Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 134/2020

Şedinţa publică din data de 07 septembrie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 20 din data de 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019.

II. Împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat contestaţie petentul A..

Prin decizia nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în speţă, contestatorul A. a formulat contestaţie în faţa Curţii de Apel Suceava împotriva unei încheieri intermediare, pronunţată la data de 2 octombrie 2019 de Tribunalul Suceava, prin care s-a dispus, pe de o parte, respingerea cererii de recuzare formulate de contestator, pe de altă parte s-a stabilit ca deliberarea şi pronunţarea în cauză să aibă loc la o dată ulterioară, respectiv 14 octombrie 2019.

În acest sens, instanţa supremă a făcut referire la dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. conform cărora, calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, în considerentele hotărârii apelate s-a reţinut şi că potrivit art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

De asemenea, s-a constatat că obiectul căii de atac declarate îl constituie decizia penală nr. 20 din data de 10 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019.

În aceste condiţii, s-a apreciat că încheierea pronunţată la data de 2 octombrie 2019, fiind o hotărâre intermediară, a urmat acelaşi regim juridic cu încheierea nr. 454 din data de 14 octombrie 2019, a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, care este definitivă şi nu poate fi atacată cu vreo cale de atac, regim juridic menţinut şi de decizia nr. 20 din data de 10 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ce face obiectul prezentei contestaţii.

III. Împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, petentul A. a formulat apel.

Prin decizia penală nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

De asemenea, a mai reţinut că apelul a fost exercitat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători a formulat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători la data de 27 iulie 2020, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.

V. Examinând actele dosarului şi decizia apelată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea apelului promovat de către petentul A., în baza următoarelor considente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, hotărâre definitivă prin care a fost soluţionat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 141 din data de 26 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.

În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.