Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 505/2020

Decizia nr. 505

Şedinţa publică din data de 3 martie 2020

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, la 21 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Obştea Muntele Muşa, Vetrila şi Hârboca:

- anularea deciziei nr. 135 din 20.08.2014, emisă de intimată;

- obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reintegrarea în muncă a reclamantului, potrivit art. 80 alin. (2) din Codul muncii;

- obligarea intimatei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 50.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) şi 82) din Codul muncii;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 80 şi art. 253 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 811/2017 din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă s-a admis excepţia autorităţii de lucru de judecat cu privire la primele trei capete de cerere (anulare decizie de concediere, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri conform art. 80 alin. (1) din Codul muncii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară).

S-au respins primele trei capete de cerere ale acţiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Obştea Muntele Muşa, Vetrila şi Hîrboca, ca inadmisibile.

S-au respins ca neîntemeiate cererile reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 811/2017 din 13 decembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata apelului pentru lipsa părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 727/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 811/2017 din 13 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 727/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Recurentul a apreciat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor legale, întrucât instanţa de judecată a nesocotit regulile de procedură cuprinse în art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se constată din oficiu la cererea părţii interesate, iar judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.

Recurentul-reclamant a precizat faptul că la termenul din 13 noiembrie 2018 a fost în imposibilitate de a se prezenta deoarece a reprezentat S.C. B. S.R.L., în calitate de consilier juridic, la Judecătoria Ploieşti, în dosarul nr. x/2018.

Intimata-pârâtă Obştea Muntele Muşa, Vetrila şi Hîrboca, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, cu privire la aplicarea sancţiunii perimării apelului declarat de reclamant.

Totodată,s-a arătat că motivul invocat de recurentul-reclamant în susţinerea recursului referitor la imposibilitatea de prezentare la termenul din 13 noiembrie 2018 nu poate fi luat în considerare, întrucât acesta avea posibilităţi procedurale prin care să solicite amânarea judecării cauzei sau să angajeze un avocat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare in judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din motive imputabile pârtii, timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Sancţiunea procedurală a perimării reprezintă un mijloc instituit de legiuitor în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a justiţiei, tradusă prin soluţionarea cu celeritate a proceselor civile. Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din coroborarea textelor art. 416 alin. (1) şi art. 416 alin. (3) C. proc. civ. rezultă condiţiile ce trebuiesc cumulativ îndeplinite pentru perimarea unei cererii şi anume: instanţa să fie învestită cu o cerere ce a condus la o judecata în prima instanţă ori într-o cale de atac ori să existe o executare silită încuviinţată şi pornită; pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni; termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat, pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417şi art. 418 C. proc. civ. abandonarea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Aşadar, perimarea operează de drept prin simpla împlinire a termenului de perimare, fiind însă necesară constatarea sa printr-o hotărâre judecătorească, condiţionat de rămânerea în nelucrare a cererii pe durata termenului prevăzut de lege datorita culpei părţii.

Aceste condiţii au fost corect analizate de instanţa de apel, aceasta făcând astfel o interpretare şi aplicare judicioasă a art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din data de 19 aprilie 2018 în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmare a constatării faptului că niciuna din părţi nu s-a prezentat şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit referatului întocmit la data de 12 noiembrie 2018, conform cerinţelor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., de la momentul suspendării judecăţii conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv 19 aprilie 2018, în dosar nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, dosarul a rămas în nelucrare şi niciuna dintre părţi nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 19 aprilie 2018, când s-a dispus suspendarea judecăţii apelului pentru lipsa părţilor, iar de la această dată şi până la momentul repunerii pe rol din oficiu a cauzei - conform rezoluţiei instanţei din data de 23 octombrie 2018 - pentru a se pune în discuţia părţilor excepţia de perimare, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina acestora.

Aserţiunea recurentului, potrivit căreia nu s-a putut prezenta la termenul din 13 noiembrie 2018 nu poate fi luată în considerare faţă de faptul că acesta avea posibilităţi legale procedurale prin care să solicite amânarea cauzei sau angajarea unui apărător care să îl reprezinte.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 727/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.