Şedinţa publică din data de 14 mai 2020
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7.01.2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 134/RU/16.12.2016; reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii, conform art. 78 alin. (2) din Codul muncii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă; obligarea la plata de daune morale/profesionale, conform art. 269 şi urm. din Codul muncii, apreciate la valoarea de 5000 RON; cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2751 din 11.04.2017 a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, fiind declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pe rolul acestei instanţe dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 8900 din 5 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 8900 din 5 decembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti a formulat apel reclamantul A..
În faza procesuală a apelului, prin încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 4127/2019 din 1 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 8900/05.12.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.
Împotriva deciziei civile nr. 4127/2019 din 1 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A..
În cuprinsul cererii formulate, recurentul nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Recurentul menţionează că deşi a insistat ca actele de procedură să-i fie înmânate personal, factorul poştal înţelege să pună toate scrisorile, inclusiv citaţiile, pe cazanul de gunoi sau în gardul imobilului în care locuieşte, acestea fiind restituite cu menţiunea "destinatarul nu a fost găsit la domiciliu".
Având în vedere împrejurarea că mare parte din corespondenţa care îi este adresată se pierde sau se deteriorează, recurentul-reclamant învederează că nu a luat cunoştinţă de termenele de judecată.
La data de 28 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., cu menţiunea că are obligaţia de a depune, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare, întâmpinare.
În cauză, nu s-a depus întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 13 februarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 20 februarie 2020.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv formulat recursul, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Totodată, conform art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă, termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.
În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În cauză se constată că, recursul împotriva deciziei civile nr. 4127/2019 din 01 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost constatat perimat apelul formulat de reclamantul A. a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi peremptoriu, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii.
Astfel, se observă că decizia recurată, prin care a fost constatat perimat apelul formulat de reclamantul A. a fost pronunţată la data 01 octombrie 2019, iar din rezoluţia de înregistrare a cererii de recurs, transmis prin e-mail la Curtea de Apel Bucureşti, dosarul de recurs, reiese că recursul a fost declarat şi motivat la data de 13 octombrie 2019.
Prin urmare, se reţine că recursul reclamantului A. împotriva hotărârii de perimare a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunţare, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.
Or, când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ.
Având în vedere că recursul formulat de reclamantul A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile legale, că partea nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale citate şi să respingă ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4127/2019 din 01 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4127/2019 din 01 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată astăzi, 14 mai 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.