Şedinţa publică din data de 19 februarie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 13.04.2017 reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu şi 2) Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 11002/01.03.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.12.2016,a Notei de debit nr. x POIM 11.1/2577/07.11.2016 (nr. 1760 bis/31.08.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 55 nr. 2121 POIM 11.1/2573/07.11.2016 (nr. 2117/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 56 nr. 2121 POIM 11.1/2574/07.11.2016 (nr. 2118/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 57 nr. 2121 POIM 11.1/257507.11.2016 (nr. 2119/VR/03.11.2016);
- anularea Somaţiei nr. x/27.03.2017 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Prin încheierea de şedinţă din 06.07.2017, Curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce priveşte petitul având ca obiect suspendarea executării Somaţiei nr. x/27.03.2017 emisă de pârâtul susmenţionat;
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocată de acesta şi în consecinţă:
A respins cererea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili având ca obiect suspendarea executării: Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.12.2016, a Notei de debit nr. x POIM 11.1/2577/07.11.2016 (nr. 1760 bis/31.08.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 55 nr. 2121 POIM 11.1/2573/07.11.2016 (nr. 2117/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 56 nr. 2121 POIM 11.1/2574/07.11.2016 (nr. 2118/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 57 nr. 2121 POIM 11.1/257507.11.2016 (nr. 2119/VR/03.11.2016), ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu,invocată de acesta şi în consecinţă:
A respins cererea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, având ca obiect suspendarea executării Somaţiei x/27.03.2017- ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Notei de debit nr. x POIM 11.1/2577/07.11.2016 (nr. 1760 bis/31.08.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 55 nr. 2121 POIM 11.1/2573/07.11.2016 (nr. 2117/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 56 nr. 2121 POIM 11.1/2574/07.11.2016 (nr. 2118/VR/03.11.2016), a Notificării aferentă cererii de rambursare 57 nr. 2121 POIM 11.1/257507.11.2016 (nr. 2119/VR/03.11.2016) emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale,Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene- Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu, invocată de pârâtul susmenţionat şi în consecinţă:
A respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării actelor susmenţionate;
A admis cererea reclamantei A. S.A. formulată în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu şi Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.- Direcţia Generală de Administrare a Marilor şi în consecinţă:
A dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.12.2016 şi respectiv, suspendarea executării Somaţiei nr. x/27.03.2017, până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 184 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal:
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu şi Ministerul Finanţelor Publice -A.N.A.F.-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi în consecinţă:
- a dispus anularea Deciziei nr. 11002/01.03.2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.12.2016 emise de pârâtul nr. 1 şi anularea Somaţiei nr. x/27.03.2017 emisă de pârâtul nr. 2;
- a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare Autoritatea de Management POS Mediu la plata (rambursarea) către reclamanta A. S.A. a sumelor de: 1.358.418,09 RON, 738.328,93 RON şi 3.216.369,72 RON reprezentând debite reţinute de către pârâtul susmenţionat;
A respins restul pretenţiilor reclamantei.
3. Calea de atac exercitată
Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 184 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pârâta ANAF-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 184 din 23 noiembrie 2017 şi a încheierii din 06 iulie 2017 ale Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Ambele recursuri sunt întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul recursului ANAF-DGAMC fiind menţionat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
II. Analiza cererii de recurs
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
În recursul Ministerului Fondurilor Europene s-a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).
Dispoziţiile acestui text de lege devin incidente datorita faptului ca instanţa de fond nu a arătat motivele pentru care a admis acţiunea intimatului - reclamant, limitandu-se doar la soluţia de admitere a acesteia, aşa cum vom arăta in continuare.
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În contextul expus arătăm că, aşa cum s-a reţinut în doctrină, motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv şi trebuie să fundamenteze şi să explice măsurile adoptate.
Astfel, art. 425 alin. (1), lit. b) din C. proc. civ. menţionează că:
"Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Potrivit dispoziţiilor mai sus invocate rezultă în mod expres că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci ea trebuie să se refere la toate acestea.
Tot în doctrină s-a arătat că motivarea trebuie să se înfăţişeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.
Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa sa preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse.
Nemotivarea hotărârii atrage implicit şi imposibilitatea realizării controlului judiciar ceea ce, în opinia noastră, determină anularea hotărârii cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).
S-a mai susţinut faptul că sentinţa civilă recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, făcând astfel hotărârea judecătorească pasibilă de casare pentru motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. d) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv încălcarea legislaţiei în vigoare.
Astfel, prin sentinţa criticată instanţa de fond a reţinut ca atât recurenta cât şi intimata-reclamanta, s-a constituit parte civilă în cauza ce a format obiectul dosarului I penal nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov, fapt ce în opinia instanţei creează o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat, care a atras stabilirea corecţiilor financiare prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.12.2016 a cărui anulare se solicită, fără a arăta motivele de natură a susţine concluzia instanţei, împrejurare ce împiedică recurentul-pârât să cunoască raţionamentul instanţei şi astfel să îşi exercite dreptul la apărare.
