Şedinţa publică din data de 19 mai 2020
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda la data de 07.04.2020 în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. - cetăţean român , şi predarea acesteia către organele judiciare din Olanda.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Olanda şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.05.2020 până la data de 07.06.2020 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Olanda.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată de autorităţile judiciare din Olanda, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 09.05.2020 sub număr de dosar x/2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda, la data de 07.04.2020, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la data de 4 iulie 2019, pe teritoriul Olandei.
Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că la data de 4 iulie 2019, în jurul orelor 05:00, rezidenţii de la adresa Pepijnstraat 27 Sittard au fost atacaţi în locuinţa lor. Trei autori au intrat în locuinţă şi au lovit declarantul B. cu pumnii şi o bâtă. Declarantul C. şi partenerul/partenera sa, D., persoană cu handicap, au fost mai apoi legaţi la nivelul mâinilor cu coliere de plastic. Autorii le-au cerut bani. Declarantul B. a fost împins pe scări de către unul dintre autori. Ajuns jos, declarantul B. a avut oportunitatea de a deschide uşa de la intrare şi să fugă în exterior.
Poliţia era în faţa porţii, după ce au fost notificată de vecini, însă autorii au părăsit locul faptei fără a lua asupra lor niciun bun. A. a fost identificat ca unul dintre autorii faptei în baza unei expertize ADN asupra probelor prelevate de la locul faptei.
Persoana solicitată a fost identificată şi ascultată de către procuror în prezenţa apărătorului din oficiu, prin videoconferinţă, aceasta arătând că este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Olanda, că nu are afaceri judiciare în derulare în România şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii. Persoanei solicitate A. i s-a înmânat, de către organele de poliţie, un exemplar al mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Olanda, tradus în limba română.
În şedinţa publică din data de 09.05.2020, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei, aceasta a revenit asupra declaraţiei date în faţa procurorului şi a arătat că nu mai doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Olanda şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii, încheindu-se şi un proces-verbal în acest sens.
Analizând sesizarea formulată şi actele depuse, judecătorul instanţei de fond a constatat că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea 302/2004, referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.
Totodată, a constatat că fapta de tâlhărie descrisă în mandatul european de arestare, prevăzută de C. pen. din Olanda, este prevăzută şi de legea penală română în dispoziţiile art. 233, 234 din C. pen.
Instanţa a reţinut că persoana solicitată nu a formulat obiecţii privind identitatea şi nu este incident niciunul din motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit. Deşi persoana solicitată a arătat în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Olanda, aceasta nu a invocat un temei de fapt sau de drept care să poată conduce la respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, opoziţia persoanei solicitate nefiind argumentată în vreun fel.
Potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus amintite şi că nu este incident în cauză niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a dispus executarea mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda la data de 07.04.2020, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., şi predarea acesteia către organele judiciare din Olanda. A constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Olanda şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 09.05.2020 până la data de 07.06.2020 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Olanda.
Împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a declarat contestaţie persoana solicitată A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a deciziei.
Analizând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, iar Curtea de Apel Timişoara în mod corect a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităţilor judiciare olandeze.
Astfel, se constată că, în cauză, dispoziţiile de predare şi arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existenţa unui mandat european de arestare, care, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speţă autoritatea judiciară din Olanda) solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Înalta Curte constată că în mod just Curtea de Apel Timişoara a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea sesizării, mandatul european de arestare conţinând informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că nu există niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din legea de mai sus, respectiv:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
Se constată, de asemenea, că fapta de tâlhărie descrisă în mandatul european de arestare, prevăzută de C. pen. din Olanda, este prevăzută şi de legea penală română la art. 233-234 din C. pen., că persoana solicitată nu a formulat obiecţii privind identitatea, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit.
Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităţilor judiciare olandeze, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa nu are nicio relevanţă în prezenta speţă, acesta putând constitui un motiv opţional de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) Legea nr. 302/2004, republicată, doar atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Totodată, Înalta Curte constată că predarea persoanei solicitate a fost dispusă de către curtea de apel cu respectarea regulii specialităţii, astfel încât, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2020.