Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 28 din 24 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 268 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această decizie Înalta Curte a reţinut că petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 268 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019, în dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul A., împotriva încheierii penale nr. 187/RC din data de 18 septembrie 2019, pronunţată în procedura de filtru a recursului în casaţie în dosarul nr. x/2019.
II. Împotriva deciziei penale nr. 28 din 24 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 5 octombrie 2020.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători-P1-2020 constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunţată în contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac neprevăzută de lege.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente în speţa dedusă judecăţii, constată că în speţă, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei decizii definitive, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 28 din 24 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 28 din 24 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2020.