Şedinţa publică din data de 25 martie 2020
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constatate că a lucrat efectiv 100% din timpul de lucru în grupa a II-a, precum şi obligarea pârâtei să elibereze adeverinţă privind încadrarea în grupa de muncă.
În drept, a invocat Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1670/15.07.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.
3. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. x/2019.
4. Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă, iar competenţa de soluţionare în primă instanţă este reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.
În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, instanţa a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.
Totodată, s-a reţinut că la nivelul Curţii de Apel Ploieşti, prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, fiind practic "atribuită" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 12/20.07.2019, la art. I, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă, fiind schimbată soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum se stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.
În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.
În acest context, considerând că măsurile Colegiului de conducere expuse sunt nelegale, o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.
Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.
Prin urmare, s-a apreciat că este lipsit de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat anterior suspendării executării dispuse de către instanţa de judecată şi că a fost efectuată procedura de regularizare de către judecătorii investiţi.
Instanţa a mai reţinut că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.
Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.
De altfel, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, fiind şi logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.
Pentru toate considerentele învederate şi potrivit dispoziţiilor legale deja expuse, s-a apreciat că excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu, este întemeiată, fiind declinată competenţa soluţionării apelului în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârilor Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019 şi nr. 9/2019.
5. Cauza a fost repartizată aleatoriu completului 17A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar.
Prin încheierea din 16.01.2020, pricina a fost scoasă de pe rolul completului 17A CIV şi înaintată completului 13A CIV.
Prin încheierea din 02.03.2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de judecată 13A CIV şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri specializate în soluţionarea litigiilor de muncă. A suspendat, din oficiu, judecata apelului, până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa în procedura regulatorului de competenţă.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 08.08.2019 şi repartizat aleatoriu completului LM 21AII, complet specializat în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 01.07.2019, potrivit deciziei nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti.
Decizia nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă de înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiaşi colegiu, nr. 9/22.05.2019, art. II, prin care se aprobase propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale.
Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.
În ceea ce priveşte efectele sentinţei anterior menţionate, Curtea a reţinut că efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.
În acest context, având în vedere că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 08.08.2019, moment care se situează anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul de faţă, 13A CIV.
Totodată, s-a mai reţinut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ. şi că decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 nu poate nici suspenda, nici anula sau invalida decizia preşedintelui instanţei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului 13A CIV, fiind declinată competenţa de soluţionare a apelului, în favoarea completului iniţial învestit, LM 21A II.
6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2019 la 09.03.2020.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, iar conform art. 136 alin. (4) C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul completelor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
În speţă, instanţa a fost învestită cu soluţionarea în apel a unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (...)".
Prin art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu judecă în materie penală din cadrul instanţei.
Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea preşedintelui secţiei I Civile de înfiinţare a unor complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din judecătorii secţiei I Civile, secţiei a II-a Civile şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
În speţă, apelul a fost înregistrat la 08.08.2019 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti şi repartizat în mod aleatoriu completului specializat LM 21A II, constituit în temeiul art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti (denumit în continuare completul iniţial învestit).
Hotărârile Colegiului de conducere menţionate mai sus au fost contestate de judecătorii Curţii de Apel Ploieşti, iar prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere caracterul executoriu de drept al sentinţei civile nr. 554/21.08.2019, instituit de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea completului competent să soluţioneze apelul se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării, dar şi întinderea acestora.
Dacă efectele anulării unui act administrativ retroactivează, suspendarea executării unui asemenea act îi întrerupe vremelnic efectele, pentru viitor; atât timp cât actul administrativ nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, el se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.
Prin urmare, efectele produse de hotărârile nr. 9/22.05.2019 şi nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor şi cea la care s-a dispus măsura suspendării executării, 21.08.2019.
În speţă, apelul a fost repartizat aleatoriu completului iniţial învestit la 08.08.2019, anterior pronunţării sentinţei prin care s-a dispus suspendarea executării parţiale a celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti.
Prin decizia nr. 7/22.08.2019, preşedintele secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti a dispus repartizarea litigiilor de muncă doar către completele existente anterior adoptării hotărârilor Colegiului de conducere a căror executare a fost suspendată, concomitent cu blocarea de la repartizare a celor înfiinţate în baza hotărârilor de Colegiu în discuţie.
Această împrejurare nu se poate constitui într-un argument valid pentru declinarea dosarelor înregistrate, ci dă expresie producerii doar pentru viitor a efectelor suspendării executării.
Consecinţa suspendării executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti poate consta doar în blocarea repartizării dosarelor înregistrate ulterior către completurile înfiinţate în baza respectivelor hotărâri. Suspendarea nu i-a afectat completului învestit anterior cu soluţionarea apelului competenţa materială procesuală de a soluţiona dosarele cu care a fost deja învestit.
Nu corespunde realităţii faptul că suspendarea celor două hotărâri de Colegiu ar conduce către lipsirea de fundament a competenţei funcţionale în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înfiinţate, deoarece formaţiuni de judecată se constituie prin hotărâre a Colegiului de conducere pentru a judeca, iar desfiinţarea lor se produce tot prin hotărâre de Colegiu.
De aceea, în situaţii de genul celei în cauză, cât timp a intervenit doar suspendarea, nu şi anularea hotărârii de Colegiu prin care completurile au fost înfiinţate, nu se poate considera că în lipsa unei hotărâri de Colegiu simetrice, ele au fost desfiinţate. În aceasta constă diferenţa între anularea şi suspendarea actului administrativ: dacă anularea hotărârilor de Colegiu ar fi determinat desfiinţarea completurilor, suspendarea hotărârii produce doar efectul, pentru viitor (adică de la data suspendării), al nerepartizării unor dosare noi, spre judecată, respectivelor completuri.
Nefiind însă desfiinţate, ele rămân funcţionale şi îşi păstrează competenţa de a soluţiona cauzele ce le fuseseră repartizate până la suspendarea hotărârii de Colegiu în baza căreia fuseseră înfiinţate.
De aceea, competenţa se raportează la momentul învestirii instanţei.
Declinându-şi competenţa, completul iniţial învestit a dat măsurii suspendării valenţe specifice nulităţii, căci numai anularea unui act determină desfiinţarea retroactivă a acestuia.
Aşa fiind, completul căruia i-a fost iniţial repartizat apelul a fost legal învestit, acestuia revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii şi al continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.
Din această perspectivă, verificarea competenţei în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ. nu poate anihila teza potrivit căreia competenţa se raportează la momentul învestirii instanţei; cu alte cuvinte, la primul termen la care părţile sunt legal citate, instanţa verifică, din oficiu, dacă era competentă la momentul învestirii ei.
Or, în speţă, completul iniţial învestit era competent să judece apelul la data repartizării lui şi, în considerarea argumentelor expuse anterior, rămâne competent să-l judece.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.