Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. La data de 28.10.2019 pe rolul Tribunalului Suceava a fost înregistrată cauza nr. 3195/86/2019 având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulată de A., împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauză, respectiv încheierea nr. 24 din 13.05.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. x/2019, încheierea nr. 340 din 27.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi hotărârea nr. 223 din 15.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Prin încheierea nr. 33 din data de 21.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosar nr. x/2019 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect revizuirea tuturor soluţiilor pronunţate în cauză, respectiv: încheierea nr. 24 din 13.05.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. x/2019, încheierea nr. 340 din 27.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi hotărârea nr. 223 din 15.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
II. Împotriva încheierii nr. 33 din data de 21.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosar nr. x/2019 petentul A. a formulat contestaţie.
Prin decizia penală nr. 21 din data de 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 33 din data de 21.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2019.
III. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat contestaţie.
Prin decizia penală nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 21 din data de 10 februarie 2020, pronunţată Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a contestaţiei formulate împotriva unei hotărâri definitive, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a unei încheieri ce privea o hotărâre de declinare a competenţei, care potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., nu este supusă nici unei căii de atac.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a formulat apel petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
V. Examinând actele dosarului şi decizia apelată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea apelului promovat de către petentul A., în baza următoarelor considente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionată anterior contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 21 din data de 10 februarie 2020, pronunţată Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.