Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2020
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.01.2018, sub numărul x/2018, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1, în temeiul art. 53 Legea nr. 101/2016 a solicitat sa stabilească nelegalitatea si netemeinicia încetării contractului nr. x/21.09.2017 de către parata-achizitor, sa se dispună, in principal, obligarea paratei la executarea integrala a obligaţiilor asumate prin contractul nr. x/21.09.2017, iar in subsidiar obligarea acesteia la plata unei despăgubiri de 44.463,98 RON şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 3139 din 11 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1.
A obligat pârâta să execute integral obligaţiile privind recepţia produselor furnizate de către reclamantă şi plata preţului aferent, asumate prin contractul de furnizare nr. x/21.09.2017.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 6.562,95 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe pârâta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1 a formulat la data de 18.06.2018 recurs, solicitând admiterea lui, rejudecarea pe fond a cauzei şi modificarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiate, precum şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, la fond şi la recurs.
2. Decizia ce face obiectul cererii de revizuire
Prin Decizia nr. 557 din 6 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1, împotriva sentinţei civile nr. 3139/11.05.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în cadrul dosarului nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., ca tardiv introdus.
A obligat recurenta la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză de faţă, intimata-reclamantă a investit instanţa de fond cu o cerere având ca obiect stabilirea stabilească nelegalitatea si netemeinicia încetării contractului nr. x/21.09.2017 de către recurenta-pârâtă şi obligarea acesteia la executarea integrala a obligaţiilor asumate contract, iar în subsidiar obligarea acesteia la plata unei despăgubiri de 44.463,98 RON şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Curtea a avut în vedere faptul că în materie de litigii privind achiziţiile publice, hotărârile da-te în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor la care se referă art. 53 din Legea nr. 101/2016, cum este şi cauza de faţă, pot fi atacate cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare potrivit prevederilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101-2016.
Curtea a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia sa îndeplinească actele de procedura în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform art. 5 din Legea nr. 101/2016 care derogă de la alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
(1) Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului.
(2) Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.
Raportat la aceste dispoziţii legale, termenul de declarare a recursului este un termen legal imperativ, iar nu unul judecătoresc, astfel ca, în speţă, recursul se declară în termen de 10 zile, termen calculat conform prevederilor legii speciale, consecinţa directă a principiului specialia generalibus derogant.
Faţă de aceste considerente, reţinând şi că potrivit principiului legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele prevăzute de aceasta, iar recurenta-pârâtă, nu a formulat cerere de repunere în termen în condiţiile art. 186 C. proc. civ., Curtea a constatat că în speţă, recursul a fost declarate cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, intervenind sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Curtea a admis excepţia invocată şi a respins recursul ca tardiv formulat.
3. Calea extraordinară de atac exercitată
La data de 19 iunie 2019, revizuenta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1 a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 557 din 6 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
În esenţă, revizuenta a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Apreciază că prezenta cerere de revizuire este în mod evident circumscrisă ipotezei care are în vedere situaţia în care la data pronunţării hotărârii pe care înţelege să o atace instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece aceste înscrisuri nu au putut fi înfăţişate instanţei din motive independente de voinţa sa, înscrisuri care, în mod vădit, sunt de natură a schimba soluţia dată.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Aşadar, apreciază faptul că, potrivit încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 14.05.2019, în cadrul dosarului x/2018, instanţa a reţinut, că atât promovarea unei cereri de chemare în judecată si apoi formularea unei cereri reconvenţionale nu este o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016, în acest sens apreciază că Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti încalcă hotărârea pronunţata de Tribunalul Bucureşti prin faptul ca cererea nu este de competenţa legii mai sus menţionate ci se aplică principiile dreptului comun.
Astfel, prin hotărârea civila nr. 557/2019, instanţa de judecată, în mod greşit, a reţinut faptul că în cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016, si anume, procesele si cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor pot fi atacate cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare potrivit prevederilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.
Contrar celor reţinute de către Curtea de Apel prin Hotărârea nr. 557/2019, a învederat instanţei de control faptul că în prezenta speţă nu este vorba despre o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016, ci reprezintă o acţiune referitoare la executarea unui contract de servicii publice şi că, dispoziţiile din Legea 101/2016 invocate de către intimata- reclamanta cu privire la neregularităţile procedurale în formularea cererii de recurs nu sunt incidente în prezenta cauză.
