Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Încheierea nr. 33 din 07 octombrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţelor nr. 855/P/2019 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată, totodată fiind obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
II. Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat contestaţie.
Prin Încheierea penală nr. 318 din 5 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 33 din data de 07 octombrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. îl constituie doar soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror prin ordonanţă sau rechizitoriu, iar contestatorul a dispus de această cale, prin formularea plângerii înregistrate sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava şi soluţionată definitiv prin încheierea penală contestată.
De asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii ca nefondată este definitivă, contestatorului petent nefiindu-i recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Încheierii nr. 33 din 07 octombrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava.
III. Împotriva Încheierii penale nr. 318 din 5 iunie 2020 a declarat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind stabilit aleatoriu prim termen la data de 19 octombrie 2020, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de petent.
IV. Examinând apelul formulat, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil, pentru considerentele următoare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
În cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea acestei căi de atac constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 318 din data de 5 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 318 din data de 5 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2020.
GGC - NN