Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 31 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti constând în bonusuri neacordate, aferente perioadei 2015-2016, în valoare de 38.560 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 160 şi 170 din Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 2161 pronunţată la data de 28 septembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 38.560 RON, cu titlu de prime neîncasate aferente vânzărilor efectuate în perioada 2015-2016, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestei sume pentru perioada cuprinsă între 25 aprilie 2017 şi data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Prin sentinţa civilă nr. 3056 din 13 decembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant pentru completarea sentinţei civile anterior menţionate, reţinând, în esenţă, că solicitarea de a preciza caracterul de suma brută sau netă cuvenită reclamantului ţine de lămurirea titlului, iar din considerente rezultă caracterul net al sumei ce trebuie plătită.
Împotriva sentinţei civile nr. 3056 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a declarat apel reclamantul A., iar împotriva sentinţei civile nr. 2161 din data de 28 septembrie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondate, atât apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2161 din data de 28 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, cât şi apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3056 din data de 13 decembrie 2018 pronunţată de aceeaşi instanţă.
A obligat apelanta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 3000 RON în favoarea reclamantului A., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
La data de 8 aprilie 2019, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, apelul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 15 aprilie 2019.
În cadrul recursului formulat, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., considerând că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, respectiv cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, la data de 20 mai 2019, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil. Într-un prim subsidiar, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.
Într-un al doilea subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.
În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, întrucât decizia pronunţată de instanţa de apel este definitivă, fiind pronunţată în cadrul unui litigiu având ca obiect conflict de muncă.
Prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 3 aprilie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.
Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Se constată că recursul declarat vizează decizia nr. 91/CM din data de 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în cadrul fazei de apel a prezentului litigiu, al cărui obiect constă într-un conflict individual de muncă.
În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., al cărui prim alineat stipulează, în forma în vigoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată, că:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit alin. (2) al textului menţionat:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Totodată, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs".
În raport cu obiectul cererii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente şi prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, cu privire la litigiile având ca obiect conflicte de muncă, cum este cazul în speţă, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.
Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 coroborate cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în raport şi cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimatul-reclamant şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 91/CM din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 91/CM din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată astăzi 3 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.