Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din data de 4 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava.
Împotriva sentinţei penale nr. 44 din data de 4 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, revizuentul A. a formulat contestaţie.
Prin decizia nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 44 din data de 4 martie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a reţinut că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."
Astfel, s-a constatat că petentul a formulat contestaţie împotriva unei sentinţe care este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
De asemenea, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
În considerentele hotărârii apelate s-a reţinut şi faptul că legea procesual penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În acest context, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 44 din data de 4 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, astfel că petentul a formulat contestaţie împotriva unei sentinţe definitive, care a fost pronunţată în temeiul art. 459 alin. (5) şi (7) teza a II-a din C. proc. pen.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen., " . . . . . . . . . .Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că revizuentul a contestat o sentinţă care nu este suspusă niciunei căi de atac, astfel încât din această perspectivă contestaţia declarată de revizuent este inadmisibilă.
Nu în ultimul rând, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat, la data de 27 iunie 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce priveşte aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020, hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionată anterior contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 44 din data de 4 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă.
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.
Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2020.