Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuentul A., cu motivarea că acesta nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază cererea, precum şi prin raportare la obiectul cauzei, în condiţiile în care se solicită revizuirea unei sentinţe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva unei soluţii de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul A., care prin decizia penală nr. 137/A din 04 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respins, ca inadmisibil.
Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
De asemenea că prin sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin a fost respinsă cereres de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac.
S-a mai reţinut că prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârilor definitive pronunţate în calea extraordinară de atac a revizuirii.
III. Împotriva deciziei penale nr. 137/A din 04 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul A. a exercitat calea de atac a apelului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 240 iulie 2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 7 septembrie 2020, termen la care, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.
Examinând actele dosarului şi decizia apelată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea apelului promovat de către petentul A., în baza următoarelor considente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei penale nr. 137/A din 04 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionat anterior apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 10 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 137/A din 04 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 137/A din 04 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.