Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38/F din data de 23 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la luarea măsurii arestării şi executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A..
În baza art. 109 rap. la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus executarea mandatului de arestare european emis la data de 06.01.2021 de către autorităţile judiciare din Slovenia împotriva persoanei solicitate A..
A dispus predare persoanei solicitate către autorităţile din Slovenia, cu respectarea regulii specialităţii.
A constatat că persoana solicitată A. şi-a exprimat consimţământul în vederea predării.
A dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durata de 30 zile, de la data de 23.02.2021 până la data de 24.03.2021, inclusiv.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată la domiciliu în prezenta cauză, din data de 09.02.2021, ora 14:00 la zi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare slovene faţă de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de narcotice şi substanţe psihotrope - fabricarea şi comerţul ilegal de stupefiante, substanţe ilicite în sport şi precursori ai fabricării substanţelor, fapte prev. de legea penală internă a statului solicitant la parag. I, art. 186 din C. pen. sloven.
S-a reţinut că persoana solicitată nu are obiecţiuni cu privire la identitate, că este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Slovenia, că doreşte să se prevaleze de beneficiul regulii specialităţii şi că nu are alte afaceri judiciare pe teritoriul României, în acest sens, întocmindu-se un proces-verbal în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, în privinţa persoanei solicitate A., Tribunalul Districtual din Koper a emis la data de 06.01.2021 un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale împotriva acesteia, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de narcotice şi substanţe psihotrope - fabricarea şi comerţul ilegal de stupefiante, substanţe ilicite în sport şi precursori ai fabricării substanţelor, fapte prev. de legea penală internă a statului solicitant la parag. I, art. 186 din C. pen. sloven, pedepsită potrivit acestor norme, cu închisoarea de maxim 10 ani, iar în temeiul acestuia a fost introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen o semnalare, la data de 15.01.2021, cu privire la persoana solicitată A..
În fapt, s-a reţinut în cuprinsul mandatului european de arestare că în perioada noiembrie 2018 - martie 2019 persoana solicitată ar fi achiziţionat şi importat pe teritoriul Sloveniei aproximativ 38.000 litri şi ar fi exportat de pe teritoriul Sloveniei către mai multe state din Europa aproximativ 166 litri dintr-o substanţă ce este clasificată drept drog ilicit, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic ilicit de narcotice şi substanţe psihotrope - fabricarea şi comerţul ilegal de stupefiante, substanţe ilicite în sport şi precursori ai fabricării substanţelor, fapte prev. de legea penală internă a statului solicitant la parag. I, art. 186 din C. pen. sloven.
Curtea a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, că infracţiunile ce fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de către autorităţile judiciare slovene, sancţionate de legea statului respectiv cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 10 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, condiţie care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013.
De asemenea, Curtea a constatat şi faptul că persoana solicitată, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului său, a fost de acord cu predarea către autorităţile slovene, precizând totodată că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Împotriva acestei hotărâri persoana solicitată a declarat contestaţie, cale de atac nemotivată în fapt şi în drept.
Examinând calea de atac cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea ei, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, care nu este prevăzută de lege.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) rap. la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112, iar hotărârea poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Prin Sentinţa penală nr. 38/F din data de 23 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 6 ianuarie 2021 de autorităţile judiciare slovene pe numele persoanei solicitate A., şi prin aceeaşi hotărâre, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare slovene.
Întrucât persoana solicitată a consimţit la predarea către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă şi nu poate fi atacată cu contestaţie.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac inadmisibilă, întrucât nu este prevăzută de lege.
De altfel, din corespondenţa primită de la DGPR Bucureşti a rezultat că persoana solicitată a fost predată la data de 8 martie 2021 autorităţilor judiciare slovene.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din data de 23 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.
Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din data de 23 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2021.
GGC - GV