Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Încheierea nr. 108/2021

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 150/P din 27 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, art. 86 - 97 C. civ., art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Republica Italiană (Tribunalul Ravenna - Judecător Unic de Primă Instanţă - Sentinţa penală nr. N 1829/14 Reg. Sent. - N. 1885/14 Reg. Gen. - N. 6600 R.N. REATO din 04.11.2014), de condamnare a numitului A., cetăţean român, domiciliat în mun. Călăraşi, judeţul Călăraşi, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă competentă în raport de domiciliul persoanei condamnate.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 313 RON din bugetul Ministerului Justiţiei, reprezentând onorariu cuvenit pentru acordarea asistenţei judiciare din oficiu.

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că la data de 22.10.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat către această instanţă cererea de reexaminare a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Republica Italiană, respectiv Tribunalul Ravenna - Judecător Unic de primă instanţă, constând în Sentinţa penală nr. N1829/14 Reg. Sent - N. 1885/14 Reg. Gen - N6600 R.N. REATO din data de 04.11.2014, prin care s-a hotărât condamnarea numitului A., cetăţean român, cu domiciliul în mun. Călăraşi.

Examinând, cu prioritate, excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, instanţa a admis-o, în raport de prevederile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, domiciliul persoanei condamnate fiind situat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti.

Ca atare, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti pronunţată în Republica Italiană faţă de persoana condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 24/F din data de 08 februarie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis excepţia de necompetenţă teritoriala a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 47 C. proc. pen., art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în vederea soluţionării acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru intimatul-condamnat A., în cuantum de 964 RON, a rămas în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, la termenul din data 03.02.2021, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenta teritoriala a prezentei instante de a soluţiona cererea cu care a fost sesizata.

Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul excepţiei invocate, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sesizarea ce formează obiectul cauzei de faţă, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a solicitat admiterea solicitării formulate de autorităţile italiene privind recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de judecată din Italia prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii şi executarea de către acesta a pedepsei rezultante de 1.338 zile închisoare într-un penitenciar din România.

În cuprinsul sesizării s-a menţionat, totodată, că persoanei condamnate A. nu i s-a solicitat consimţământul în faţa autorităţilor judiciare din Italia, întrucât în cuprinsul Certificatului se precizează că acesta este cetăţean român şi se află pe teritoriul României, fapt confirmat ulterior prin adresa nr. x/17.08.2020 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul de Investigaţii Criminale, de unde rezultă că sus-numitul este încarcerat în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă.

Curtea de Apel Bucureşti a observat că, după cum rezultă din cuprinsul sesizării, solicitarea formulată de Statul Italian, deşi se referă, într-adevăr, la recunoaşterea unei hotărâri pronunţate de o autoritate judiciară din acest stat, nu vizează şi transferul persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 165 şi urm. din Legea nr. 302/2004 republicată (prevederi aplicate eronat de Curtea de Apel Constanţa), specificându-se în mod expres că cetăţeanul A. se află pe teritoriul României, iar nu pe teritoriul statului solicitant.

Ca atare, faţă de obiectul cererii transmise de autorităţile din Italia şi împrejurarea că persoana condamnată se află pe teritoriul României atât la momentul emiterii certificatului, dar şi a înregistrării solicitării pe rolul Curţii de Apel Constanţa, în prezent sus-numitul fiind în continuare încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, ce reglementează expres competenţa de soluţionare în situaţii precum cea de faţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020, fiind fixat termen aleatoriu la data de 23 februarie 2021. În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu condamnatului a susţinut că este competentă să judece această cauză Curtea de Apel Bucureşti, conform art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată - privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar reprezentantul Ministerului Public a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din aceeaşi lege, potrivit cărora Curtea de Apel Constanţa este competentă să judece cauza.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Conform dispoziţiilor art. 588 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se reţine că la data de 22.10.2020, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a fost înregistrată cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul Ravenna - Judecător Unic de primă instanţă, constând în Sentinţa penală nr. N1829/14 Reg. Sent - N. 1885/14 Reg. Gen - N6600 R.N. Reaton din data de 04.11.2014, prin care s-a hotărât condamnarea numitului A., cetăţean român şi executarea pedepsei rezultante aplicate de instanţa de judecată din Italia, într-un penitenciar din România, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, secţia urmărire penală.

Se constată că în Certificatul emis la data de 22.10.2019 de către autorităţile judiciare din Italia, respectiv Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Ravenna, Biroul Execuţii Penale - Italia se menţionează că numitul A. este cetăţean român şi se află pe teritoriul României. Aceeaşi stare de fapt rezultă şi din conţinutul adresei nr. x/17.08.2020 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul de Investigaţii Criminale, în care s-a precizat că numitul A. se află în stare detenţie în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, teza ultimă, conform cărora "atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competenţa recunoaşterii şi punerii în executare aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa locului de deţinere".

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Constanţa, se apreciază că în speţă nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată - privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, criteriul domiciliului nefiind aplicabil atâta vreme cât persoana condamnată se află în stare detenţie în România, respectiv în Penitenciarul Poarta Albă, aşa cum rezultă din actele dosarului.

Având în vedere că Penitenciarul Poarta Albă se află în circumscripţia teritorială a instanţei competente să judece cauza (respectiv Curtea de Apel Constanţa), Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în cuantum de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.

GGC - GV