Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
La 21.05.2019, în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a solicitat recuzarea doamnei judecător B., invocând dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 din C. proc. civ.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 27.052019, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de petentul A..
3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de recuzare, casarea deciziei nr. 599/04.06.2019 pronunţate în recurs, refacerea actelor de procedură şi administrarea probelor solicitate în recurs, trimiterea cauzei spre rejudecare către un complet din jurisdicţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, altul decât cele de la Curtea de Apel Galaţi.
În motivarea recursului, a arătat că încheierea este netemeinică şi nelegală şi că a fost pronunţată de un complet de judecată avându-i în componenţă pe domnii judecători C., D. şi E. care erau obligaţi să se abţină conform prevederilor art. 43 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece se aflau în stare de incompatibilitate conform prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 13 din C. proc. civ.. Aceşti magistraţi au blocat nejustificat administrarea de probe concludente în care este parte recurentul, iar motivul principal al cererii de recuzare a fost acţiunea părtinitoare şi cu rea-credinţă a dnei judecător B., aceasta dovedind prin acţiunile proprii şi dincolo de orice îndoială că se circumscrie prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 13 din C. proc. civ.. Deşi aceste aspecte au fost dovedite prin argumentele şi probele invocate, instanţa care a judecat cererea de recuzare nu a analizat cu bună credinţă şi în temeiul legii cele susţinute de recurent. Totodată, dovada definitorie a temeiniciei aspectelor invocate este faptul că prin hotărârea pronunţată în cauză a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de recurent în mod netemeinic şi nelegal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 8 din C. proc. civ.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Şcoala Gimnazială "F." a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa cu o cerere de recuzare a dnei judecător B., motivat de faptul că aceasta a respins anterior o serie de probe solicitate în dosarele nr. x/2016 şi y/2018 Totodată, petentul a susţinut că doamna judecător s-a pronunţat anterior prin hotărârea nr. 482/14.05.2019, respingând recursul formulat de reclamantul din dosarul de faţă care este referitor tot la o fişă de evaluare a reclamantului, respectiv cea din anul şcolar 2017-2018.
Cererea de recuzare a fost întemeiată pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 din C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, judecătorul este incompatibil a judeca atunci când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă şi atunci când există alte elemente care nasc îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
Prin cererea de recurs întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 din C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că nu se arată în temeiul căror texte de lege a fost constituit completul de judecată, nici dacă este competent să judece cauza, că judecătorii care au soluţionat încheierea din 27.05.2019 ar fi trebuit să se abţină deoarece se aflau în stare de incompatibilitate şi împreună cu dna judecător B. fac parte dintr-un grup mafiot sau se supun intereselor unui grup mafiot. Între magistraţi şi recurent au existat mai multe incidente procedurale, aceştia au blocat în mod nejustificat administrarea de probe concludente, iar apoi au decis în mod netemeinic şi nelegal. Motivul principal al cererii de recuzare a fost acţiunea părtinitoare şi cu rea credinţă a dnei judecător B..
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", este neîntemeiat.
Astfel, în ceea ce priveşte încheierea din camera de consiliu din 27.05.2019, în situaţia formulării cererii de recuzare doar în ceea ce o priveşte pe dna judecător B., preşedintele completului, în mod corect completul de judecată a fost compus din ceilalţi doi membri ai completului, C. şi D., fiind reîntregit prin participarea domnului judecător E., potrivit planificării de permanenţă din data formulării cererii de recuzare, respectiv 21.05.2019, conform procesului-verbal din 21.05.2019, aflat la dosarul Curţii de Apel Galaţi.
Componenţa completului învestit cu cererea de recuzare este expres stabilită de art. 50 din C. proc. civ. care stabileşte că "abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine."
Totodată, art. 110 alin. (4) din Hotărârea 1.375/17.12.2015, rep., pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti stabileşte că în situaţia în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluţionarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, pe materii, realizată cel puţin trimestrial.
Întrucât din examinarea afirmaţiilor învederate de recurent, în raport cu temeiurile de drept expuse, nu rezultă, aşa cum s-a arătat, că, în judecarea încheierii pronunţată în camera de consiliu la data de 27.05.2019, s-ar fi putut crea premisele şi aparenţa unor suspiciuni legitime, de natură a înlătura prezumţia de imparţialitate a vreunui membru al completului de judecată, se constată că nu este incidentă niciuna dintre dispoziţiile legale, în temeiul căreia să se constate existenţa vreunui caz de incompatibilitate, cazul de casare prev. de art. 488 pct. 1 din C. proc. civ. nefiind incident.
Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilităţii şi contradictorialităţii ce guvernează procedura civilă. De altfel, motivele de fapt pe care îşi întemeiază recurentul-reclamant calea de atac declarată în cauză privesc nu atât procedura de soluţionare a cererii de recuzare, ci mai ales lipsirea sa ulterioară de anumite garanţii procesuale, în condiţiile pronunţării unei soluţii de respingere a cererii de recuzare formulate în cauză.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că, în raport de criticile formulate, susţinerile acestuia se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dat fiind că normele de drept ce reglementează cazurile de incompatibilitate absolută şi/sau relativă a judecătorilor sunt edictate în vederea respectării garanţiilor procesuale ale unei bune administrări a justiţiei.
Fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41-44 C. proc. civ., incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.
Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.
Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.
Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor, astfel încât pentru a asigura toate garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluţionarea cauzei deduse judecăţii.
În cauză, Înalta Curte, analizând susţinerile formulate în cadrul cererii de recuzare, reluate şi prin cererea de recurs, apreciază că în mod legal a fost respinsă cererea de recuzare formulată de recurentul A., completul învestit cu soluţionarea acesteia reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 din C. proc. civ., soluţionarea unei cereri într-un mod defavorabil părţii care a formulat-o neconstituind un element apt per se să nască dubii cu privire la imparţialitatea completului de judecată.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că petentul nu a probat alte elemente din care să reiasă indicii privind interesul în legătură cu pricina sau lipsa de imparţialitate a doamnei judecător.
Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent în susţinerea cererii sale de recuzare, şi anume împrejurarea că probele principale ale contestaţiei în anulare sunt identice cu cele invocate anterior în dosarul nr. x/2016 şi pe care judecătorul recuzat nu s-a pronunţat, faptul că judecătorul a respins proba cu înscrisurile solicitate de contestator în dosarul x/2018 nu reprezintă o situaţie de natură a demonstra lipsa de imparţialitate sau interesul în legătură cu pricina.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în speţă, au fost respectate garanţiile de imparţialitate pe care legislaţia internă şi Convenţia europeană urmăreşte să le protejeze, recurentul beneficiind de o instanţă constituită cu respectarea normelor de procedură civilă privind imparţialitatea judecătorilor desemnaţi în cauză, iar judecătorul a cărui recuzare a fost solicitată nu s-au aflat în nicio situaţie de incompatibilitate în soluţionarea cauzei cu care a fost legal învestit.
În consecinţă, în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut că aceasta este nefondată, argumentele invocate neputând fi subsumate motivelor de recuzare prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 din C. proc. civ.
2.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 27 mai 2019 nr. 599/2019 din 04 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 27 mai 2019 nr. 599/2019 din 04 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.