Şedinţa publică din data de 29 mai 2020
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 mai 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele COMUNA AVRĂMENI, jud. Botoşani şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să i se reconstituie vechimea în muncă şi să se constate existenţa unui raport de muncă între reclamantă şi fostul B. în anii 1973-1975, 1981- 1982, 1984-1985, 1988-1989.
A mai solicitat instanţei să constate că perioada menţionată, în care a lucrat la B. în calitate de membru cooperator, constituie timp util la pensie, realizând numărul minim de norme.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. raportat la art. 279 din Codul muncii, coroborat cu art. 266-267 Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1070 din 22 noiembrie 2018, Tribunalul Botoşani a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei COMUNA AVRĂMENI prin primar şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI şi a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, constatând că anii:1973,1974,1975,1981,1982,1984,1985, 1988 şi 1989, în care reclamanta a lucrat în calitate de membru cooperator la B. şi a realizat numărul minim de norme, constituie timp util la pensie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI.
Prin decizia nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI împotriva sentinţei sus-menţionate. Apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din apel.
Împotriva deciziei nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BOTOŞANI a formulat recurs.
În argumentarea cererii de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., deoarece fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câştigat procesul, în care sunt incluse şi sumele de bani plătite cu titlu de onorariu avocaţial, îl reprezintă culpa procesuală a părţii căzute în pretenţii.
Or, în speţă, instituţia recurentă-pârâtă a fost atrasă în litigiu doar datorită faptului că angajatorul reclamantei nu mai exista, din punct de vedere juridic, calitatea procesuală a reclamantei justificându-se în temeiul deciziei nr. 2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Ca atare, consideră că nu se poate reţine vreo culpă a recurentei-pârâte în declanşarea litigiului.
În plus, a apreciat că în sarcina instanţei revine obligaţia de a proteja partea căzută în pretenţii de orice abuz din partea celeilalte părţi, prin raportarea sumelor solicitate de reclamantă, cu titlu de onorariu avocaţial, la mărimea pretenţiilor şi complexitatea cauzei.
A solicitat admiterea recursului şi exonerarea recurentei-pârâte de obligaţia de plată a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare în cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Se constată că în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.
De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:
"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:
"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
Acţiunea dedusă judecăţii de reclamanta A. are ca obiect un litigiu de muncă, aceasta solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să i se reconstituie vechimea în muncă şi să se constate existenţa unui raport de muncă între reclamantă şi fostul B. în anii 1973-1975, 1981- 1982, 1984-1985, 1988-1989.
În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII BOTOŞANI împotriva deciziei civile nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII BOTOŞANI împotriva deciziei civile nr. 700 din 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.