În acest sens, a reţinut şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, în cadrul dosarului nr. x/2018 în care reclamanta a solicitat anularea notificării nr. x/2.11.2018 şi a măsurii de reziliere a acordului cadru nr. 80/2016 încheiat cu Administraţia Domeniului Public Sector 1 având ca obiect prestarea serviciilor de pază şi protecţie în baza contractelor subsecvente ce urmau a fi încheiate, anularea adresei nr. x/12.11.2018, constatarea valabilităţii acordului- cadru nr. 80/2016. Astfel, prin încheierea de şedinţă publică pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2018, instanţa de judecată respinge excepţia invocată, respectiv excepţia tardivităţii întrucât cadrul procesual deschis prin promovarea cererii de chemare în judecată nu este o contestaţie întemeiata pe dispoziţiile Legii Nr. 101/2016, ci o acţiune referitoare la executarea unui contract de servicii publice. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile invocate nu sunt prevăzute de nicio dispoziţie legală, prevederile invocate de părţile litigante, respective art. 8 si art. 50 alin. (6) din legea 101/2016 nefiind incidente în cauză.
Încheierea de şedinţă pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2018 reprezintă înscrisul doveditor care susţine faptul că hotărârea civilă nr. 557/2019 a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor legale in vigoare.
Prin noţiunea de "înscris doveditor" trebuie înţeles acel înscris nou care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluţie decât cea adoptată.
A învederat faptul că încheierea de şedinţa menţionată anterior îndeplineşte condiţiile necesare pentru aplicabilitatea motivului de revizuire invocat întrucât acesta este un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De asemenea, încheierea de şedinţă are forţă probantă prin ea însăşi, fără să fie nevoie să fie confirmată prin alte mijloace de probă.
A arătat faptul că în cadrul ambelor speţe, atât dosarul în cadrul căreia s-a dat încheierea de şedinţă, cât şi prezenta speţă, este vorba despre acţiuni cu privire la contracte de servicii publice sens în care este de necontestat faptul că înţelege să se folosească în susţinerile expuse are forţă probantă şi este determinant în prezenta speţă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Astfel, având în vedere faptul că în prezenţa speţă sunt aplicabile prevederile dreptului comun, a învederat instanţei că cererea de recurs a fost depusă în termenul legal de 15 zile, prin raportare la faptul că hotărârea a fost comunicată în data de 04.06.2019, iar cererea de recurs a fost depusă în data de 15.06.2019.
4. Apărările intimatei
Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
5. Decizia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.
Revizuenta a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 509 din C. proc. civ. doar hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul pot fi revizuite. Deoarece prin Decizia nr. 557/06.02.2019, a cărui revizuire se solicită, a fost respins recursul ca tardiv formulat, iar instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra fondului şi nu a evocat fondul, cererea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 este inadmisibilă, astfel că va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de către revizuentă potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", Înalta Curte are în vedere că spre deosebire de motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. care poate fi invocat doar în cazul revizuirii hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, acest motiv de revizuire poate fi invocat şi în ceea ce priveşte hotărârile care nu evocă fondul, în acest sens fiind dispoziţiile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul. În consecinţă, urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii, formulată de către aceeaşi parte, cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2018 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 53 şi următoarele din Legea nr. 101/2016 - în forma în vigoare la data formulării cererii. Calea de atac împotriva sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2018 a fost recursul, care trebuia formulat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinţei. Deoarece revizuenta nu a formulat recursul în termenul legal, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca tardiv introdus. Revizuenta, în recursul formulat, a invocat ca temei de drept prevederile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, astfel cum reiese din cererea acesteia de recurs - dosarul de recurs. Recurenta, în faţa instanţei de recurs, nu a contestat că nu a formulat în termen recursul, nu a solicitat repunerea în termen, nu a indicat că litigiul s-ar supune unei alte legislaţii decât cele a achiziţiilor publice. Înalta Curte are în vedere că deşi există două hotărâri contradictorii, cea de a doua hotărâre soluţionează doar chestiunea pretinsei sale competenţe, însă prin cealaltă hotărâre cauza a fost respinsă ca tardivă. Sub acest aspect, al existenţei unor hotărâri contradictorii nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, deşi prin cererea de revizuire s-a invocat acest lucru. Modul de soluţionare a celei de a doua hotărâri nu atinge autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, încheierea nu dă o dezlegare contrară fondului cauzei, contradicţia vizând strict competenţa de soluţionare a cauzei, nefiind pus în discuţie fondul cauzei.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulat prin cererea de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei civile nr. 557/2019 din 06 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii, formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1, cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Respinge excepţia inadmisibilităţii, formulată de către aceeaşi parte, cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Respinge ca nefondat motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulat prin cererea de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei civile nr. 557/2019 din 06 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.