Or instanţa, în prezenta cauză nu a făcut o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante ci s-a rezumat sa facă trimitere cu privire la soluţia pronunţată în dosarul penal anterior menţionat, constatând astfel o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative contestate, fără a ţine cont de argumentele conţinute de acesta şi de apărările formulate de instituţia noastră şi, totodată, fără a ţine cont de momentul la care acestea au fost emise.
Se mai arată că, soluţia definitivă pronunţată în Dosarul penal nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov, a intervenit mult după emiterea actelor administrative contestate.
Cu privire la cele reţinute de instanţa de fond în sentinţa criticată, decizia penală nr. 568/AP/26.16.2017, statuează faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene este prejudiciat cu suma de 8.132.011,17 RON, ceea ce conduce în mod evident la faptul că actele administrative contestate sunt legale şi temeinice întrucât acest lucru arată că în speţă a existat o neregulă care a adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat.
Mai mult, tot cu privire la raţionamentul instanţei, prin care arată că reclamanta a întreprins diverse demersuri pentru recuperarea sumei de 8.132.011,17 RON, ne întrebăm retoric dacă nu înseamnă o îmbogăţire fără justă cauză faptul de a recupera suma solicitată, pe diverse căi, respectiv: urmare anulării procesului-verbal, urmare admiterii cererii de înscriere la masa credală, urmare cererii de plată referitoare la Certificatul de garantare aferent Poliţei de Garantare a avansului seria x nr. x/15.03.2012, urmare notificării B. în vederea încasării acestei sume cu titlu de daună ca urmare a producerii riscului asigurat prin clauzele certificatului de garantare arătat anterior.
Prin decizia penală nr. 568/AP/26.16.2017 instanţa "subliniază că răspunderea civilă ce poate fi antrenată în cadrul procesului penal nu poate fi decât cea delictuală, o eventuală răspundere contractuaală putând fi exercitată în alt cadru procesual", fapt ce întăreşte afirmaţiile cu privire la temeinicia actelor administrative contestate, raportat la- Contractul de finanţare încheiat între AM POS Mediu şi intimata-reclamantă.
Tot prin decizia anterior menţionată instanţa penală mai reţine că suma de 8.132.011,17 RON "constituie prejudiciu cert părţii civile" (MDRAPFE succesor al MMSC) şi totodată, ..." în condiţiile în care întreaga procedură de atribuire a lucrării este viciată, partea civilă MMSC nu va mai beneficia de rambursarea fondurilor din partea Comisiei Europene. în acest sens instanţa a avut în vedere art. 1 (2) din Regulamentul Consiliului (CE Euroatom) nr. 2988/1995 din 18.12.1995, art. 39 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1260/99, principiile adoptate pentru Fondul de Coeziune prin Decizia Comisiei C/2002/2871, unul dintre aceste principii stabilind că statele sunt obligate să realizeze corecţii financiare a căror valoare va fi egală cu suma cheltuielii pe nedrept achitată din fonduri".
În recursul ANAF- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a arătat că: cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
S-a pretins că motivarea nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci ea trebuie să se refere la toate acestea. Tot în doctrină s-a arătat că motivarea trebuie să se înfăţişeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.
Mai mult decât atât, ea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa să preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse.
Nemotivarea hotărârii atrage implicit şi imposibilitatea realizării controlului judiciar ceea ce, în opinia noastră, determină anularea hotărârii cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, "justiţia a fost servită".
Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
Or, instanţa de fond nu aduce niciun fel de critici nu argumentează în niciun fel cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de DGAMC şi de asemenea cu privire la Somaţia nr. 3988/27.03.2017 emisă de DGAMC.
Cu privire la încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., facem următoarele precizări:
Acest motiv de recurs se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Nulitatea actelor de procedură se regăseşte actualmente in Capitolul III din Titlul IV al Cărţii I, capitol care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi pe cea necondiţionată de existenţa unei vătămări.
De asemenea, acest capitol reglementează modul in care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.
Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ. pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii.
Potrivit art. 205 alin. (1) din C. proc. civ., întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.
(2) întâmpinarea va cuprinde:
b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;
Potrivit art. 224 din C. proc. civ.
Discutarea cererilor şi excepţiilor
Instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Astfel, faţă de dispoziţiile obligatorii ale C. proc. civ., reiese fără niciun dubiu faptul că prin lipsa discutării tuturor excepţiilor implicit cele invocate de către DGAMC s-a produs o încălcare a regulilor de procedură civilă.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, se susţine că instanţa de fond nu a analizat apărările DGAMC lipsind de conţinut juridic normele prevăzute de art. 230 din C. proc. civ.
Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a emis Somaţia nr. 3988/27.03.2017 în baza adresei de înaintare nr. x/9.03.2017 şi a documentelor care au fost anexate la această adresă de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţie Publică şi Fonduri Europene.
Raportat la situaţia de fapt existenta si la temeiurile in drept invocate, recurenta a întocmit in mod corect si cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale actele de executare a căror anulare este solicitata prin prezenta acţiune, neputand fi invocata vreo culpa a organului fiscal de executare sau vreun motiv de ne legalitate cu privire la actele emise.
