Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 20.09.2019, sub nr. x/2014, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii; Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamante, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din 27.09.2019, Curtea de apel a disjuns cererea formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză de cererile formulate de celelalte reclamante în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 154/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii invocate de pârâţi.
S-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de petenta C., în contradictoriu cu intimaţii Guvernul Romaniei, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
Au fost obligaţi pârâţii ca până la soluţionarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti să asigure reclamantei în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, a medicamentului BEVACIZUMAB(denumire comercială AVASTIN).
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 154/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii.
Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanţă preşedinţială.
Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanţă preşedinţială, nefiind indeplinite condiţiile prevăzute de lege.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, reclamanta C. a decedat la data de 21 ianuarie 2020, conform certificatului de deces depus in copie la fila x.
Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului BEVACIZUMAB) putând fi executată doar faţă de reclamantă, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor reclamanţilor decedaţi.
Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate şi va casa, în parte, sentinţa recurată şi va respinge acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei civile nr. 154/F-CONT din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge acţiunea ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.