Şedinţa publică din data de 20 mai 2020
Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar reţine următoarele:
Prin încheierea din data de 07 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 112 şi 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate A., (cetăţean român posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SCLEP Medgidia la data de 21.08.2018, cu antecedente penale, conform fişei de cazier nr. x/06.11.2019 eliberată de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Constanţa) în vederea predării către autorităţile italiene, pe o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 12 mai 2020 până la data de 31 mai 2020, inclusiv.
A fost respinsă cererea privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar formulată de persoana solicitată A., ca nefondată.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin adresa nr. x/30.04.2020 emisă de I.G.P.R.- Centrul de cooperare internaţională -Biroul Naţional Sirene, s-a comunicat faptul că "misiunea de predare a persoanei solicitate A. nu poate fi realizată în prezent, având în vedere starea de urgenţă instituită pe teritoriul României şi ţinând cont de prevederile art. 3 pct. 3 din Ordonanţa Militară nr. 10 din 27.04.2020 a Ministerului Afacerilor Interne în care se menţionează faptul că "Se prelungeşte măsura suspendării zborurilor spre Italia şi din această ţară către România, pentru toate aeroporturile din România, pentru o perioadă de 12 zile, începând cu data de 03 mai 2020, până la data de 14 mai 2020, inclusiv".
De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi adrese s-a mai menţionat faptul că realizarea predării persoanei solicitate A. va putea avea loc după data de 15 mai 2020, numai dacă nu intervin alte modificări privind reluarea zborurilor spre Italia şi din Italia spre România şi, ţinând cont de acordarea unui interval de timp minim necesar pentru autorităţile italiene, în vederea organizării misiunii de preluare(achiziţionarea biletelor de avion, formarea escortei, etc.).
La data de 05 mai 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea, a pus în discuţie, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A..
De asemenea, s-a arătat că persoana solicitată A., prin intermediul apărătorului ales, a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, dat fiind faptul că predarea persoanei solicitate nu poate avea loc, ca urmare a pandemiei cu virusul COVID-19, iar autorităţile italiene au emis mai multe ordonanţe prin care a fost prelungită perioada de carantină, iar zborurile comerciale au fost suspendate, fiind considerată zonă de risc maxim.
Prima instanţă a constatat că în actuala fază în care se află cauza, respectiv predarea persoanei solicitate, ca urmare a admiterii cererii privind executarea mandatului european de arestare, instanţa verifică legalitatea temeiniciei şi legalităţii măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării.
Astfel, Curtea a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002".
Prin urmare, s-a arătat că mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Prima instanţă a mai reţinut că potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată:
(1) Mandatul european de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.
(2) În cazul prevăzut la art. 104 alin. (5), hotărârea asupra executării mandatului european de arestare trebuie pronunţată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul la predare.
(3) În celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunţă în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.
(4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunţa o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanţa poate amâna pronunţarea pentru 30 de zile, comunicând autorităţii judiciare emitente această împrejurare, precum şi motivele amânării şi menţinând măsurile necesare în vederea predării.
(5) Când, din motive excepţionale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.
(6) Derularea procedurii prevăzute la art. 106 alin. (3) şi (4) nu afectează termenele prevăzute de prezentul articol".
De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată:
(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.
De asemenea, potrivit art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, republicată "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".
Curtea a mai subliniat că prin Decretul nr. 240/14.04.2020 al Preşedintelui României - privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în M.Of. nr. 311 din 14.4.2020, s-a prevăzut, în art. 1 faptul că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungeşte starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/20202, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020".
De asemenea, s-a menţionat că prin Ordonanţa militară nr. 10/27.04.2020 - privind măsuri de răspândire a COVID-19, publicată în M.Of. nr. 340/27.04.2020, s-a prevăzut, în art. 3 pct. 3 faptul că "Se prelungeşte măsura suspendării zborurilor spre Italia şi din această ţară către România, pentru toate aeroporturile din România, pentru o periodă de 12 zile, începând cu data de 03 mai 2020, până la data de 14 mai 2020, inclusiv".
Totodată, prin art. 11 din Ordonanţa militară nr. 7/04.04.2020, publicată în M.Of. nr. 284/04.04.2020 s-a prevăzut că "Se suspendă transportul rutier internaţional de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale şi servicii ocazionale în trafic internaţional, pentru toate cursele efectuate de către operatorii de transport spre Italia, Spania, Franţa, Germania, Austria, Belgia, Confederaţia Elveţiană, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos şi Turcia şi din aceste ţări către România, pe toată perioada stării de urgenţă".
