Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale, şi, potrivit art. 278 alin. (1) din C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta încheierii penale nr. 4 din 22 ianuarie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apei Suceava, în sensul că la paragraful 1 în loc de "ordonanţa nr. 56/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie", cum greşit s-a menţionat, se va trece "ordonanţa nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie." cum este corect.
Prin încheierea nr. 178 pronunţată în data de 22 martie 2019 de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Prin încheierea nr. 237 pronunţată în data de 18 iunie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva încheierii nr. 178 din data de 22 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018.
Prin încheierea nr. 19 pronunţată în data de 15 octombrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A. împotriva încheierii nr. 237/RC din data de 18 iunie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2019 de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva tuturor acestor încheieri, A. a formulat cerere de revizuire.
Prin sentinţa penală nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A., de revizuire a încheierii nr. 4 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, aşa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 23 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul x/2018
Împotriva sentinţei penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 27 februarie 2020, petentul A. a formulat contestaţie, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a reţinut că petentul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a acestuia împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a soluţionat o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen.
Totodată, a reţinut că potrivit art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar conform alin. (7), sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că nu îi este recunoscută contestatorului petent calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a soluţionat o plângere cu privire la soluţii de netrimitere în judecată în temeiul art. 340 din C. proc. pen.
De asemenea, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Nu în ultimul rând, s-a reţinut că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a formulat, la data de 10 iunie 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce priveşte aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionată anterior contestaţia declarată de A. împotriva sentinţei penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă.
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.
Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2020.