de recurs.
Pentru aceste considerente, constatându-se că susţinerile contestatoarei nu sunt întemeiate, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 48 din 24 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 13 iulie 2020.
GGC - ED