Prin urmare, Curtea a constatat că, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu s-a putut efectua în termenul stabilit, şi astfel, nu au fost depăşite termenele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2002, republicată, având în vedere pandemia la nivel european generată de virusul SARS-COV-19, dar şi măsurile necesare şi urgente instituite la nivelul statelor europene, printre care România şi Italia, în scopul împiedicării răspândirii şi îmbolnăvirii populaţiei.
Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis de autorităţile italiene pe numele persoanei solicitate A., respectiv de trafic de persoane, proxenetism, şantaj şi loviri sau alte violenţe, având în vedere şi durata pedepsei ce ar putea fi aplicată acestuia, Curtea a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, dar şi pentru buna desfăşurarea a procedurii de executare a mandatului european de arestare, ce are la baza principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
De asemenea, pentru a preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate A. de la procedurile judiciare care o vizează, Curtea a reţinut că în cauză nu există garanţii suficiente că o altă măsură preventivă alternativă, respectiv cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b) şi d) C. proc. pen., ar fi suficientă pentru scopul asigurării executării mandatului european de arestare, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar şi faţă de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluţionarea cu celeritate şi asigurarea procedurii în faţa instanţelor de judecată.
În concluzie, s-a apreciat că aspectele de ordin circumstanţial invocate în apărarea persoanei solicitate A., respectiv conduita bună până în prezent pe perioada stării de arest, dar şi faptul că are o locuinţă stabilă şi o familie închegată, nu sunt în măsură să contrabalanseze scopul măsurii arestării, respectiv cel al predării persoanei solicitate către autorităţile emitente, fără îndeplinirea altor formalităţi de către statul de executare.
Totodată, având în vedere iminenta încetare a stării de urgenţă, cu consecinţa revenirii la normal a activităţilor sociale şi economice, la nivel european, Curtea a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 20 de zile, începând cu data de 12 mai 2020 până la data de 31 mai 2020, inclusiv, perioadă în care se poate realiza predarea, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.
*
Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 mai 2020, fiind fixat termen de soluţionare la data de 20 mai 2020, cu citarea contestatorului la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.
Prin memoriul depus la dosar, contestatorul persoană solicitată a învederat este arestat în vederea predării începând cu data de 12 februarie 2020 şi până în prezent.
A susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, legiuitorul a prevăzut sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării termenelor maxime de predare, respectiv punerea în liberate a persoanei solicitate. A arătat că în prezenta cauză nu a fost stabilit un termen cert de predare între autorităţile judiciare române şi cele din Italia, în condiţiile în care nu se poate estima durata în timp a măsurilor de protecţie cauzate de pandemia cu virusului Sars-CoV-2. De asemenea, nu a fost stabilită o nouă dată a predării, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Directiva 2002/584/JAI.
În acest context, contestatorul a apreciat că măsura arestului nu poate fi prelungită.
Subsidiar, contestatorul a solicitat înlocuirea arestării cu măsura arestului la domiciliu, susţinând că nu a încercat niciun moment să se sustragă de la executarea mandatului european de arestare. De asemenea, a invocat faptul că are o familie stabilă şi un copil minor, iar starea de arest îl împiedică să muncească pentru a-şi putea întreţine familia.
Nu în ultimul rând, a arătat că pe perioada arestării provizorii starea sa de sănătate a fost afectată, în prezent aflându-se sub tratament.
Examinând încheierea contestată, în raport de actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:
(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.
Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ: După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă, nu poate depăşi 180 de zile.
Drept urmare, măsura arestării este de esenţa procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte făcând un scurt istoric al cauzei reţine că:
- prin sentinţa penală nr. 167/P/07.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2019 a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., emis de la data de 18.10.2019 de către Tribunalul din Brescia - Italia în dosarele nr. x şi nr. 13467/19RG.GIP.
În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia şi a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, iar în cazul pronunţării în aceste dosare penale a uneia sau mai multor condamnări la pedepse privative de libertate cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se va amână până la punerea în libertate a persoanei solicitate A., ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării, a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, calculată de la data punerii în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării, potrivit art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.
- la data de 12.02.2020 organele de poliţie din cadrul IPJ Constanţa au procedat la punerea în executare a mandatului european de arestare în vederea predării persoanei solicitate A., ca urmare a încetării motivelor care au stat la baza amânării predării.