Cu privire la motivele privind anularea actelor de executare prin prisma aspectelor ce vizează Deciziei nr. 11002/01.03.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţie Publică şi Fonduri Europene-Direcţia Generală Programe Europene Infrastructura Mare-Autoritatea de Management POS Mediu, precizăm că aceste motive nu pot face obiectul unei contestaţii la executare.
Din argumentele reclamantei, reiese faptul că aceasta nu aduce niciun fel de critici cu privire la contestaţia la executare în sine sau cu privire la actele de executare sub aspectul nerespectării prevederilor legale privind executarea silită.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, se susţine că instanţa a dispus respingerea ei, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. acesta s-a raportat la nepunerea în discuţie a excepţiei inadmisibilităţii capătului 7 cu cererea introductivă, excepţie invocată de aceasta pârâta-recurentă prin întâmpinare.
Prin capătul 7 de cerere s-a solicitat "anularea Somaţiei nr. x/27.03.2017 emisă de DGMAC.
Or, câtă vreme prin Sentinţă s-a dispus "anularea acestei somaţii", apare evident, chiar dacă nu "expresis verbis", că instanţa pronunţându-se pe fond, a respins implicit excepţia inadmisibilităţii.
De altfel, motivează pertinent faptul că "aparenţa de nelegalitate a titlului executor determină şi aparenţa de nelegalitate a actului de executare emis în temeiul şi în baza acestuia" respectiv somaţia.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ambele recurente au susţinut că nu s-a răspuns punctual tuturor apărărilor invocate.
În mod evident o asemenea obligaţie nu există, ansamblul motivării trebuie să conducă înspre concluzia adoptată, ceea ce în cazul de faţă s-a realizat pe deplin.
De altfel, aceste motive au o conotaţie abstractă câtă vreme nici una dintre recurente nu a detaliat în concret care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura cauzei.
Că s-a motivat sub acest aspect în abstract rezultă şi din faptul că deşi hotărârea criticată se referă şi la admiterea excepţiilor invocate de pârâte nu se face o defalcare concretă, putându-se eventual aprecia că respectivele critici se referă şi la aceste aspecte.
Raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica recurentei-pârâte Ministerul Fondurilor Europene se referă la preluarea din dosarul penal x/2013 soluţiei nedefinitive a Curţii de Apel Braşov.
Evident, câtă vreme la acest moment soluţia este definitivă iar inculpatul are obligaţia să restituie integral prejudiciul în sumă de 8.132.011,17 RON recurentei, a-i solicita încă o dată reclamantei, nu reprezintă altceva decât o nepermisă îmbogăţire fără just temei.
Aspectele, corecte în teorie, referitoare la neregulă şi prejudiciu nu pot însă surmonta caracterul specific al acestei speţe.
Astfel câtă vreme prin hotărârea de condamnare s-a reţinut că ambii inculpaţi au participat la licitaţia pentru atribuirea contractului de lucrări nr. x/07.03.2012 "Colectare noi Ghimbav -Staţia de Epurare Braşov -Staţia de Epurare Feldioara şi conductă de alimentare nouă în Stupini-Feldioara"şi că au depus în cadrul documentaţie de calificare un act fals pentru a dovedi contrar adevărului că au experienţa necesară executării lucrărilor, determinându-i cu intenţie pe reprezentanţii A. să îi atribuie contractul, să îi vireze avansul de 10% în valoarea reţinută în dispozitiv astfel încât autoritatea contractantă (reclamanta din prezentul dosar) a indus în eroare, fără vinovăţie, pe partea civilă prin prezentarea cererii de rambursare nr. x/27.04.2012 şi a documentelor justificative privind câştigarea licitaţiei, cu consecinţa declarării eligibile a plăţii efectuate.
Mai rezultă din aceleaşi înscrisuri depuse la dosarul de faţă că, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de avans de la persoanele responsabile reclamanta a formulat cerere de înscriere la masa credală a societăţii C. S.L. -aflată în insolvenţă, admisă în parte de către administratorul judiciar al debitoarei, S.C. A. figurând înscrisă cu o creanţă chirografară, sub condiţie.
Mai rezultă că reclamanta a formulat şi cerere de plată referitoare la executarea Certificatului de Garantare aferent Poliţei de Garantare a avansului seria x din 15.03.2012, prelungit şi modificat, precum şi notificare împotriva B. ca emitentă a actelor susmenţionate, în vederea încasării sumei de 8.132.011,17 RON cu titlu de daună ca urmare a producerii riscului asigurat prin clauzele certificatul de garantare arătat anterior.
Rezultă neechivoc faptul că nu reclamanta a creat nici neregula nici prejudiciul.
Critica pe acelaşi motiv a recurentei ANAF-DGAMC se referă la neanalizarea apărărilor sale, aspect analizat de către instanţă în referirea la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Raportat la anularea actelor de executare, acesta s-a făcut sub argumentarea anulării actelor principale obligaţionale, nefiind necesară o acţiune de obiectul unei contestaţii la executare.
Cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată această cerere apare total nejustificată.
În concluzie, în raport de motivele invocate Sentinţa atacată apare ca temeinică şi legală.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 184 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 184 din 23 noiembrie 2017 şi a încheierii din 06 iulie 2017 ale Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2020.