- prin încheierea din 11.03.2020 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia penală nr. 199/19.03.2020 a ÎCCJ- S.p., pronunţată în dosarul nr. x/2020) a fost menţinută arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 13 martie 2020 până la data de 11 aprilie 2020, inclusiv, reţinându-se că prin adresa nr. x din data de 09.03.2020, Inspectoratul General al Poliţiei române - Centrul de cooperare poliţienească internaţională - Biroul Naţional SIRENE a solicitat prelungirea măsurii arestării dispusă faţă de persoana solicitată, în vederea predării, întrucât a fost pus în executare mandatul de arestare emis faţă de acesta, pentru o perioadă de 30 de zile, la data de 12.02.2020, astfel că măsura arestării urma să expire la data de 12.03.2020, perioadă înlăuntrul căreia nu putea avea loc predarea persoanei solicitate, întrucât, în contextul actual al evoluţiei epidemiei de COVID-19, prin hotărârea nr. 7 din 07.03.2020, Grupul de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, a decis suspendarea zborurilor efectuate de către operatorii economici aerieni spre Italia şi din Italia către România, pentru toate zborurile din ţară, începând cu data de 09.03.2020 până la data de 23.03.2020 inclusiv.
- prin încheierea din 07.04.2020 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia penală nr. 240/16.04.2020 a ÎCCJ- S.p., pronunţată în dosarul nr. x/2020) a fost menţinută arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 12 aprilie 2020 până la data de 11 mai 2020, inclusiv, reţinându-se că prin Ordonanţa militară nr. 5/30.03.2020, privind măsuri de răspândire a COVID-19, publicată în M.Of. nr. 262/31.03.2020, s-a prelungit măsura suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Italia şi din Italia către România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 6 aprilie 2020, iar prin Ordonanţa militară nr. 7/04.04.2020, publicată în M.Of. nr. 284/04.04.2020 a fost suspendat transportul rutier internaţional de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale şi servicii ocazionale în trafic internaţional, pentru toate cursele efectuate de către operatorii de transport spre Italia, Spania, Franţa, Germania, Austria, Belgia, Confederaţia Elveţiană, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos şi Turcia şi din aceste ţări către România, pe toată perioada stării de urgenţă.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită revocarea arestului său preventiv în vederea predării, susţinând că această măsura a fost menţinută cu încălcarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât predarea sa nu a avut loc în termenul de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de predare, iar autorităţile judiciare române şi italiene nu a stabilit un termen cert de predare.
Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, că predarea nu a putut avea loc întrucât începând cu data de 09 martie 2020 au fost suspendate zborurilor efectuate de către operatorii economici aerieni spre Italia şi din Italia către România, iar din ultima adresă emisă de IGPR - Biroul Naţional SIRENE, la data de 30.04.2020, rezultă că suspendarea zborurilor spre Italia şi din această ţară către România a fost prelungită până la data de 14 mai 2020 inclusiv. Prin aceeaşi adresă s-a comunicat că predarea se poate realiza începând cu data de 15 mai 2020, cu excepţia intervenirii unor modificări privind reluarea zborurilor şi ţinând cont de asigurarea unui interval de timp minim necesar pentru autorităţile italiene în vederea organizării misiunii de preluare (achiziţionarea biletelor de avion, formarea escortei, etc.).
Astfel, conjunctura epidemiologică internaţională actuală, determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român şi cel italian constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., până la acest moment.
Referitor la susţinerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, precum şi sancţiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare.
Aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, de la data de 06.11.2019, ora 14:45 până la data de 07.11.2020, ora 12:30, iar începând cu data de 12.02.2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 12.03.2020, când măsura a fost menţinută succesiv până la data de 31.05.2020, inclusiv.
În consecinţă, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile în interiorul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.
În fine, în ceea ce priveşte solicitarea privind înlocuirea măsurii arestării cu o măsură neprivativă de libertate, Înalta Curte aminteşte că dispoziţiile Legii nr. 302/2004 conferă instanţei această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, luată pe parcursul soluţionării mandatului european de arestare, iar nu şi în cazul arestării dispuse în vederea predării după admiterea cererii privind punerea în executare a unui mandat european de arestare. Prin urmare, aspectele favorabile invocate de persoana solicitată în sensul că provine dintr-un mediu familial stabil şi că a are un copil minor, nu sunt în măsură a justifica luarea unei măsuri preventive alternative (arest la domiciliu sau control judiciar) în actuala fază a procedurii judiciare în care se află cauza.
În concluzie, reţinându-se că în cauză persoana solicitată A. se află în executarea mandatului european de arestare, urmând a fi predat autorităţilor judiciare din Italia, se constată că menţinerea arestării satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 07 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 07 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2020.